Cornelia Ardelean Archiudean și copiii Cununii Grâului au oferit, la Ocnița, ghiocei mamelor!

        Ziua mamei, ziua bucuriei, ziua luminii, ziua încântării, ziua recunoștinței, ziua SPERANȚEI! De la Luca Florea (7 ani pe 21 martie 2023) la profesoara Iulia Roxana Horga (de 12 ani dansatoare și iată solistă excepțională) - 55 de ghiocei au urcat pe scena căminului cultural din Ocnița pentru a înflori pe obrazul mamelor o lacrimă de fericire și de încântare! Azi, împreună cu Cornelia, cu părinții și bunicii am urcat în...al nouălea cer al încântării pământești și, de ce nu, cerești! Zic și cerești pentru că ne-au urcat sufletele noastre acolo niște îngeri care, încă, cu sufletele lor curate, stau, parcă alături, de-a dreapta Domnului! Nici nu se poate altfel! Așa am văzut eu azi! Așa m-am încântat eu azi și așa este de bună seamă...

          Sala plină de inimi însetate de frumos, de chipuri transfigurate în așteptarea Miracolului, a înflorit în aplauze de încântare adevărată, primind în inimă mesajul venit de pe scena parcă neîncăpătoare pentru cei 55 de ghiocei care vesteau în cântec și joc sosirea primăverii...Rând pe rând dansatorii, copiii și juniorii Cununii, apoi minunile numite Elena Asoltanei, Maria Zegrean, Daria Dorgo și Iulia Roxana Horga au coborât cerul pe pământ și au urcat apoi sufletele noastre la Cer!

          Cu harul și cu emoția pe care doar artiștii adevărați o au în glas, Cornelia a prezentat un spectacol minunat! Iar minunea nu a stat neapărat în măiestria coregrafică a dansatorilor cât, mai ales, în bucuria rostirii lor pe scenă, în fața părinților și a bunicilor, în fața spectatorilor de toate vârstele. Au fost alături de noi, așa cum le stă bine, oficialitățile comunei,  domnul primar Iustian Muntean și doamna consilieră Cristina Sava reprezentând deci buchetul multicolor al reprezentanților noștri în Consiliul local! O prezență binevenită, necesară și benefică pentru noi, Ansamblul folcloric Cununa Grâului, sufletul și nucleul tradițional al comunei Teaca, să zic așa!

          NU știu alții cum sunt (și indiferent cum ar fi eu îi respect pe toți) însă eu am fost fericit azi de...fericirea copiilor noștri! Și încântat de încântarea părinților copiilor noștri! Am văzut azi în sufletele micuților, a nemaipomeniților artiști ai Cununii, la loc de cinste, într-un sipet de aur, o sămânță mirabilă, o sămânță gata să rodească  în și de-a lungul vieții lor: sâmânța bucuriei de a aparține  acestui meleag, acestui popor unic, sămânța prin a cărei rodire ei, copii de azi, oamenii serioși de  mâine vor simți glasul bunicilor și al străbunicilor lor! Sămânța Dăinuirii ca oameni adevărați  adică! Asta și aceasta semănăm noi la Ocnița! Și oricât de târzie va fi rodirea, eu sunt încredințat că ea  va fi neapărat și va da identitate și tărie în ființa creștină a acestor copii!  Mă încânt singur scriind acestea, însă nu le scriu de la mine! Le-am văzut azi pe fețele mămicilor și ale bunicilor, ale părinților prezenți la spectacol! Le-am citit în sufletele lor! Le-am simțit în îmbrățișarea lor caldă și încântată! Ba chiar le-am ghicit în paharul cu vin pe care l-am închinat împreună! Ceea ce am citit eu însă în sufletele copiilor noștri de la Cununa nu am cuvinte spre a  vă descrie! Am în suflet 152 de ghiocei! I-am adunat în cei 12 ani de când Bunul Dumnezeu a răsădit în sufletul meu primăvara aceasta numită Cununa Grâului! În cele douăsprezece primăveri în care alături și împreună cu Cornelia, cu Aurel Muntean, cu Bogdan Adrian Pîntea, ne-am bucurat, regăsindu-ne pe noi înșine în ochii, in sufletele și in inimile acestor copii, ale acestor ghiocei cerești!

                     Viitorul și trecutul sunt a filei două fețe

                     Vede-n ele Începutul cine știe să le-nvețe!

              Așa scria Poetul parcă născut pe plaiurile Ocniței, ale Pinticului, ale Archiudului sau Sînmihaiului de Câmpie... Trecutul ne este în suflete și în cugete! Prezentul este și va fi așa cum ne învrednicim noi să-l înveșnicim! Iar Viitorul....viitorul se va naște sigur din îngemănarea speranței în amândouă: trecut asumat și prezent demn, optimist, cu fața spre Cer!

Din Ocnița, de la isvoare adică, o rostire a cântecului Corneliei:

Apele se limpezesc,

    Mugurii la spini plesnesc

    Cucul cântă sus pe-o creangă

    Că și lui i-e lumea dragă...

Doamne ajută, Doamne nu uita de noi!

Florentin Archiudean