Conferinţă duhovnicească la Coşbuc cu părintele arhim. Teofil Roman

,, Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
( Adrian Păunescu – Repetabila povară)
Duminică, 8 martie 2015, a avut loc, în Parohia Coşbuc, Protopopiatul Năsăud, a doua din seria de conferinţe ce au în vedere ca temă centrală familia creştină, avându-l ca invitat pe părintele arhim. Teofil Roman, care a conferenţiat pe tema ,,Rolul duhovnicului în viaţa de familie”. Părintele eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca a fost prezent încă de la ora 15:00 şi a oficiat ca protos vecernia duminicală în sobor. După încheierea sfintei slujbe, preotul paroh a deschis conferinţa prezentând într-o scurtă introducere pe invitatul acestui nou demers misionar dedicat fortificării familiei creştine. Dintru început, preacuviosul părinte a subliniat câteva aspecte fundamentale legate de tema aleasă, pe care le-a dezvoltat pe înţelesul tuturor într-o aleasă ţinută duhovnicească demnă de academia duhovnicească a marilor părinţi ai Bisericii. Dintre aspectele evidenţiate de invitat în excursul său duhovnicesc redăm: importanţa alegerii unui duhovnic ca necesitate vitală pentru viaţa duhovnicească a fiecărui creştin, indiferent de vârstă, profesie sau condiţie socială. Legătura cu duhovnicul este necesară pentru a putea fi călăuziţi pe drumul mântuirii şi a nu aluneca pe căi greşite. Duhovnicul este întâi de toate ,,Părinte” de fii duhovniceşti pentru că el îi naşte prin rugăciune, povăţuire şi pildă de viaţă duhovnicească. Duhovnicul este un purtător de duh, de Duhul lui Dumnezeu care îl luminează, îl inspiră cum să lucreze cu fiecare fiu duhovnicesc în parte pentru a-l călăuzii şi conduce pe cărarea mântuirii. Este necesar să ne rugăm, să-l ascultăm şi chiar să-l iubim pe părintele duhovnic ca unul care cu toată buna credinţă se preocupă de buna sporire şi propăşire în cele duhovniceşti a fiilor săi. Preacuviosul Părinte a mai subliniat că relaţia cu un părinte duhovnicesc, fie călugăr, fie preotul din parohie, e necesar mai ales în vederea curăţirii şi înnoirii sufleteşti prin spovedanie şi împărtăşirea frecventă cu sfintele taine. Ritmul celor două, care nu sunt neapărat interdependente, trebuie să fie dictat de un firesc al vieţii. Dacă în plan fizic de câte ori ne murdărim ne spălăm şi de câte ori ne e foame de atâtea ori mâncăm, la fel şi în plan duhovnicesc, dar cu binecuvântarea duhovnicului, care supraveghează şi iconomiseşte aceste sfinte taine nu spre osânda lui proprie, nici a celor care împărtăşesc de ele ci spre tămăduirea sufletelor, spre moştenirea vieţii celei de veci, a mânturirii lor şi spre recunoştinţa şi lauda lui Dumnezeu.
În partea a doua a conferinţei, părintele Teofil a răspuns cu generozitate întrebărilor formulate pe această temă, care au vizat spovedania copiilor, împărtăşirea lor şi a adulţilor, rugăciunea în familie, actualitatea canoanelor etc. care au constituit pretexte importante de a dezvolta lămuriri suplimentare şi explicitări punctuale în ce priveşte aplicabilitatea celor enunţate în conferinţă. La final, preotul paroh a mulţumit invitatului şi tuturor celor prezenţi, iar apoi Părintele conferenţiar i-a miruit pe credincioşii veniţi să-l asculte, iar preacuviosul pr. Natanail Zamfirache, duhovnicul mănăstirii Sf. Elisabeta şi pr. Petru Buran, prezenţi şi ei la acest eveniment, i-au binecuvântat cu agheasmă.