Clănţăii şi lătrăii de ieri şi… de azi

„Eu i-aş lăsa în pace, dar nu mă lasă ei pe mine!” (Ion Creangă – aproximativ). Mare e tupeismul şi mila Domnului căci lupii roşii securişti sau informatori, clănţăi şi lătrători de pupincurisme ceauşiste de 23 August şi 1 Mai, de la tribunele ruşinii şi minciunii, fariseii cu carnet PCR de ieri şi năpârliţii ortodocşi ori greco-catolici, sectanţi democraţi de azi, ieri, activişti UTC şi PCR, specialişti la vorbe şi la cărat scaune la şedinţe de partid la case de cultură, ieri directori de cluburi muncitoreşti ori cămine culturale, azi cocoţaţi, obraznici şi fără 7 ani de acasă, fără frică de Dumnezeu, fără niciun Dumnezeu, făcându-şi cruce şi cu picioarele, era să zic labele dinapoi, ei, clănţăii roşii au devenit peste noapte apărătorii valorilor culturii şi ale drumului drept! Când ei de fapt sunt nişte trucuri în interior şi la exterior! Nişte păpuşi pe sârmă ce dansează după cum bat vânturile istoriei!

Ieri cu secera şi ciocanul, azi cu crucea! Dar cine îi mai ia în seamă? Sunt tot director de instituţii culturale, de edituri, de tipografii, şi-au luat titluri de prof. univ.dr., dar ei au rămas aceiaşi proletari plecaţi din fabrici şi uzine, făcuţi la normă şi la Ştefan Gheorghiu, obişnuiţi mai mult cu strungul decât cu cărţile istoriei umane! Au alergie la nou, la ideile noi, căci ei sunt nişte bieţi roboţi umani ce n-au fost programaţi să aibă şi… idei! Eu nu pot decât să le deplâng soarta şi destinul suburban şi animalic în care îşi duc existenţa rău mirositoare! Îi veţi recunoaşte după înverşunarea şi prostia cu care zic ei că judecă pe adevăraţii creatori, scriitori, artişti, oameni de ştiinţă. Am mai scris în publicistica mea că oamenii supuşi azi unor bariere religioase, antiştiinţifice, sectare sunt sclavii propriilor ignoranţe, a lipsei de ştiinţă, de informaţie, de minte, de realitate ale Mileniului3.

Căci ei sunt sclavi nu oameni liberi! Atât cât mi s-a dat misiune, ce valoare are talentul destinului nostru, încerc să prefigurez, democraţie e tovarăşilor, totuşi, viitorul, stelele noii umanităţi!

Iar când clănţăii şi lătrăii de 23 August şi 1 Mai se erijează în miei şi nu în lupi roţii e bine să le strigi, ca unor „amici”, chiar şi în numele lui Eminescu, „Jos Măştile!”.

Sunt clănţăii scriitoraşi până la barierele Bistriţei!

Un cuvânt şi despre generaţiile douămiiste, „douămiişti”, de tineri scriitori, tupeişti, pornografiei, drogaţi, bambulistici, obraznici, inculţi, ce doresc cu 2-3 broşurele să devină genaloizi” Daţi-mi voie să am şi eu îndoielile şi banalităţile mele. Sunt şi eu om! Şi mă îndoiesc de talentul generaţiei „douămiiste”.

Dar când noi eram audiaţi prin lianele securităţii aveam percheziţii acasă, eram hărţuiţi psihic salvam de la demolare Casa Memorială „Andrei Mureşanu” – unde erau clănţăii şi lătrăii invidioşi de ieri şi de azi? Am semnat punctul 8 din declaraţia de la Timişoara şi bine era dacă exista voinţa populară şi politica de a fi pus în practică. Căci n-ar mai fi trebuit să-mi pierd timpul scriitoricesc, spiritual cu astfel de prostii, de banalităţi!

Dar mă consolează un coleg întâlnit pe străzile burgului amintindu-mi şi amintindu-le clănţăilor burgului proverbul cu „prostul care moare de grija altuia”! Tovarăşi clănţăi roşii, înapoi la strung, prindeţi şuruburi!

Trăiască clasa muncitoare şi PCR-ul conducător. Noapte bună, tovarăşi.