Casă de piatră! Polițista Paula Lechințan, un spic din Doinița Armatei, și-a unit destinele cu Marian Țanc!

               A ști să te bucuri de viață în orice împrejurare, aceasta înseamnă a trăi două vieți – spune un proverb latin! O împrejurare mai potrivită pentru a te bucura, alta decât nunta în general și o nuntă de poveste a  unei ființe dragi în special, cu greu este de găsit! În urmă cu ani, poate prin 2007-2008, la Casa armatei a venit timidă, să învețe să cânte o fetiță sfioasă, cu o privire limpede și cu un zâmbet încântător în care înfloreau parcă mii de întrebări … Prima ei melodie, pe care a învățat-o cu Cornelia avea versurile atât de frumoase și atât de adevărate, încât bunica acestui înger ( care o aducea adesea la repetiții) își privea nepoata cu o încântare care și azi, după ani și ani, îmi alintă sufletul! Sunt la mama numai una/ Cum e soarele și luna…așa își începea cântecul Paula, așa o cheamă pe…bucuria noastră de alaltăieri, de ieri, de azi și de …dintotdeauna! A învățat apoi alte și alte cântece, așa cum învață copii cuminți  lucrurile care le plac! Cu timpul Paula a devenit o…’’Doiniță’’ de succes, a participat mulți ani la spectacolele și la turneele la Marea Neagră ale Ansamblului de la Casa Armatei Bistrița. Paula era înconjurată în Ansamblu de alte Doinițe minunate, însă eu am remarcat-o pe ea ca pe o bucurie mai specială pentru că întotdeauna mă fascina privirea ei curată de copilă cuminte, privire în care înflorea o lumina liniștitoare  și o bunătate înăscută, chiar dacă uneori fulgere trecătoare îi brăzdau sclipirile ochilor!

           Trebuie să-mi amintesc acum că noi, la ’’Doinița’’ Casei armatei, eram o familie numeroasă și unită (doar grupul vocal coordonat de Cornelia număra în acei ani vreo 30 de tinere talente), Ansamblul având în fiacare an peste 50 de tineri care învățau să cânte și să danseze! Așa ne-am cunoscut și ne-am împrietenit cu Nucu și Gabi Lechințan, părinții Paulei, dar și cu Stana și Grigore Tamaș, bunicii Paulei!

           Anii au trecut, iar Paula a devenit, urmându-și visul,  o …polițistă apreciată! Trebuie să fac apel acum la un alt proverb latin care spune  că ‘’Numai copiii care își respect părinții sunt cu adevărat demni  să fie lăudați’’!

          Și uite așa, sâmbătă, 23 septembrie 2023, Paula a îmbrăcat rochia albă de Mireasă! Spre fericirea ei și a alesului ei Marian, un tânăr deosebit, elegant și (așa mi s-a părut mie) cu…aceeași privire în care ‘’înflorește o lumină liniștitoare’’, aievea parcă privirii din copilărie a…Paulei! Iar nunta, o nuntă ca în basmele cu Zâne și Feți Frumoși, cu nănași și cu nuntași de poveste, a început în fapt în biserica militară de garnizoană, acolo unde însuși Părintele Arhimandrit Dumitru Cobzaru a dat binecuvântarea cerească!

         Am trait așadar, într-o zi de septembrie minunată cât în…două vieți!! Ne-am bucurat sincer cu toții, apreciind și trăind împreună cu ei, fericirea mirilor, încântarea părinților și a bunicilor lor și, în mod egal, grija și preocuparea nașelor și a nașilor ca totul să meargă…strună! Nu ne mai rămâne nouă, cronicarilor sentimentali și cititorilor…nostalgici, decât să le dorim drum bun în viață tinerilor căsătoriți și…daaa, să îl invităm pe badea George din Hordou să cânte cu noi refrenul cel mai minunat al unei …dorințe unanime a nuntașilor și a românului în general:

Câți maci sunt prin livezi

Atâția ani la miri urez

Și-un prunc la anul

Blînd și mic,

Să crească mare și voinic

Iar noi să mai jucăm un pic

Și la botez….

                Cronicar pe val

 peste măsură de sentimental

Florentin Archiudean