CARTEA ÎNVĂŢĂTORULUI DE LA CHIOCHIŞ

Sunt puţini acei oameni care au slujit o viaţă pe altarul clasei şi ajunşi la senectute, vorbesc cu drag despre profesia lor. Şi nu despre una oricare, ci despre aceea de dascăl, de modelator de suflete şi minţi. Asemenea unui artist care creează opere pentru posteritate, el creează modele de viaţă, lasă în urmă ,,dovezi certe’’ ale trecerii sale printr-o experienţă care nu trebuie dată uitării. El este actorul desăvârşit care îşi are scena în sala de clasă, în curtea şcolii, în sala de sport sau oriunde şi, îşi joacă rolul în faţa unor copii pentru a descoperi împreună minunatele taine ale cunoaşterii.
Scrisă cu har şi cu un suflu evocator rar întâlnit, cartea are un caracter autobiografic şi poartă amprenta acelui exerciţiu de la catedră.Personajul central este dascălul Romulus Berceni, acel încălzitor de suflete care n-a simţit niciodată uzura efortului intelectual şi nici trecerea timpului. La elaborarea cărţii îşi aduce contribuţia şi Valerica Berceni, care împreună cu soţul ei se întorc în timp să aştearnă pe hârtie amintirile unei perioade în care, geografia spirituală a vremii s-a împletit cu idealurile tinereţii. Ei realizează o radiografie a celor mai importante evenimente din activitatea omului de la catedră.
Născut în comuna Chiochiş, într-o familie modestă de ţărani, care şi-a dorit ca fiul lor să ajungă un om realizat în viaţă, el şi-a luat merinde de drum frumuseţea gândului curat şi dorinţa de a deveni dascăl. Amintirile copilăriei din satul natal sunt tulburătoare prin ineditul lor, prin oglinda anilor interbelici, care n-au fost deloc blânzi, având în vedere evenimentele istorice în plină desfăşurare. Imaginea şcolii din perioada hortystă îi râmâne puternic imprimată în memorie şi o relatează în culorile ei autentice.
Construită pe un schelet cronologic pe care este aşezată fiecare etapă a devenirii sale (elev la Şcoala din Chiochiş, elev la Scoala Pedagogică de Băieţi din Gherla, student la Facultea de Biologie din Cluj- Napoca), cartea trece dincolo de valoarea unor însemnări obişnuite, prin stilul concis şi fluent al expunerii, prin cursivitatea ideilor şi a întâmplărilor, prin densitatea informaţiilor şi prin expresivitatea limbajului folosit.Are o frază bine aşezată în text, o povestire frumoasă şi coerentă, folosind foarte des expresii pline de umor, iar cu verbul, uneori grav, ţinteşte acolo unde lucrurile par mai puţin potrivite. Şi când spun acest lucru, mă gândesc la acele momente, când răutatea îşi făcea loc, îndeosebi, în confruntările cu mai marii zilei, sau chiar şi cu unii din interiorul instituţiei în care lucra, aşa cum rezultă din capitolul,, Invidia şi răutatea’’.
Sunt aduse în prim plan imagini ale dascălilor, care au contribuit la formarea sa intelectuală, i-au transmis bogăţia şi frumuseţea înţelepciunii, dragostea pentru om şi natură şi i-au dezvoltat sentimentul patriotic ca pe o ,,adevărată religie’’. Întâlnim aici oameni de la catedră care i-au rămas întipăriţi în memorie şi cărora le aduce prin această carte un pios omagiu, pentru puterea lor de dăruire profesională, arzând ca o flacără vie pe altarul şcolii. Pagini de neuitat sunt dedicate profesorilor : Măhălean Octavian, Tiberiu Costea, Hodiş Dionisie, Plăian Victor şi alţii.
Structurată pe mai multe capitole şi subcapitole, cartea scoate în evidenţă puterea de sacrificiu şi dorinţa tânărului Romulus Berceni pentru a deveni dascăl. Pe parcursul ei, ne conduce pe itinerariul slujirii acestei profesiuni. După absolvirea Şcolii Pedagogice din Gherla, ajunge învăţător în satul Viţa, apoi la Apatiu şi mulţi ani director la Şcoala din Chiochiş, unde se bucură de mult respect din partea consătenilor pentru realizările sale, la care este părtaşă şi soţia sa, Valerica Berceni.Consiliul Local din această comună i-a acordat Titlul de Cetăţean de Onoare, drept răsplată pentru meritele sale deosebite.
În urma încheierii studiilor la Facultatea de biologie este numit profesor şi director la Şcoala Generală nr. 2 Rebrişoara, unde va poposi doar câţiva ani. Experienţa câştigată la catedră, aflată într-o strânsă armonie cu dăruirea sa profesională şi pasiunea pentru biologie îi oferă posibilitatea să se titularizeze la Liceul Silvic din Năsăud şi apoi la Liceul Pedagogic din acelaşi oraş.
Nimic din ceea ce înseamnă act educaţional, nu i-a scăpat din vedere. Sunt surprinse aici : aspecte metodice, cercuri de specialitate, activităţi extraşcolare, excursii, concursuri, formaţii artistice, reviste şcolare şi multe altele, în care s-a implicat trup şi suflet pentru a da valoare procesului de învăţământ.
Cele peste 300 de pagini ale lucrării sunt de fapt ,,pagini aurii’’ ale unei activităţi de care se poate mândri, fără să fie acuzat că este lipsit de modestie.În sprijinul acestei afirmaţii stau peste 40 de Diplome de merit şi recunoştinţă, Distincţii sau alte forme de evidenţiere pe care le-a dobândit de-a lungul anilor cât a slujit la catedră şi apoi, în voluntariatul său cultural după pensionare.
Un capitol distinct îl constituie activitatea desfăşurată la Liceul Silvic din Năsăud, unde pune bazele unui Laborator de biologie modern, a Parcului biologic, a Cercului de biologie,, Emil Racoviţă’’, a Ansamblului artistic, organizează Excursiile de studii şi conduce Practica de specialitate. Acelaşi entuziasm şi profesionalism remarcabill-a dovedit şi la Liceul Pedagogic din Năsăud, evidenţiindu-se în activitatea la clasă, în munca de îndrumare a practicii pedagogice, în activităţile extraşcolare şi culturale.
Romulus Berceni este şi un scriitor consacrat al cărui palmares cuprinde 14 volume de proză, 6 volume de versuri, o monografie în 5 volume a satului Chiochiş şi multe articole publicate în ziarele locale şi revistele de specialitate. Scrierile sale sunt apreciate de către critica literară şi cea de specialitate.Conduce de peste 20 de ani revista ,,Ecologistul’’ şi este membru al Ligii Scriitorilor Români, Filiala Năsăud. O contribuţie de seamă îşi aduce şi în domeniul Astrei, unde se dovedeşte un adevărat promotor al culturii năsăudene.
Lucrarea de faţă are meritul de a reînvia atmosfera dascălului, care a ştiut să îmbine în mod armonios tradiţionalul cu modernul şi metaforic spus, el este şi va rămâne un ,,Domn Trandafir’’ al tuturor timpurilor.