Bucuria revederii – după 50 de ani

Luna mai, luna Maicii Domnului, cum este cunoscută din vechime, dar şi luna florilor, este presărată cu frumoase evenimente religioase, din gloria neamului sau viaţa omului.
Momentul la care mă refer este unul special care merită să fie consemnat!
Sfârşitul lunii este şi sfârşitul anului şcolar pentru clasele terminale (clasa a XII-a), este pragul unui nou început, a unui nou drum în viaţă, este fermecata punte între un a fost şi va fi…, dar şi începutul şirului de revederi, după ani de zile.
Frământările politice, degradante pentru neam şi ţară, nu pot împiedica bucuria revederii generaţiilor foştilor absolvenţi ai liceelor.
În 23 mai 2014, trotuarul şi intrarea prestigiosului liceu „Liviu Rebreanu”, mereu proaspăt şi impunător, atrăgea atenţia prin forfota absolvenţilor promoţiei 1964, reveniţi din toate colţurile ţării ori de peste graniţă, după 50 de nai – întâmpinaţi de directorul liceului.
Timpul adună anii încărcându-i cu suverane amintiri.
Acest moment unic se înscrie cu emoţie în calendarul sufletului fiecăruia. Este emoţia dublei bucurii – a nostalgiei trecutului şi împlinirea prezentului.
Ajunşi din paradisul adolescenţei la umbra vârstei senioriei, vorbesc despre timpul care a crescut în urma şi viitorul – care-i taină Divină.
Se spune că cine ascultă adună şi cine vorbeşte seamănă.
Adolescenţii de „atunci” au ascultat cu respect pe arhitecţii sufletelor, distinşii lor profesori, care i-au condus cu responsabilitate în aventura cunoaşterii, făcând ca simfonia vieţii să mângâie sufletul, să trezească mintea şi să stârnească setea curiozităţilor…
Şcoala este un mic Tabor, de unde se primeşte lumina pe care, apoi, să o semeni.
Cu înţelepciunea vârstei trebuie aduse mulţumirile lui Dumnezeu, care ne-a copleşit cu nenumărate daruri, ne-a dat o ţară minunată, strămoşilor care ne-au lăsat-o liberă, făcând din piepturile lor scut, părinţilor care ne-au dat viaţă şi dascălilor noştri.
Pentru profesorii şi atâţia colegi plecaţi în veşnicie s-a păstrat un moment de reculegere.
Evidentele mulţumiri pentru ce-au realizat şi vor mai realiza se vor cuprinde în maxima: „Sfârşitul încununează opera”.
Îi felicit din inimă pe absolvenţii acestei promoţii la ceas aniversar – „jumătate de secol” dorindu-le ani mulţi, sănătoşi şi liniştiţi.