BRAVO, DOMNULE POPIŢAN!

Face parte din generaţia mea, cu diferenţă de un an.

În ultima vreme drumurile noastre s-au mai încrucişat pe calea poeziei, ba mi-a dat o carte, ba am mai scris ceva despre domnia sa, dar mai ales ne-am cunoscut cu dânsul cu ocazia „Zilei Poştei Universale”, care s-a sărbătorit la Năsăud. Am aflat despre dumnealui că a scris 30 de cărţi din cele mai variate genuri ( sport, numismatică, versuri şi proză). Un nepotolit client al muzelor din care curge şi poezia!

Odată îmi spunea la telefon că scrie o carte despre nişte oameni care vorbesc într-un limbaj specific unei religii ( americani ) îi vine foarte greu să se acomodeze la acest vocabular. Dar a reuşit şi nu cred că m-am înşelat că a luat şi un premiu în Canada!

Acum a fost solicitat de Biblioteca Naţională din Leipzig. Fiindcă a binevoit să mă onoreze cu prezenţa la vernisajul expoziţiei mele de la „Centrul Cultural G.Coşbuc”, am reuşit să-i trimit, ca şi tuturor celor care m-au însoţit în acel eveniment – o fotografie. În mijlocul unui număr de doamne, poete, pictoriţe, pentru care eu l-am felicitat. Dar am primit replica: „ Da, dar acestea toate erau membre ale „Uniunii Scriitorilor din România”, iar eu nu! Nu ştiţi cum m-am simţit!

Poate în curând, domnule scriitor, dar numai dacă solicitaţi. Şi felicitări pentru succesele repurtate deja !

Mă opresc puţin la ultimile cărţi primite de la domnul Popiţan: „Versuri de după tejghea” (Ed. „Karuna 2011 şi „Printre versuri pelerin”, scoasă la aceeaşi editură şi la aceeaşi dată ).

Primul volum dovedeşte calităţile de actor ale autorului, care deşi nu are această patimă „ (O spunem fără păreri de rău/ Nu toţi trăim în făgădău” – Motto) se poate transpune în mentalitatea alcoolicului. Ne spune în „ Destinul unui beţiv”: „/Acesta-i destinul meu/ Să-mi trăiesc acum viaţa/ În bar până dimineaţa,/ Iar ziua în făgădău./” Iar în „Cuvânt înainte” face observaţia că: „Şi totuşi ele reprezintă viaţa – deviată – a unora, pe care nu-i putem abandona” ( pag. 6).

Volumul „Printre versuri pelerin”, îmbrăcat într-o elegantă copertă, realizare a doamnei Mariana Irimie, cuprinde 134 de poezii, cu teme foarte variate, ceea ce dovedeşte uşurinţa cu care poetul îşi transpune în versuri toate gândurile zilnice: de la viaţa de familie, la rugăciune, apoi la critica năravurilor rele, la elogierea lui Eminescu, versurile curg în ritm alert. Iată şi sentimentele conjugale: „ (Patruzeci de ani...pag. 154): „ / Patruzeci de ani de viaţă/ Petrecută împreună, / Astăzi timpul ne învaţă/ De pornirea a fost bună/ (...)/ Patruzeci de ani de viaţă/ La mulţi ani, pentru-amândoi, / De la noi cred că se-nvaţă/ Cum e armonie-n doi.”/

Felicitări pentru domnul Popiţan şi urări de succes în viitor!