DIN “PANTEONUL” MARILOR PATRIOŢI ROMÂNI TRANSILVĂNENI

BOHĂŢIEL ALEXANDRU

1816 -1897

Reconstituirea trecutului istoric al unei personalitãti printr-o cuprinzãtoare retrospectivã, apare ca o încercare temerarã, ce reprezintã o seducãtoare ipotezã, deoarece aproape, întotdeauna ori de câte ori se doreşte conturarea unei evolutii umane înfãptuitã în trecutul în care succesiunea evenimentelor şi numărul acestora pare estompatã; istorisirea lor logicã fireascã, constitue un scenariu de fapt istoric necesar unei descrieri pentru a o putea încadra temporo-spatial. Spre a rãmâne cât mai apropiaţi de derularea faptelor apare ca o necesitate fireascã, înlãturarea colbului de pe documentele trecutului spre a fi împrospãtate si întregite, ca apoi sã poatã fi aduse la cunostinta noilor generatii.

Reactualizarea personalitãtilor din trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat reprezintã deopotrivã o îndatorire si un respect fatã de acestia, întrucât a scrie ori a citi cu interes si plãcere despre strãbunii sau bunii nostrii si locurile de activitate ale acestora sau contemporani lor, nu poate pãrea un timp irosit. Dimpotrivã înseamnã a câstiga timp, prin comprimarea vremurilor, alãturi de posibila integrare a trãirii îm timp si spatiu, eventual “mioritic” a unor fericiri, acompaniate de bucurii, ori nostalgii prezente si unele speranţe, ce definesc provizoratul supraveşuirii noastre.

Investigarea, confirmarea si afirmarea credibilã a trecutului, aferent unor personalitãti remarcabile pe tãrâm politico-social, faciliteazã posibilitatea plãcerii subiective de a prelungi figurile de stil ale prezentului istoric, alãturi de cel real efectiv obiectiv contemporan vremelnic, însotit de prospectarea viitoriului mai apropiat sau mai îndepãrtat, posibil a fi mai optimist.

Indemnaţi de asemenea sincere gânduri, trebuie a ne asumat dificila misiune, dar pe undeva si eventuala imaginarã satisfactie de a reconstitui etapele de viata fireascã a unui demn precursor descendent din familii tradiţional religios-iluministe şi apoi progresist-paşoptiste, din neamul Bohãţelenilor.

Expunerea se doreşte a relata din vremurile îndepărtate, care ne amintesc de o provenienţă din strămosii arcaşilor, lăncierilor şi puşcaşilor lui Stefan cel Mare şi Petru Rareş, apărători ai credinţei străbune, prin apartenenţa la Episcopia Vadului şi Cetatea Ciceului până în 1570, apoi la Cetatea de Piatră sau a Chioarului. În cadrul căreia a fost înobilat sub Rakoczi II, Bohăţiel Constantin, de Glod, la Tăşnad în 1658, ca puscaş terestru, apoi în 1664 este înobilat deplin ca puşcaş ecvestru de Mihail Apaffy

Din descendenţa lui, C Bohăţiel, se desprinde fiul David Bohăţiel de Glod, ce migrează în Uifalău=Vultureni, unde devine preot-protopop semnatar la 1700 în numele a 48 de parohii, revenirea la credinţa latină, cu aprtenenţa la „romanitatea noastră”. Acţiunile întreprinse a protopopul David Bohãtel, fac parte la vremea aceea din lupta de afirmare nationalã si de evadare de sub jurisdictia gr.-calvinã, care era un mijloc de magyarizare periculos, pentru transilvăneni, de unde se impune ca o necesitate, decizia clerului român ardelean de-a reveni pe linie religioasã la prima formã de crestinare cea latinã.

Spre a întãri cele spuse amintim cã documentele vremii spun cã la apelul episcopului unit Atanasie, printre protopopii înscrisi în protocolul Episcopiei Fãgãrasului, relatat de Gheoghe Sincai, se afla si protopopul David de la Uifalãu-Vultureni,

Urmaşul protopopului David Bohăţel de Vultureni, apare pe la 1750, David Bohăţiel Junior, care are moştenitor pe Ioan Bohăţiel de Glod Vultureni şi el preot-protopop în Vultureni, tatăl a 7 copii din care 5 fete, devenite toate preotese ( în Călacea, Dârja, Rus, Surduc şi Vultureni) şi 2 băieţi Al.Bohătiel de Glod, şi Mihai Bohăţel de Glod, născuţi în Vultureni.

Băieţii fac primele trei clase în limba latină la „Papistaşii” din Dej, după care Alexandru urmează gimnaziu la Blaj, iar Mihai la Cluj. În ce privete cursul mediu fraţii Bohăţel, urmează -Liceul Academic Piarist- din Cluj, cu profil filosofic si juridic, apoi practica de jurist la Târgul Mureş, corespunzătoare oarecum unor studii superioare.

Pe parcursul studiilor la Cluj şi Târgul Mureş fraţi Bohăţel, au fost colegi de instruire şcolară si para-şcolară, cu Avram Iancu. În acele împrejurări Al. Bohătel, este ales preşedintele primei „Societăţi de lectură”a tineretului studios român din Cluj cu denumirea „Aurora”, ce avea ca publicaţie proprie foaia „Zorile”.

După terminarea studiilor Al. Bohăţel devine primul avocat român din Cluj, apărătorul cu precăderea a ţăranilor, ce depuneau eforturi pentru păstrarea proprietătii tradiţionale mai ales asupra pădurilor . Prin destoinicia de care a dat dovadă pe linie profesională, devine şi jurist al episcopiei gr.-catolice a Blajului.

Prin şi după confruntările juridice ajunge la concluzia de a intra în activitatea politică pentru apărarea mai eficientă a drepturilor cuvenite românilor. În acest scop candidează în cercul electoral al ţării Haţegului-Deva, pentru a fi ales deputat în Dieta Transilvană, fapt obţinut. Astfel, la 1848, alături de episcopii Andrei Şaguna şi Ioan Lemeni, devin singurii reprezentanţi ai românilor, în dietă şi oponenţi ai unirii Transilvaniei cu Ungaria.

În cadrul dezbaterilor din dietă Al. Bohăţel, ne spune Gh.Baritiu, cere consemnarea în cadrul constituţiei, a drepturilor cuvenite românilor, la care solicitare se răspunde cu zăngănitul săbiilor de către participanţi, care votează în unanimitate unirea cu Ungaria.

Ce a urmat în anii 1848-1849, sunt faptele eroice ale lui Avram Iancu şi a moţilor săi, alături de acţiunile nesăbuite dramatice a revoluţionarilor maghiari, oarecum cunoscute.

Anii copilãriei petrecuti în satul natal Vultureni, cu aluzii induse de pãrinti si la obârsia strãmosilor înobilati în Glodul-Somesului, vor fi lãsat urme adânci în mintea si inima copilului, care au servit drept hranã sufleteascã si alinare în lumea înstrãinãrii pe cale fãrã posibila întoarcere a instruirii scolare, începutã pentru clasele primare 1-3, în limba latinã, la Scoala confesionalã catolicã din Dej, cu regulamente deosebit de restrictive

Studiile gimnaziale le-a efectuat la centrul scolar al Blajului, de unde rãsãrea pentru toti românii soarele constituirii si afirmãrii natiunii moderne române. Desãvârsirea instruirii profesional-juridice o face în limba latinã si ungarã la Liceul Academic,din Cluj.

În ce priveste instruirea parascolarã, respectiv a celei cutural-politice o parcurge tot în centrul Transivaniei, la Clujul lui drag, unde studentimea românã, ca si în alte orase, a început a se organiza în societãti culturale cu implicatii si în viata politicã. Astfel, după cum s-a mai amintit, la Cluj apare prima societate cuturalã românã denumitã “Aurora”, a cãrui presedinte este ales Al. Bohãtel ca unul din cei mai activi pe aceastã linie. Aceastã functie o detine si dupã terminarea studiilor, devenind si primul jurist român din Cluj, care se angajeazã deosebit de hotãrât în apãrarea în diferite procese a cauzelor românesti.

În preajma revolutiei de la 1848, se dedicã tribunei parlamentare la numai 32 de ani, pentru a ajunge apoi în dieta de la Cluj, unde, alãturi de episcopii celor două confesiuni, nu sunt de acord cu unirea Transilvaniei la ţara ungureascã, cu toate acestea unirea este votată.

Ca urmare a cestui refuz si a multor altora, focul revolutiei se aprinde, pe parcursul cãreia Buhãtel, devine, alãturi de alti tineri ca : Axente Sever, Papiu Ilarian si multi altii, un efectiv sprijnitor a acesteia, dar mai ales a lui Avram Iancu, încercând alãturi de N. Bãlcescu, medierea conflictului dintre acesta si Kosuth, dar interventia fiind prea târzie, actiunea a rãmas fãrã succes.

Pentru comportamentul din timpul revolutiei, cât si pentru cel de dupã aceasta, când din însãrcinarea grupului de deputati români de la Pesta si Debreczin este delegat, prin prestanta de care beneficia, de a stinge conflictele excesive practicate de revolutionarii lui Kosuth, din pãrtile noastre, scãpând de la torturã sau chiar de la moarte, multi participanti la revolutie, cu precãdere de la Nãsãud, antrenati alãturi de trupele imperiale, în revoluţie.

În timpul absolutismului austriac dintre anii 1849-1860, impus dupã revolutie, se retrage la activitatea sa juridicã, dar în 1860 odatã cu promulgarea noii constitutii liberale austriece, reia activitatea politicã, în apãrarea drepturilor românilor din comitatul Dãbâca, afirmâdu-se prin rãspunsul documentat si foarte tãios, ce îl dã împreunã cu Eftimie Murgu, Al. Vlad s.a. împotriva baronului N. Jojica, care a defãimat în presã natiunea românã.

Deplina maturitate politico-socialã o demonstreazã cu ocazia instalãrii în functia de Comite suprem al Comitatului Dãbâca, a baronului Danil Banffi, prin cuvântul de salut, în care sunt exprimate deopotivã multiplele reprosuri si dorinte ale românilor, ce pot constituii pilde ale virtutii civice, ce au declansat la vremea acea admiratie si mult respect, însotite si de solutii de rezolvare a problemelor acute

Consecinta acelor adevãrate discursuri, explicã formularea fostilor grãniceri nãsãudeni din 1861 de a fi numit si aprobat Cãpitan suprem al districtului autonom românesc, functie în care se desãvârseste sub raportul social-organizatoric, împlinind multe cerinte ale românilor din zonã. Astfel, actele si faptele social nationale a distinsei personalitãti a lui Alexandru Bohãtiel de Glod, îi asigurã o amintire vesnicã în istoria tinutului Nãsãud, precum si în cea a localitãtii Glod, a cãrei particolã nominalã de noblete a purtat-o cu multã demnitate si mândrie, fãrã a uita Vulturenii, unde s-a nãscut si copilãrit, care l-au adoptat cu multã dragoste si respectul cuvenit unui adevãrat fiu a lor

În deceniul de după revoluţie, ce a avut o administrţie militară austriacă, Al. Bohăţiel, pe lângă participarea la dieta magnaţilor de la Pesta, se ocupă cu precădere de activitatea juridică, iar abia după descinderea de după 1860, prin promulgarea constituţiei liberale austriece, reia activitatea politică.

În urma succeselor profesionale şi a disputelor politice amintite, cu baronul Nicolae Jojica si cu comitele de Dăbâca-Dej, baronul Danil Banffi, purtate în apărarea drepturilor cuvenite românilor, Al. Bohăţel, câştigă o reputaţie meritată, fapt ce contribuie la denumirea şi practicarea functiei de Căpitan suprem, al noului district autonom românesc Năsăud.

În postura deţinută, de Căpitan Suprem, din data de 22 mai 1861, până în 25 august 1876, Al. Bohăţiel, a depus eforturi pentru reorganizarea districtului sub aspectele elaborării :

-„Statutului despre oganizarea districtului Năsăud;

-„Statutului general pentru organizarea comunelor;

- „Dispoziţiilor de funcţionare a tibunalului şi a judecătoriilor...;

-„Regulilor de administrare a fondurilor şcolastice grănicereşti....”;

-„Regulamentului pentru economizarea pădurilor..”;

-„Statutului de conservare a drumurilor publice;

-„Demersurilor pentru înfiinţarea băncii „Aurora”

-„Statutului scolilor : comunale, triviale, preparandia şi de fete;

-„Formelor de înfiinţarea în 1863 a liceului cu predare în limba română ;

-„Demersurilor de aderare la Asociaţia Culturală Transilvană „ASTRA”;

Acestea sunt pricipalele realizări ale lui Al. Bohăţiel, în cei 15 ani de coordonare a comitatului Năsăud, până la unificarea acestuia cu cel al Bistritei, când „căpitanul” având 60 de ani, trece în categoria pensionarilor.

Activitatea din prima parte a vieţii tumultoase, sub aspect social-politic-organizatoric, a lui Al. Bohăţel, rămâne ca un exemplu de emancipare, respectiv modernizare cultural-materială, a Districtului autonom românesc Năsăud, ce se completează în partea a doua a vieţii cu acţiuni raţional- moderate, caracteristice vârstei înaintate, de aspect juridic şi financiar, ca preşedinte al băncii de credit ”Economul” din Cluj.

De menţionat că în casa acestuia, la Valea Seacă, de la periferia Clujului, s-a redactat „memorandumul” spre a fi prezentat la împărat, ca unul din cele mai revendicative acte, a politicienilor transilvăneni români, care s-a soldat cu înscenarea celui mai mare proces european politic, al vremi de atunci şi mulţi ani de închisoare, din care răsbătea dorinţa realizări visului, rostit la Blaj ”Vrem să ne unim cu ţara”

Într-o astfel de situaţie în care previziunea se împletea cu optimismul, îşi petrece fostul Căpitan suprem al districtului Năsăud, Alexandru Bohăţel de Glod, Vultureni şi Năsăud, ultimii ani, premergători stingerii din viaţă, la 18 iulie 1897, având etatea de 81 de ani. Conform cerinţei testamentare este înhumat în apropierea casei sale, de la Valea Seacă, devenită azi, suburbie a municipiului Cluj-Napoca.

Realizarea faptică a autonomiei ţinutului românesc a Năsăudului, a fost o demonstraţie de forţă etno-naţională, ce a prevestit posibila mare unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.

Pentru faptele întreprinse, la baza cãrora a stat un deplin rationament afectiv-naţional, românesc, a inspirat celor din jur mult respect, motiv pentru care posteritatea îl considerã un tribun al poporului, ce se înscrie pe deplin meritat în :

” PANTEONUL MARILOR PATRIOŢI ROMÂNI TRANSILVĂNENI ”.

POST SCRIPTUM

Propunem cu deplinã dorintã, posibila întregire a “Restauratiei” complete a marelui patriot pasoptist, devenit Cãpitan Suprem al “DISTRICTULUI AUTONOM ROMÂNESC NÃSÃUD” din perioada 1861-1876, ALEXANDRU BOHÃŢIEL, prin cooperarea nemijlocitã cu autoritãtile orasului NÃSÃUD, spre a gãsi posibilitatea adecvatã a unei evocãri întreţinute continuu, sub unele din formele :

-amplasarea si desvelirea bustului “Cãpitanului suprem” ALEXANDRU BOHÃŢIEL;

-aplicarea unei plãci comemorative pe fatada casei unde a locuit Al. Bohãtel, în cei 15 ani cât a îndeplinit functia de Cãpitan suprema al Districtului Nãsãud;

-acordarea denumirii unei strãzi, cu inscriptia : Str Aexandru Bohãţiel.

Asteptãm cu multã nerãbdare rãspunsul afirmativ la propunerile, respectiv solicitãrile, de a mijloci acordarea cuvenitã, cinstirii memoriei unui luptãtor pentru afirmarea si consolidarea social-patritică a NÃSÃUDENILOR.

Cluj Napoca Prof. univ. dr. Teodor Buhăţel

.

Comentarii

28/10/12 06:00
ion duguleanu

Ca magistrat pensionar şi fost profesor de istorie lucrez la o carte dedicată sediilor justiţiei romîne şi celor care au slujit-o. În anul 1919 judecătorul Alexandru Bohăţel a fost numit de către Consiliul Dirigent la conducerea Judecătoriei de ocol Huedin. Aş fi interesat să ştiu mai multe date despre acesta şi despre faptul dacă există legături de rudenie cu Alexandru Bohăţiel şi Elexandru Vaida Voevod şi care sunt acestea. Vă mulţumesc. Ion Duguleanu

21/12/12 19:13
Daniela Roman

Stimate domn, in arborele meu geneaologic se afla judecătorul Alexandru Bohatel (1869-1932) care este fiul lui Mihai de Bohațielu si a lui Marie Odthermat. La rindul sau Mihai este fiul preotului Ioan de Bohatiel de Vultureni, care este fiul lui David de Bohatiel Vultureni Jr.
Dacă doriți mai multe detalii, poate reușesc sa va trimit arborele geneaologic. Cu respect si sărbători fericite, Daniela Ana-Maria Roman

02/02/13 07:50
ion duguleanu

Sunt interesat să aflu și alte date despre domnul judecător Alexandru Bohățel cu privire la cariera profesională. O fotografie a dânsului poate să fie trimisă la adresa mea de mail și o voi introduce în cartea care este, în linii mari, deja scrisă. Cu stimă. Ion Duguleanu.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]