Boala, starea de criza a organismului

Mirela Parker –Compartiment Promovarea Sănătății al DSP BN

Putem vorbi despre o persoană sănătoasă atunci când mentalul și fizicul persoanei sunt în relații bune și cooperează pentru a crea starea de bine și invers, vorbim despre boală, atunci când acestea doua sunt în conflict. Omul este o ilustrare a complexității în continuă dezvoltare a relației dintre soma (corp) și psihic.
A despărți psihicul de corp și a le trata separat, ca și cum ar fi distincte unul de altul, este o modalitate nerealistă de a ne raporta la noi sau de a rezolva o problemă ce poartă eticheta socială de "boală", "infecție", "depresie" sau chiar "raceală".
Când cineva nu se poate exprima – fie că nu poate rosti cuvinte, fie nu găsește cuvintele potrivite, fie nu găsește suportul de ascultare, fie nu îşi poate exprima în cuvinte sentimentele – atunci apare o suferinţă fizică. Când toate celelalte căi de comunicare au fost epuizate, apare somatizarea - deci organismul reacţionează, spununînd “am nevoie de ajutor!”
Ceea ce medicina numește diagnostic nu este decât un semnal de alarmă al psihicului că undeva, ceva nu funcționează! La medic, prezentăm propria lume internă simbolizată prin simptom, ca pe un inamic ce trebuie "omorât" cu pumni de pastile, iar medicina participa la iluzia noastră alăturându-ni-se cumva împotriva minții noastre persecutoare.
Bolile sunt primele mesaje că undeva, ceva, cedează presiunilor, neputințelor, problemelor de orice fel (deces, divorț, șomaj, separare de cuplu, abandon, lipsa înțelegerii și iubirii, teamă, supărare etc.). Somatizarile sunt reactiile corpului, manifestarile lui, ca un raspuns la neacceptarea, nerezolvarea problemelor reale de identitate, surmenaj, decompensarea sistemului nervos (al psihicului).
Printre cele mai intalnite psihosomatizari se numara:astmul, cefaleea, enurezisul, ticurile, alergiile, gastrita, ulcerul, psoriazisul, dermatitele, lipotimiile, ametelile, voma psihogena, colonul iritabil, migrena, nevroza cardiaca, hipertensiunea, infectia urinara.
Cercetări foarte recente arată că indivizii cu afectivitate negativă intensă par să fie hipervigilenti în privința propriului corp și au un prag redus în ceea ce privește sesizarea și raportarea senzațiilor somatice discrete. Viziunea pesimistă asupra lumii îi face să fie mai îngrijo¬rați în privința implicațiilor situațiilor percepute și par să aibă un risc mai mare de somatizare și hipocondrie. Acești indivizi sunt mai predispuși să raporteze simptome în cursul tuturor situatiilor și de-a lungul unor îndelungate perioade de timp, stresorii situaționali trecători influentând doar în mică măsură această trăsătură stabilă de personalitate.
Dacă ați făcut nenumărate investigații medicale, rezultatele au ieșit bine dar încă vă simțiți rău, luați în calcul posibilitatea ca suferința avută să fie de natură sufletească și nu trupească - sau nu numai trupească! Asta pentru că sufletul doare și în trup.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]