Bistriţeni în noua carte a profesorului Andrei Marga

Cartea profesorului Andrei Marga, Lumea scindată (Meteor Press, București, 2023, 256 p.), prezintă o diagnoză  a lumii în care se trăiește astăzi, articulează o optică de abordare și schițează o ieșire din crizele actuale. Diagnoza, optica și soluția probează percepție factuală, documentare la zi și preocupare de schimbare, prin asumarea de rezolvări. Redăm succint conținutul cărții apelând la pasaje cheie, și coperta. 

 În situația de astăzi, rezultată din criza economică  a ultimului deceniu, pandemia începută în 2020 și războiul din 2022, Andrei Marga explorează „implicațiile scindării lumii sub aspecte felurite – economic, social, mediatic, cultural – rămânând însă sub cupola filosofiei. Expresie a acestui ataşament, cartea începe cu o incursiune în filosofie – la concurenţa de azi dintre cotitura cu vaste implicaţii a <întoarcerii la Hegel> și, astfel, la o abordare factuală, lucidă, luând în seamă întregul situațiilor, şi transformarea popperismului în politică curentă. Incursiunea este urmată de efortul de a conceptualiza societatea în care s-a intrat, plecând de la observaţia că taxonomiile existente ale societăţilor nu mai fac faţă. Un fel de <societalism> – o societate în care individul este liber, dar, destul de paradoxal, mai dependent ca altădată de ceea ce-l încadrează – s-a instalat deocamdată, în contextul unei birocratizări păguboase. Întrucât de cunoştinţele împărtăşite de oameni atârnă deciziile, fac un pas mai departe indicând ceea ce se petrece în cunoaşterea la care se recurge astăzi, pe bază de observaţii noi: sporirea puterii cunoştinţelor, extinderea digitalizării şi înflorirea sofisticii. Evidențiez caracteristici ale <lumii scindate> în drept, concentrându-mă asupra <crizei legitimării>, în etică – <suspendarea eticii>, în educaţie – degradarea formării universitare, în cultură – muzealizarea de tradiţii viabile, în literatură – radicalizarea opticilor, în alte domenii – atacarea umanităţii omului. Închei cu studii strategice  ce au dublu orizont: ieşirea din <netransparenţa> istorică şi <confuzia> ce se dilată în zilele noastre şi restaurarea păcii durabile”.

    Ca diagnoză, cartea Lumea scindată este parte a conceptualizării lui Andrei Marga, care a dat până acum tabloul crizelor actuale (Crizele modernității târzii, 2012) și diagnoze precum „societatea nesigură” (Societatea nesigură, 2016), „geometria variabilă a supraputerilor” (Ordinea viitoare a lumii, 2017), „sfârșitul globalizării” (După globalizare, 2018). „Fapt este  - scrie autorul - că, după decenii în care cooperarea a fost, oarecum de sus până jos, cuvântul de ordine, plecând de la împărtășirea în comun a unor valori, dincolo de varietatea întruchipării lor în practici instituţionale şi curente, lumea apucă deocamdată un nou curs: cel al scindării. Nu observăm oare că mai nou între țări se găseşte tot mai anevoios o bază comună de abordare a inevitabilelor dificultăţi ale vieţii, cum au fost până de curând doctrina libertăţii şi drepturilor fundamentale ale omului şi cea a suveranităţii naţionale? Că și înăuntrul multor țări se rupe țesutul civic? Că valorile rămân frecvent proclamate, dar, în practică uitate sau chiar strivite? Că disponibilitatea de a discuta cu celălalt scade? Că celălalt este privit mai curând ca pericol decât ca posibil partener? Nu este evident că sporesc suspiciunile şi antagonizările? Că etichetele devin mai importante decât realitățile? Că se extind fragmentarismul şi egoismul până şi în recunoaşterea valorilor? Că se recurge la segregarea de oameni care reprezintă umanitatea în ceea ce a avut ea mai profund, de artiști și de sportivi de cea mai înaltă performanță? Că din avanposturile mediatice pleacă mai curând asalturi organizate decât informări oneste cu privire la stările de lucruri? Că  se  închid canale de discuție  factuală și argumentativă? Că tot mai mulți oamenii își înțeleg activitatea ca luptă cu cineva, iar țările ca luptă pentru putere? Nu sesizăm, după decenii de control al armelor, obsesia livrării de arme și relansarea pe scară fără precedent a industriei armamentului? Nu este izbitoare, după atâtea promisiuni și speranțe, revenirea lumii la blocuri politico-militare? Nu sunt toate acestea indicii suficiente că unitatea lumii, cu care ne-au obișnuit deceniile din urmă, se părăsește în favoarea unei <lumi scindate>?” Conceptual, „lumea scindată”, pe care o captează cartea cu același titlu, înseamnă „deteriorarea înțelegerilor internaționale; conceperea relațiilor în termeni nu de cooperare, ci de luptă; reducerea consultării cetățenești și trecerea executivului deasupra legislativului; ruperea valorilor de reflexivitate; fragmentarea abordării în detrimentul cunoașterii întregului; slabul interes pentru pace și cooperare în condiții de suveranitate bine înțeleasă; ascendentul propagandei asupra analizei; prăbușirea integrității și onoarei”.

Între timp s-a instalat o criză culturală ce are printre componente faptul că „<intelectuali publici> capabili să traducă adevăruri generale în datele culturii civice, politice şi etice sunt tot mai puţini. Intelectualii sunt mai numeroşi decât oricând în istorie. Numai că cei mai mulţi se retrag comod în nişele societăţii de azi şi participă la evoluţiile ei, fie ele şi inacceptabile. Nu-i mai preocupă adevăruri generale, ci aproximări utile pentru ei. Legătura între adevăruri generale şi acţiunile civice, politice, morale o fac şi mai puţini – ceea ce sporeşte confuzia din societate”.

 Or, doar din acest punct poate începe mişcarea istorică inversă. În mod normal, iluminarea vine din capete în stare să pună lumea în mişcare. Scindarea este abordată în cartea Lumea scindată dintr-o perspectivă instruită de Herder (unitatea umanității dincolo de variația culturilor), de conceperea hegeliană a istoriei universale ca progres în conștiința libertății, de delimitarea datorată lui Husserl a “lumii vieții trăite” și de abordarea acesteia de către Habermas și istorici de azi.

       Cartea duce mai departe abordarea ce a permis, între altele, evaluarea cursului european (The Destiny of Europe, 2012), stabilirea ireductibilității guvernării la guvernanță (Guvernanță și guvernare, 2014), precizarea cadrului de referință al științelor sociale (Metanarativii actuali, 2015), abordarea modernității sub aspectul păstrării identităților (Identitate națională și modernitate, 2018), lămurirea complexității (Stăpânirea complexității, 2023). În cartea Lumea scindată se angajează o nouă abordare a societății plecând de la observația că „nu există la ora actuală în ştiinţele sociale o analiză cuprinzătoare a sistemelor societale din lumea acestor ani. Desigur că se folosesc diferiţi termeni în polemica ideologică, dar ei nu au susţinerea unor analize economice, juridice, sociale şi politice corespunzătoare. Clişeele nu sunt nicidecum teorie la propriu. În rezumat, s-a intrat într-o societate în care individul se bucură de libertăţi, unele mult mai largi decât odinioară – libertatea de informare, de călătorie, de conştiinţă, de alegere a bunurilor. Dar i se cere conformism în raport cu regulile unei competiţii cu margini niciodată clarificate. Individul poate întreprinde orice, fiind condiţionat doar de resurse, în fond financiare, câtă vreme nu deranjează opţiunile macroorganizării. Acestea par anonime, după ce nu se mai chestionează cum s-au instalat”. S-a trecut astfel la ceea ce Andrei Marga numește , „ipotetic şi provizoriu, <societalism> – o societate care are ascendent asupra individului. Relaţia nu mai este cea aristotelică de la individual la general, ci este a suveranităţii generalului, ce striveşte la nevoie individualul. Este o societate cu facilităţi noi şi largi pentru indivizi, dar care îi ţine sub control prin mecanisme felurite: remunerare, siguranţa jobului, şanse de carieră, culturalizare, mediatizare, confort. Şi cu opţiuni noi, pe care reuniuni internaţionale nici nu le mai ascund, precum relativizarea proprietăţii; relativizarea distincţiei sexelor; controlul demografic; schimbarea hranei. Individul nu dispare, dar nu are decât două posibilităţi – luptă sau se adaptează”.

       Invocându-l pe Hegel, autorul duce, la rândul său, reflecţiile până la a face din „încredere” punct de sprijin pentru o reconstrucţie a comunităţilor.“Heidegger a propus ca viziune relansarea <gândirii>, Habermas vede în <comunicarea nedistorsionată> soluția, Brandom apelează la <încredere> în moștenirea modernă. De partea fiecăruia sunt rațiuni nesfârșite. Aș adăuga – scrie Andrei Marga - doar nevoia <revenirii la meritocrație>, căci, în termenii realismului politic, doar restabilirea meritocrației poate duce spre gândire, comunicare, încredere”. Autorul Lumii scindate consideră că “pe scala dintre stupidocraţie, trecând prin mediocraţie şi urcând la meritocraţie, se decide în bună măsură, mai ales în concentrările de putere de astăzi, soarta independenţei justiţiei şi, desigur, soarta oamenilor”.

           Merită sesizată în cartea Lumea scindată opțiunea de bază a filosofiei angajate de Andrei Marga – „pragmatismul reflexiv”. Autorul consideră că Charles Peirce a avut dreptate să considere consecințele ca teren al testării a ceea ce este gândit, dar propune o listă actualizată a acțiunilor și tipurilor de cunoștințe. Heidegger avea dreptate să spună că filosofia, rămânând tributară metafizicii, nu atinge concretul vieții, numai că și „ființarea umană” și „ființa” pot fi captate abia plecând de la ceva. Hegel le-a privit plecând de la conștiința libertății, Darwin de la supraviețuire în lupta existenței, Marx de la accesul la bunuri, Nietzsche de la capacitatea de creație, Heidegger de la finitudinea existenței umane. Punctul de plecare se cere lărgit. Richard Rorty  avea dreptate să spună că este timpul să plecăm de la „cotitura lingvistică” și implicațiile ei în înțelegerea prestațiilor umane. Numai că astfel filosofia descrie posibilități, dar spune prea puțin despre ceea ce este de făcut. Dieter Henrich are dreptate să atragă atenția asupra „conștiinței de sine”. Doar că istoria se joacă nu numai în conștiință, ci și în afara acesteia – în organizările devenite rigide ale istoriei. Robert Brandom are dreptate să constate că, în calitate de oameni, recurgem la practici raționale și că acestea presupun interacțiuni. Ne limităm însă la a privi ceea ce este?Jürgen Habermas are dreptate să reconstruiască realitatea pe care o trăim condus de întrebarea asupra condițiilor necesare și suficiente ale unei reproduceri cu sens a vieții umane. Foarte probabil, însă, reconstrucția trebuie completată cu o construcție capabilă să înfrunte alternativele viitorului.

          Oricum, din realitatea dată este de croit o ieșire, căci este sub nivelul conceptelor din care își revendică legitimitatea. Ca astfel de ieșire din crizele actuale, Andrei Marga dezvoltă teza democratizării mai departe (România în Europa actuală, 2020) și pledează pentru reunificarea democrației cu meritocrația (Statul actual, 2021; Soarta democrației, 2022).“Trebuie spus iarăși și iarăși că fără libertăţi şi drepturi cetăţeneşti şi democraţie, înţelese la propriu, în legătura lor cu demnitatea umană, în care ele au apărut în zorii modernităţii, nu este viaţă demnă de oameni. ...Nici libertăţile cetăţeneşti şi nici democraţia nu se lasă logic trecute în proprietatea cuiva – ambele conţin un moment de generalitate ce face imposibilă confiscarea lor de un grup, de o şcoală, de o ţară, de o ideologie sau propagandă”.

Dar, în circumstanțele de astăzi, “atunci când se face din sumara distincție popperiană dintre <autoritarism> și <democrație> vârful de lance al politicii, se săvârșesc erori. De pildă, se ignoră faptul că democratizările, câte au fost din anii optzeci încoace, au fost pe baza cooperării internaționale. Democratizarea nu este posibilă în atmosfera creată de <lupta> cuiva. Apoi, nu se ia în seamă împrejurarea că toate țările au învățat din cotitura anilor optzeci-nouăzeci din Europa Centrală și Răsăriteană. Niciuna nu a stat pe loc, încât termenii în care este de discutat azi sunt cu totul alții. Mai departe, se trece cu vederea faptul că au apărut <democrații cu șef de stat>, care compromit democrația. Unele revin la vechile autoritarisme. Apoi, se trece cu vederea faptul că lideri socotiți <autoritari> sunt, totuși, aleși în țările respective. Pe un plan mai larg, nu se ia în seamă faptul că, în democrații, apar și lideri nepregătiți și dăunători țărilor lor, în vreme ce și regimurile autoritare pot da lideri îngrijit pregătiți. În sfârșit, să presupunem că autoritarismele ar fi înlăturate, cum se vrea. Nu va ieși o democrație extinsă! Pe de o parte, ideea că există un singur fel de democrație este nedemocratică. Pe de altă parte, o lume curățată de autoritarisme s-ar menține, în condițiile actuale, numai cu prețul unui autoritarism în format mare și al cleptocrației”

Mesajul creştin, argumentează Andrei Marga, este mai actual decât se crede în atmofera „lumii scindate”, marcată, sub ochii noștri, de părerism și propagandă. „În definitiv, creştinismul a trebuit eliberat din solidaritatea cu stăpânul, cu şeful de orice fel, care l-a dominat secole şi din care şi astăzi mai trebuie eliberat. El a trebuit regăsit în fundamentele sale axate pe egalitatea oamenilor şi recunoscut ca premisă a democraţiei moderne. El a trebuit eliberat din ostilitatea faţă de ştiinţe în care l-au încremenit unii adepţi. El mai trebuie adus la conlucrare fecundă cu ştiinţele, filosofia, arta care au în centrul lor apărarea umanităţii omului. Numai din asemenea conlucrare pot fi rezolvări la crizele de azi. El are nevoie, ca orice viziune, să întreţină flacăra raţiunii şi a demnităţii umane. El are nevoie astăzi, la rândul său, de ancorare în viaţa trăită de fiecare om, dincolo de poziţia lui în ierarhiile societăţii”.

Evenimentele anilor pe care îi trăim ne solicită o nouă reflecţie asupra libertăţii.„Oricum o fundamentăm, ca natură sau ca autodeterminare, libertatea include răspunderea, obligaţia, datoria, iar acestea cresc pe măsura creşterii orizontului libertăţii. Azi, numai dacă este conştientă de condiţiile propriei posibilităţi, libertatea rezistă complexităţii lumii. Libertatea efectivă este astfel posibilitatea persoanei de a spune da sau nu fără limitare din partea cuiva şi ca suport pentru o triplă datorie: faţă de tine însuţi, faţă de alţii, faţă de comunitate”.

Libertatea presupune azi, argumentează Andrei Marga, „revenirea de la propagandă şi ideologie la gândire liberă....  Iar gândire înseamnă: a respecta logica şi metodologia; orientare spre viaţa efectivă a oamenilor, dincolo de clişee; a nu rămâne la ceea ce există; a avea în vedere istoria şi cauzalitatea; a recupla identitatea şi deosebirea din lume; a privi realitatea ca efect al interacţiunilor; atitudine empatică faţă de natură şi oameni; a asuma că viaţa mea şi viaţa comunităţii se condiţionează reciproc; a accepta numai acţiunile care favorizează viaţa, lărgesc libertăţile şi democratizează statul; şi a ceda doar căutării adevărului şi dreptăţii”.

Axată pe întrebări de acută actualitate, cartea Lumea scindată propune răspunsuri construite metodic, cultivat și responsabil. Sunt răspunsuri conceptuale, de care este tot mai multă nevoie în condițiile vieții actuale. 

......

În volumul Lumea scindată (Meteor Press, București, 2023) am luat ca argumente în susținerea tezelor mele scrieri ale voastre: Eugen Uricaru, Alexandru Petria - pentru poezia lumii de azi; Marta Petreu - pentru romanul Câmpiei Transilvane; Vasile V.Filip, Maximinian Menuț - pentru cărțile despre tradiție.

Andrei Marga