,,Biblia” tehnicii și industriei românești, coordonată de acad. Dorel Banabic, apărută la editura berlineză Springer Verlag

            La întâlnirea cu istoria, la centenarul Unirii României, din anul 2018, Academia Română, prin secția de Științe Tehnice, s-a prezentat cu tratatul în două volume intitulat Istoria Tehnicii și Industriei Românești, coordonat de președintele secției, academicianul Dorel Banabic. O carte care prezintă caracterul inventiv în tehnică și industrie a poporului român.  

            În cuvântul înainte al tratatului, academicianul Dorel Banabic prezintă argumentul acestui demers arătând că ,,În literatura română de specialitate, istoria tehnicii românești a fost abordată de a lungul timpului în câteva cărți scrise de istorici, ingineri, industriași sau sociologi. Cu toate acestea este foarte puțin cunoscută în afara granițelor României. Acest lucru se datorează, printre altele, insuficientei popularizării în limbi de largă circulație a istoriei tehnicii românești și a principalelor contribuții ale românilor la patrimoniul tehnic mondial.”

            Poate vestea cea mai bună a începutului de an 2024 este că academicianul Dorel Banabic, președintele Secției de Științe Tehnice din Academia Română, a reușit să publice acest tratat în limba engleză la celebra editură germană Springer Verlag, în colecția History of Mechanism and Machine Science și că, de acum, lumea va cunoaște despre știința românească mult mai multe decât până de curând. 

            Primul volum cuprinde domeniile: „Mechanics, Processing Techniques and Construction“ („Istoria mecanicii, tehnicile de prelucrare și construcții“); al doilea, „Electrical Engineering, Energetics, Transport and Technology Education“ („Istoria ingineriei electrice, energetică, transport și educație tehnologică“), sunt integrate colecției „History of Mechanism and Machine Science“ (HMMS) și poartă numerele 44-45. Autorii primului volum tratează: tehnica populară, formarea sistemului industrial mineritul, metalurgia, petrol, gaze naturale, construcții de mașini, mașini agricole, tehnică militară, textile, iar cel de-al doilea: energetica, ingineria biomedicală, transport naval, feroviar, auto, istoria aviației, a învățământului tehnic din România,  a proprietății intelectuale, a societăților inginerești. Firește, fiecare domeniu este dezvoltat amplu, cercetătorul de orice generație având posibilitatea de a cunoaște peisajul industrial românesc în diacronie, cu unitățile de producție și specificul fiecăreia.

            Două argumente prezintă academicianul Banabic pentru susținerea apariției tratatului în versiunea originală în seria Civilizația românească, primul care spune că civilizația tehnică reprezintă acea parte a civilizației corespunzătoare dezvoltării materiale a societății, și al doilea argument care precizează că în literatura română de specialitate există puține lucrări care să abordeze global istoria tehnicii românești, de către specialiști din diferite domenii.

            Colaboratorii la scrierea tratatului sunt cei mai buni specialiști în domeniile pe care le tratează, de asemenea, și cunoscători ai filozofiei dezvoltării domeniilor marcate de specificitatea proprie. Abordarea este nouă față de lucrările apărute în ultimii optzeci de ani, iar specialiștii au putut face o ierarhizare valorică corectă a realizărilor tehnice, înfăptuite în țara noastră  de a lungul timpului.

            Din rândul autorilor români care s-au ocupat de Istoria tehnicii românești sunt amintiți: Nicolae Iorga, Ștefan Pascu, Constantin Giurescu, Ștefan Bălan, Remus Răduleț, Dimitrie Gusti și alții. Dintre străini, îl amintim pe Jacques Atali, fost consilier al președintelui Mitterand care a exprimat opinia că România nu a reușit niciodată să devină o putere dominată a Europei, pentru că a privilegiat întotdeauna agricultura în detriment industriei, mobilității inovației și tehnologiilor, pentru că nu a reușit să formeze o clasă creativă suficient de numeroasă (ingineri, cercetători, întreprinzători, comercianți etc); și nu a atras niciodată destui savanți, bancheri și creatori de intreprinderi. Mihai Eminescu este invocat în argumentul desprins din glossa - studierea și înțelegerea trecutului este utilă pentru prospectarea viitorului: Viitorul și trecutul/ sunt a fi lei două fețe,/ vede în capăt începutul/ cine știe să le învețe.''          

            În bogata literatură occidentală despre istoria tehnicii, sunt menționate nume românești de inventatori în diverse domenii precum: Petrache Poenaru (stiloul), Alexandru Ciurcu (aplicarea motorului cu reacţie), Lazăr Edeleanu (rafinarea petrolului), Ion Basgan (forarea cu vibraţie sonică), Aurel Perşu (automobilul aerodinamic), Dumitru Daponte (cinematografia 3D), Augustin Maior (telefonia multiplă), Constantin Budeanu (terminologia electrotehnicii), Nicolae Vasilescu-Karpen (pila termoelectrică), Henri Coandă (avionul cu reacție), Elie Carafoli (aerodinamică) şi mulţi alţii.

            Cititorul specialist într-un domeniu sau doar interesat poate găsi pentru documentare datele necesare, bunăoară, despre sistemul energetic bazat pe hidrocentrale, termocentrale, centrala nucleară de la Cernavodă, de asemenea, despre minerit, construcția de mașini, agricultură, siderurgie, domenii  cu rezultate notabile, ținând seama de parcursul dezvoltării României.

            Acest tratat splendid poate fi numit, fără a socoti că exagerăm, ,,Biblia”  tehnicii și industriei românești. Din parcurgerea paginilor, se observă numărul mare de unității de producție, diversitatea lor pe întreg teritoriu României, dar și meritoria asimilare a științei tehnice în rândul poporului român, despre care se spune că este inteligent și talentat când ,,funcționează” într-un cadru cu legi riguroase, respectate. Acest tratat care ne prezintă ca în palmă sute, mii de unități de producție, bazate pe știința tehnică, ne dă speranțe că se va putea iar, cândva, ca România să redevină un stat cu o industrie importantă în concertul european. Ne gândim la cugetarea înțeleptului rege Solomon care a scris ceea spunem popular: ,,Ce-a fost va mai fi”.            

            Prin publicarea și difuzarea tratatului de către o editură atât de prestigioasă, știința tehnică românească va vorbi lumii, va face cunoscute realizările valoroase ale tehnologiei românești, prin informații care vor fi puse la dispoziția cercetătorilor privind evoluția industriei românești în condițiile specifice acestei părți de lume. Obiectivitatea tratării vastei teme este de un admirabil firesc, stilul precis, clar ușor de înțeles, particularitățile stilistice de tratare ale diverșilor autori, libertatea de gândire și expresie fiind spornicul element viu care dau o atractivitate aparte lecturii lucrării.

            ,,Coordonatorul lucrării mulţumeşte tuturor autorilor care au contribuit la elaborarea capitolelor, aceştia depunând un efort semnificativ pentru finalizarea la timp şi în condiţii bune a acestora. Mulţumiri deosebite sunt aduse domnului dr. Volker Wollmann pentru acceptul Domniei sale de a pune la dispoziţia autorilor colecţia sa de fotografii din arhiva personală.”

            Cartea frumoasă și folositoare dă statură geniului tehnic românesc; cinste cui a scris-o, am spune, parafrazându- l pe Tudor Arghezi.