Azi, 150 de ani de la naşterea geniului de pe Valea Sălăuţei. Mitropolitul Andrei, Cetăţean de Onoare al comunei Coşbuc

Azi, 150 de ani de la naşterea geniului de pe Valea Sălăuţei. Mitropolitul Andrei, Cetăţean de Onoare al comunei Coşbuc
Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului a fost distins cu titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Coşbuc, în cadrul evenimentelor ce încheie marcarea a 150 de ani de la naşterea poetului George Coşbuc. Decernarea acestui titlu a avut loc la Biserica Ortodoxă din localitate de către primarul Ioan Pavelea. Preasfinţitul Părinte Episcop Macarie a primit un steag de nuntă, simbol al nunţii atât de frumos descrise de George Coşbuc. Darul are un rol simbolic, asta pentru că episcopul Macarie este doctor în etnologie şi folclor.
Nu mai puţin de 55 de preoţi,în frunte cu protopopul Ioan Dâmbu, alături de cei doi episcopi, l-au pomenit în slujba lor pe George Coşbuc, în aceeaşi biserică unde a slujit şi tatăl poetului. De altfel, preotul Sebastian, împreună cu preoteasa Maria sunt îngropaţi în curtea bisericii. Biserica a fost resfinţită în acest ceas de sărbătoare, fiind realizată pictura interioară, dar şi icoane în exterior, inclusiv a Cuvioasei Paraschieva, care este patronul spiritual al Sfintei Biserici. Pentru vrednicia sa, părintele Iuliu Morariu a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor. Pentru vrednicia lor, cei care au făcut ca Sfânta Biserică să fie împodobită spre lauda Domnului, au primit distincţii din partea Mitropolitului Andrei.
La manifestări a fost prezent preşedintele Consiliului Judeţean, Emil Radu Moldovan, prefectul Ovidiu Frenţ, vicepreşedintele CJ – Alexandru Pugna, dar şi alte oficialităţi judeţene şi locale.
După oficierea slujbei, a fost programată inaugurarea Bibliotecii Comunale, într-un spaţiu generos şi dotat... ca la carte. Biblioteca este filială a Bibliotecii Judeţene, directorul instituţiei ce poartă numele poetului, scriitorul Ioan Pintea, fiind felicitat pentru acest demers.
Toate casele din Coşbuc au fost pregătite de sărbătoare, gospodarii zugrăvindu-le, vopsind porţile şi gardurile şi curăţindu-şi şanţurile. Era firesc ca locul în care s-a născut Coşbuc, casa părintelui Sebastian, cândva cea mai frumoasă din sat, să fie şi ea primenită.
După cum ne declară managerul Complexului Muzeal, Alexandru Gavrilaş, au fost efectuate lucrări de consolidare în exterior, dar şi reparaţii în interior, inclusiv tratarea podelelor şi a lemnului cu soluţii speciale de conservare, dar şi zugrăvirea în culoarea mnieru (albastru), specifică acestei zone etnografice. Au fost regândite şi spaţiile muzeografice, iar bustul ce se afla în curtea muzeului a fost mutat la drum, Coşbuc meritând să privească şi să fie privit de toţi cei care trec prin faţa casei lui, după cum spune sculptorul Alexandru Gavrilaş. De asemenea, gardurile au fost refăcute într-o altă concepţie, astfel încât uşa casei lui Coşbuc să nu mai fie îngrădită, să fie mereu deschisă pentru oaspeţi.
În discursul său, mitropolitul Andrei a vorbit despre bucuria de a fi prezent în casa poetului George Coşbuc, a cărui poezii sunt pline de frumuseţea satului, dar şi de învăţăminte religioase, amintind aici doar poezia La Paşti, recitată în fiecare an de preoţi la marele praznic.
Nu a fost uitată nici Moara poetului, atât de prezentă în versurile lui, care a fost reparată, mai mult au fost construite două poduri şi o roată, ca cei din Coşbuc să poată spune, precum poetul, „în vaduri ape repezi curg”.
Pe parcursul anului, Complexul Muzeal şi Primăria Coşbuc doresc ca aici să fie amenajat un adevărat parc, unde turiştii să se poată recrea şi să citească o poezie în susurul izvorului Sălăuţei.
Ulterior, în amfiteatrul din curtea Casei Memoriale George Coşbuc, prilej numai bun pentru acordarea premiilor celei de-a XXXII-a ediţii a Festivalului Naţional de Poezie George Coşbuc de către preşedintele juriului, George Stanca, şi coordonatorul colocviilor – Alexandru Câţcăuan. Marele Premiu a fost acordat scriitorului Ioan ES.Pop din Bucureşti pentru volumul „Arta fricii”, apărut la Editura Charmides, 2016. Dintre cei prezenţi, trebuie amintiţi şi directorul Centrului Judeţean pentru Cultură – Gavril Ţărmure, directorul Editurii Şcoala Ardeleană – George Vasile Dâncu, preşedintele Astra Năsăud – Ioan Seni, scriitorii Olimpiu Nuşfelean, Grigore Chiper – Chişinău, Gavril Pompei Cocean – Cluj, Vasile Dâncu – Runcu Salvei, Maria Pop Ujică – Bistriţa. De asemenea, pentru că a fost un eveniment demn de a rămâne în istoria comunităţii, dar şi a invitaţilor, au primit diplome de excelenţă scriitorii George Stanca – Bucureşti, George Vulturescu – Satu Mare, Vasile Barbu – Serbia, acad, Vasile Tărâţeanu – Cernăuţi, jurnalistul Ovidiu Lupşor – Novi Sad şi Marcel Drăgan – Voivodina.
Au fost şase zile de sărbătoare, în care geniul de pe Valea Sălăuţei, poetul a cărui nume s-a aflat de-a lungul a peste 100 de ani pe buzele a milioane de români, a fost cinstit aşa cum se cuvine, la el acasă. Cu siguranţă, aceste momente vor rămâne în sufletul celor care au fost părtaşi la manifestări prin care Bistriţa-Năsăud a devenit, în aceste zile, capitala spiritualităţii româneşti.

Comentarii

21/09/16 13:31
Coriolan

Ce are mitropolitul ortodox in comun cu poetul greco-catolic?Se incearca rescrierea istoriei?

22/09/16 09:50
Vizitator

Oficial, George Coşbuc s-a născut pe 20 septembrie 1866, în Hordou, dar într-o scrisoare care pare să dateze din 1891, adresată preotului Constantin Pop din Feldru, căsătorit cu sora lui, Angelina, poetul aminteşte, într-un Post Scriptum de sărbătoarea de Sfânta Marie, zi în care şi el îşi sărbătoreşte ziua sa de naştere:
„Mâne e ziua sf. Marie şi eu împlinesc tocmai mâne 25 de ani. Mâne e şi ziua mamei. Deseară am să beu cu prietenii mei câteva pahare de bere în sănătatea mamei, iar mama să bea la Hordou un pahar de vin în sănătatea mea”.
Aceeasi data de 8 septembrie, 1866 este mentionata si de Octavia Goga in discursul de receptie la rostit in sedinta Academiei Romane, la 30 mai 1920:
"Satul Hordou e insa saracut si putintel. Cam la mijlocul lui este o casuta cu acoperisul de paie, cu umerii garbovi, cu gard de nuiele imprejurul ograzii scunde si cu gradinita in fata. Aici traia inca parintele Sebastian Cosbuc si preoteasa Maria acum o jumatate de veac. Ceaslovul insa si darul preotiei se adaposteau de vreo doua sute de ani sub tavanul de grinzi. Parintee Sebastian, ca si inaintasii lui, era preot de legea veche, chipul cunoascut al istoricului "popa romanesc", asa cum la-m vazut pe prispa aproape cu totii in copilaria noastra, talcuitor de psaltire, indrumator al poporului si cel mai puternic stalp al vietii noastre in Ardeal.
Copilul lui e Gheorghe Cosbuc, nascut la 8 septembrie 1866".

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5