Alexandru Petria: Cum să vinzi un politician?

Adică imaginea lui, mai exact, în perioadele de campanie electorală şi de după. Ca detergenţii, televizoarele şi vibratoarele. Plus ceva necuantificabile, cum sunt iluziile, speranţele, pe deasupra. Cartea Corinei Barbaros, Marketingul politic. Repere teoretice şi strategii de acţiune, editura Adenium, 2014, încearcă să răspundă detaliat la întrebare, plasând pe-o armătură teoretică exemple concrete. Lucrarea este utilă consultanţilor politici, studenţilor, jurnaliştilor şi, desigur, actanţilor politici - „produsele” acestui soi de „comerţ”. Sunt detaliate mai multe modele de marketing-Niffenegger, Reid, Lees-Marshment, Harris, Newman şi Ormrod. Numele, dacă nu vă spun acum nimic, vă vor fi familiare după citirea volumului.
Barbaros bifează, în capitole, aspectele vitale ale chestiunii: structura imaginii candidatului, construirea brandului politic, rolul emoţiilor în politică, ce e de făcut într-o campanie electorală (de la stabilirea sediului de campanie la constituirea echipei de campanie), poziţionarea pe piaţa alegătorilor, întâlnirile cu alegătorii, apariţiile publice, influenţa reţelelor sociale, a materialelor tipărite, advertisingul televizat şi radio, dezbaterile televizate, site-urile şi blogurile de campanie. În final, se insistă pe „marketingul politic ca instrument al unei bune guvernări”.
„Dezvoltarea şi inovaţiile din acest domeniu sunt dependente(...) de sistemul politic, de reglementările juridice referitoare la partide, de finanţarea partidelor, de mediul audiovizual, precum şi de dezvoltarea mass-mediei şi a altor tehnologii de comunicaţii”, concluzionează universitara ieşeană, cu ţintă la ce va urma.
Vă reţin cu încă o observaţie interesantă a autoarei: „Strategiile de marketing politic se vor orienta prioritar către cei nehotărâţi, atât în timpul campaniilor electorale, cât şi în timpul guvernării.”
Dincolo de caracterul ştiinţific, în logica prezentului, cartea de faţă primeşte un spor de atractivitate fiindcă ne aflăm într-un an electoral.