10 ani de la trecerea în veşnicie a meşterului popular Dumitru Cosmi. Lelea Floare duce obiceiul opincăritului mai departe

A lucrat o viaţă câştigându-şi pâinea din făcutul opincilor, până ce în urmă cu 10 ani a trecut la cele veşnice. Ager la vorbă, dar şi la lucru, Dumitru Cosmi muncea la opinci de când se ştia.
Înaintaşii noştri au plecat în opinci spre Europa şi au câştigat respectul europenilor. Anul acesta sunt 112 ani de când Badea Cârţan a rupt patru perechi de opinci pentru a ajunge pe jos la Roma. Obosit şi aproape desculţ a adormit lângă Columna lui Traian, făcându-i pe trecători să exclame: „A căzut un dac de pe Columna”. Atât de mult semăna Badea Cârţan la înfăţişare şi port cu strămoşii săi. Astăzi, nu mai mergem în opinci spre Europa, şi nici măcar pe jos spre marile capitale europene, însă ar trebui să rămânem cu tradiţiile noastre strămoşeşti, promovându-ne astfel identitatea naţională.
Meşteşugul este dus mai departe acum de soţia lui badea Dumitru, Floarea Cosmi. Ultima opincareasă.
"Erau timpuri când opincile erau la mare căutare", spunea nostalgic badea Dumitru. Anii au trecut şi revoluţia industrială în domeniul încălţămintei a restrâns mult activitatea breslei. Astfel, meşterul nostru a fost nevoit să caute surse suplimentare de venit. Pentru a câştiga mai bine, s-a orientat şi s-a specializat şi într-ale artizanatului popular, lucru ce l-a făcut să cutreiere ţara la diferite târguri şi manifestări populare, mai mult truda fiindu-i apreciată cu diplome şi premii. Pe parcurs a mai lucrat la Nimigea, Salva, Năsăud şi la Leordina în Maramureş, fiind invitat permanent la Muzeul Ţăranului Român. " Opincăria se va pierde, pentru că nimeni nu s-a mai îndemnat să o mai practice. Din păcate, Dumnezeu n-a vrut să ne înzestreze cu prunci, pentru că poate aşa o lăsam şi eu moştenire", regreta opincarul. "Piaţa de desfacere" cea mai bună a rămas comuna Zagra, în rest opincile nu prea mai au căutare. "Vindem tot mai puţin, dar nu mă las. Asta o să fac până o să închid ochii!", s-a arătat hotărât meşterul.
Astăzi, opincile sunt purtate mai puţin de ţărani şi mai mult de artiştii pe care-i admirăm pe scenele ţării. Runcanii au oferit în dar încălţări unor interpreţi precum Maria Ciobanu sau Cristian Pomohaci, dar şi celor care sunt pe cale de a se afirma.
"Guvernanţii ăştia oare nu înţeleg că se pierd lucruri care-s faine pentru neamul românesc?", se întreba retoric meşterul popular. "Oare nu cumva o fi vreo variantă dacă s-or introduce în şcoală cioplitul, dansul popular, olăritul, opincăritul?", complete meşterul ca pentru sine. Şi se ruga să scriem acolo, la ziar, "poate cineva – domnii aceia mari de sus – s-o gândi că facem ceva pe termen lung". Răspunsul la întrebarea de ce se pierd tradiţiile populare şi nu mai sunt apreciate, l-am primit tot de la interlocutorul nostru: "Luăm de la ceilalţi, de peste gard, alte lucruri, rele, fără valoare. Aşa vede tineretul la nivel mare, aşa face. La noi e păcat de Dumnezeu că avem tradiţii, dar le dăm cu piciorul. Iese o generaţie care nu ştie nici măcar să ţeasă”.
Acum lelea Floare duce obiceiul mai departe. Ea este şi o iscusită bucătăreasă făcând plăcinte cu brânză admirate la festivalurile de panificaţie, cu care a obţinut importante premii. Lucrează cu dragoste, în gând cu rugăciunea şi la prescuri, pe care le pregăteşte cu sfinţenie într-un mod aparte.
Rugăm pe bunul Dumnezeu să dea odihnă veşnică meşterului Dumitru Cosmi, iar la lelea Floare mulţi ani cu sănătate şi multă putere de muncă.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]