Simona Antonescu, Chiajna din Casa Mușatinilor

          Autoarea s-a născut la Galați și a copilărit în localitatea Țintea din județul Prahova. După absolvirea Liceului Constantin Dobrogeanu-Gherea (actualul Colegiu Nichita Stănescu din Ploiești), a urmat cursurile Facultății de Chimie din cadrul Institutului Politehnic București. A debutat editorial cu romanul Fotograful curții regale, în 2015, cu care a câștigat Concursul de debut al Editurii Cartea Românească, respectiv și Polirom precum și Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Tot cu acest roman, Simona Antonescu a fost finalistă la Festivalul Primului Roman (Festival du Premier Roman de Chambery – oraș din Franța – ocazie cu care romanul a fost reeditat în 2016, la Editura Polirom, în colecția „TOP 10”. A mai publicat romanele: Darul lui Serafim, 2016 și Hanul lui Manuc, 2017, de asemenea, autoarea a ajuns finalistă la Premiul Național de Proză – Ziarul de Iași, în colecția „TOP 10 +” a Editurii Polirom.

          Din anul 2018, autoarea publică la Editura Nemira, seria de cărți în colecția „Istoria povestită copiilor”. Preferința Simonei Antonescu pentru limba română e încă de mică, visul de-a deveni scriitoare a fost realmente bine pregătit prin caiete cu povești și poezii. Cea de-a doua mare pasiune, istoria, duce la apariția unui set amplu de povestiri cu temă istorică, având la bază povestea a doi copii, frați gemeni, Ilinca și Călin care găsesc în podul casei un manuscris magic cu care se pot întoarce în timp. Ca atare, pe această temă istorică, se creează istorii pline de mister, legende și eroi îndrăgiți. Iată momentele alese din istoria românilor din cele opt cărți: Decebal și un solomonar misterios, Iancu de Hunedoara și legenda fântânii din castel, Vlad Țepeș și Ordinul Dragonului, Mihai I, regele copil și pecețile de mărgean, Regina Maria și Marea Unire, Litovoi și Școala Solomonarilor din Crângul Pământului, Menumorut și minele de aur de la Roșia Montană, Nobilul Aeticus și o călătorie în jurul lumii, Mircea cel Bătrân și Școala Scutierilor. Adăugăm și aparițiile din ultimii trei ani: Ultima cruciadă – 2019, roman distins cu Premiul Cartea Anului de Filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos (2019) – biografie romanțată, Editura Polirom; În umbra ei (2021) – roman finalist la Premiul Național pentru Proză - Ziarul de Iași și Otilia Cazimir (2022). De profesie chimist, doar câțiva ani, autoarea, pe urmă, și-a găsit un drum al ei și un job de mișcare, scrisul o face fericită, veșnic e pornită pe schimbare și are o chemare anume pentru poveste.

          Cea mai recentă carte, Chiajna din Casa Mușatinilor apărută la Editura Polirom, Iași, 2023 și în ediție digitală, 746 de pagini – are în atenție un personaj istoric feminin, considerat ca fiind cea mai puternică femeie din Evul Mediu, asemănătoare Caterinei de Medici. Romanul este țesut pe câteva ingrediente fatidice specifice Evului Mediu european și, implicit, Țărilor Române, e vorba de vărsat negru, foamete, holeră, zăpezi mari, secetă, ploi, leproși, dar și altele legate de luna sângerie, vârcolaci, comete, mană, șerpi, lipitori de pește, omizi. Cronologic, acțiunea se desfășoară în cei 36 de ani (7040-7076) de la Facerea Lumii. Avem pentru început, citate adiacente acțiunii, o hartă a Bucureștilor din Povestea Chiajnei și un  cuvânt premergător din partea autoarei intitulat ASTĂZI.

          Să vedem personajele cheie ale cărții, mai întâi cele care se prezintă constant pe tot cuprinsul acțiunii, având un rol distinct de martori, e vorba de Marula, negustoreasa omniprezentă începând cu cetatea Sucevei și cam peste tot de-a lungul și de-a latul Europei. Este văduva meșterului Pătrașcu din Scheii Brașovului, săbier, are o caravană formată din trei căruțe. Sarcina ei este să adune informații de peste tot pe unde trece, iar cele trei însoțitoare ale ei, tot femei cu nume duble de tătăroaice și sârboaice, au un rol de asemenea important, ele ne întăresc cele povestite, deoarece spun din când în când: „Și noi am fost acolo…” În Moldova domnește Petru Rareș, pe de altă parte, asistăm la războiul dintre cele două neamuri: Dăneștii și Drăculeștii, Maria Craiovescu ne apare autoritară, mama unuia dintre Craiovești, ce fac parte din Dănești care se vor răzbuna pe Drăculești. Se descriu obiceiuri și datini străvechi de înmormântare (bradul tăiat, coliva, bocitoarele). Alt personaj feminin, Maria Călțuna Craiovescu trebuie să se mărite cu feciorul boierului Hamza, deși sunt dușmanii familiei. Peste tot este prezentă Marula care va povesti Chiajnei cele petrecute în țara vecină. În atmosfera plină de mister a unui han, Marula își strânge informații, se întâlnește cu Anghel, sol domnesc, amândoi vor duce vestea morții domnului Vlad al Valahiei la Suceava, deoarece Ana, fiica lui Rareș e văduvă și trebuie adusă la Suceava. Între Marula și Anghel are loc o idilă interesantă, cei doi se aseamănă, iubesc animalele, și sfidează primejdia și moartea. Anghel numit Pavel la început, socotitor la vama din Râmnicu Sărat, urmează școala preotului, apoi ajunge însoțitor de caravane clandestine și ucigaș al stăpânirii. Marula e închisă la Florența, Anghel o scapă, o cere în căsătorie, dar este refuzat Pretendenții la tronul Țării Românești, Vlad Vintilă, Radu Paisie și Dumitru se luptă între ei, Rareș îl vrea pe Dumitru ca s-o ia pe Ana, văduvă, Apar și alte figuri pitorești de epocă: Bărbierul Grigore, școlit la Milano, Roxelana, favorita sultanului, de loc din Galiția, a fost răpită, are un rol important în schimbarea domnilor români. Doamna Elena Ecaterina, soția lui Petru Rareș se preocupă de treburile țării și de soarta fetelor ei. Lăcustă, grădinarul e un alt personaj misterios, strânge ierburi de leac, caută vopsea pentru Voroneț. Bătălia pentru Moldova  continuă, Soliman îi atacă, Rareș cere ajutoare de peste tot, dar și cei din Țara Românească se aliază cu turcii. Petru Rareș, „scund, iute la mânie și iscusit cu spada”, ajunge la Constantinopol, cetatea scapă de încercuire. Este repus în domnie, dar fiul lui, Iliaș rămâne la turcii chezaș. Boierii trădători sunt pedepsiți, Doamna Elena revine la Suceava, Mircea Vodă, domnul din Valahia cere mâna Chiajnei.

          Apare Chiajna, copilă cu pisoii și doica, mama ei, Elena, soția lui Petru Rareș are cele două fiice: Chiajna și Ana, e gata să nască din nou. E de origine sârbească, fiica despotului Serbiei, văduvă cu două copile, numită Despina regină. Chiajna, copilă cu bonetă ce are blazon domnesc e încă de pe acum aparte, se revoltă, vrea la jupânese, are mâini cu degete lungi și încheietura subțire, nepotrivite cu vârsta, e amatore de povești de la Marula. Se apropie de cărți (Principele), intervine Macarie ca dascăl, are doi frați: Iliaș și Ștefăniță care vor ajunge și ei la domnie, dar vor avea o soartă tragică. Chiajna crește, e iute la mânie, zveltă, înaltă, îl ia la rost pe Macarie de ce nu scrie și despre ea… Ea nu era frumoasă ca sora ei, Ana, dar avea ceva magnetic și o viață interioară amplă. Rareș se retrage din fața puhoiului turcesc la Cetatea Ciceului din Transilvania, Anghel este însărcinat cu mutarea familiei domnitorului pe drumuri lăturalnice. Aici nu sunt bine văzuți deoarece aduc necazuri, vine și Rareș în cetate, mercenarii lui Zapolya atacă cetatea, Anghel aduce vestea că la Suceava e domn Ștefan Cetină, Chiajna are prima sângerare, se gândește la Ana, sora ei văduvă. Chiajna simte o schimbare majoră, pregătiri de nuntă, ocazie cu care se descrie târgul Iașilor, cei doi miri se văd față-n față. La doar paisprezece ani, Chiajna  se pregătește emoțional, întreabă cum va fi prima noapte a lor… Ajung la București, iar avem prilejul de-a cunoaște orașul epocii, ea încearcă să se acomodeze în noul palat prin descoperire. Au loc contre între ea și Mircea pe tema taberelor vrăjmașe, Drăculești, Basarabești și Mușatini, plus Craioveștii. Chiajna se folosește de corespondența prin porumbei spre a afla uneltirile adversarilor, se documentează și asupra tacticii de luptă, citește „Învățăturile lui Neagoe Basarab…” Rareș este mort, ajunge domn Ștefăniță, boierii trădători sunt pedepsiți. Faptele sunt întărite constant de cele trei femei martore: „Pentru că văzusem totul, chiar de la început”. Chiajna are trei prunci și așteaptă al patrulea, se ocupă de administrarea Bucureștiului, alt fiu e numit Mircea, meritul autoarei este și faptul c-o umanizează, o apropie de contemporaneitatea zilelor noastre. Pentru cei care doresc să cunoască realitățile epocii și raportul realitate-ficțiune în privința Chiajnei, recomand Tudor Vianu, Scriitori români, volumul I, Editura Minerva, 1970, capitolul Odobescu, pagina 83.

          Urmează o serie de lupte politice, corupție, intrigi, schimbări de domnitori. Mircea e amenințat, Chiajna se retrage la Giurgiu, Ștefăniță ajunge domn la Suceava, dar este ucis la vânătoare, vine la tron, Lăpușneanu, Mircea își recapătă tronul, Doamna Elena este ucisă de Lăpușneanu, la Constantinopol, Iliaș este otrăvit. Ahmet ceaușul aduce firman de schimbare a lui Mircea Ciobanu, vine la domnie Pătrașcu. La Vlah Sarai din Constantinopol. ajunge Chiajna, apare Rustem Pașa, sârb din Sarajevo, ginere lui Soliman. Sofia grecoaica o informează pe Chiajna despre ceea ce se petrece, Chiajna se consultă cu Roxelana, favorita sultanului pentru a reveni la București. Să nu-i uităm pe copiii Chiajnei: Dobra, Marina, Mircea, Radu, Petru și ultima născută – Alexandra. Chiajna își urmează planul de a-l otrăvi pe Pătrașcu, dar acesta moare înainte de asta. Mircea revine la tron, Chiajna, pe timp de iarnă, se duce la București. Alt vis, alte planuri pentru Chiajna, Petru să ajungă domnitor după Mircea. Petru are 12 ani, este ajutat de Chiajna care se avântă în luptă asemenea Caterinei de Medici și iese biruitoare. A condus trei bătălii în fruntea oștirii cu părul în vânt, călare cu sabia în mână. Intervin și alte fapte pline de mister: Lăcustă, asemenea lui Quasimodo, îl pregătește pentru domnie pe Petru, se vorbește despre Coresi cu tipăriturile lui, Chiajna e asemănată cu „Tigroaica din Forli”, leproșii se răscoală… Chiajna își pierde deprinderile femeiești, seamănă cu un bărbat, încearcă să se apropie de partea feminină de la palat, le va câștiga cu un parfum „Apa Reginei.” Pentru fetele ei, Chiajna are planuri mărețe, dar intervin evenimente neprevăzute: Despot cere mâna Dobrei, are loc nunta lui Petru, Marina iese din ceata copiilor domnești, au loc încurcături amoroase între ea și Stamate Paleologu, dar e promisă lui Ioan Cantacuzino. Este răpită de Stamate. Chiajna are vise ciudate, devine aspră, neîndurătoare și necruțătoare. Alte întâmplări au loc: Lăpușneanu revine la tron, Soliman moare la Sighet, Petru este surghiunit, apoi ucis, Mircea și Radu se turcesc, Dobra devine soia lui Murad, viitorul sultan. Rămân nepovestite atâtea povești, în ciuda celor peste șapte sute de pagini, mai ales, despre femeile Marulei care certifică faptele: „Am fost și noi acolo și am văzut”.

După mărturisirea autoarei, s-a folosit și legenda cu un boier care s-a îndrăgostit de iele, una a renunțat la viața de zână și l-a luat de bărbat, l-a urmat la tron. După moartea lui, a rămas la tron și cu ajutorul celorlalte iele a domnit mulți ani cu vitejie.

          Cu ocazia „Zilelor Prozei”, Simona Antonescu a revenit în zona noastră pentru a treia oară, (2018, 2022 și 2023), mă refer la Cluj-Napoca, Chiuza, Năsăud cu Liviu Rebreanu, Bistrița, Maieru, Sângeorz-Băi (Cormaia), Șanț (Valea Blaznei); astfel că numărul fanilor ei s-a triplat, printre ei mă număr și eu motivat de felul aparte cum autoarea povestește istoria, dar și prin amploarea evenimentelor cuprinse în carte, prin construcția echilibrată a romanului ce rivalizează pe alocuri, cu Theodoros al lui M. Cărtărescu prin arhitectura cărții și amploarea numărului de pagini, nu și în ultimul rând, prin felul cum se îmbină armonios faptul istoric ca atare, cu imaginația creatoare. Parafrazând  zicerea unui personaj din roman, pot spune în numele cititorilor că: „Am citit, am fost și noi acolo și ne-a plăcut.”