Îngerii cu aripile obosite

                                           Adio. La Malin

Aprilie.

Milioane de îngeri

cu aripile obosite

s-au așezat pe ramurile pomilor.

Primăvara le-a pregătit

un reușit desant

și ei au cucerit coroanele lor

fără a întâmpina nicio rezistență.

I-a acceptat chiar și iarba,

         bucuroasă că peste ea,

ei vor deschide umbrela umbrei.

Invazia lor dulce,

întâmpinată cu pâine și cu sare,

de crengile în așteptare

a transformat dealurile

în ziduri de biserică.

Pe pereții ei,

în locul sfinților pictați,

curg ghirlandele de flori

care au cotropit pomii.

Satul încins

cu brâul floral multicolor,

a intrat vizual și olfactiv

în rai.

Risipa blagiană a înfloririi

a început să bată toaca

pentru liturghia florilor.

Pomii în odăjdiile lor albe

par niște preoți

gata de spovadă,

gata de izbăvirea satului.

Îngenunchezi sub patrafirul lor

și sudoarea mărturisirilor

picură peste  ochii ierbii.

E-atâta rai în jur,

încât se-aud sub ierburi

păcatele fierbând

în cazanele iertării.

Atras de această fericire blandiană

și Dumnezeu s-abate peste Malin

mângâind cu tălpile sale

florile pomilor.

Doi prieteni,

un poet și un pictor

aruncă peste fericirile florale,

hamuri de cuvinte și de culori,

dar totul este zadarnic.

De pe aripile obosite ale îngerilor

lunecă și cuvintele, și culorile,

ca stropii unei ploi grăbite.