Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta – file din lupta anticomunistă nord-transilvană: „Iuliu Maniu și Năsăudul”

       Apărut la Editura ”Școala Ardeleană”, în 2023, volumul distinsului medic bistrițean se constituie ca  un omagiu adus remarcabilului luptător țărănist ardelean și patrioților acelor vremi de pe meleagurile noastre, militanți  pentru o societate democratică și antitotalitară.

          În ansamblu, se radiografiază mișcarea țărănistă de pe întinsul județului actual, începând cu anul 1918, interbelic și după 1944, cu accent pe Mișcarea  Națională  a așa-ziselor „Sumane negre”, denumire voit defăimătoare a  comuniștilor și acoliților lor, devenită titlu de cinstire.

          Primele pagini ale volumului, („Da, a fost o oroare”), sunt un flash de maximă sagacitate și putere de sintetizare asupra situației României reîntregite, de la momentul  1918, interbelic, până la începuturile instaurării depline a comunismului în România, 1948, un eseu pe care l-am parcurs și reparcurs cu deosebită satisfacție.

          Aici este invocat un bun cunoscător al spațiului românesc, prof.  William Seron-Watson, de la universitatea din Londra, care notează trei schimbări fundamentale  din societatea noastră de atunci: „unitatea națională, reforma agrară și votul universal”.

          Prin reforma agrară, „a fost  imunizată România în fața bolșevismului”, evitând revolte din palierul de jos al societății, cum s-a întâmplat în Rusia.

          Se evidențiază că după 1 Decembrie 1918, „România și-a schimbat statutul geopolitic; de la o țară mică, la una de nivel mediu, cu un teritoriu de 295.000 ede km. pătrați, pe locul al zecelea, după Italia și Polonia.”

          Conex acestei perioade, este de semnalat că tinerii erau chemați „să dea o nouă față tânîrului stat reîntregit”, semnalând că ”dacă înainte de primul război aveau un reper în mesianismul lui Nicolae Iorga, acum împlinit”, de astă dată, noul reper moral este profesorul de filosofie Nae Ionescu, ale cărui precepte sunt „libertate, autenticitate și putere de creație”.

          Autorul  face o fină observație sociologică, constatând „lipsa educației politice” a maselor chemate să-și exercite votul universal”- constatare atât de valabilă și pentru vremea noastră, de înflorire a manipulărilor și lipsei unei corecte înțelegeri a evenimentelor la scară națională și dincolo.

          Lucrarea Prof. universitar M Gelu Buta se remarcă prin caracterul absolut inedit al documentelor pe care ni le înfățișează, din arhive și cunoștințe proprii, bogat ilustrate cu fotografii color și fotocopii documentare, constituind o lectură extrem de agreabilă și o sursă de informare și educație pentru orice lector potențial, de orice nivel.

          Tabloul vieții locale a Năsăudului este creionat cu acribie prin două personaje ce ne rămân multă vreme în minte după ce am închis paginile cărții: profesorul de Educație fizică de la Liceul năsăudean, Leonida Pop, nepot al lui Iuliu Maniu și  avocatul Vasile Buta, prefect, prietenul țăranilor. „În biroul lui putea intra oricine și el nu deschidea geamurile din pricina mirosului, după ce plecau țăranii, cum făceau ceilalți prefecți”.

           Profesorul Leonida Pop și prefectul Vasile Buta sunt două personaje de impresionantă rectitudine morală.

          Viața profesorului Leonida Pop, care a condus organizația județeană a PNT, se confundă cu luptele purtate pentru organizarea partidului, împotriva dezbinărilor și ingerințelor unor trădători sau averescani și mai apoi cu securitatea și comuniștii sprijiniți de administrația militară sovietică.

          De la profesorul Leonida, ale cărui fapte și destin se întind pe majoritatea paginilor, ne-a rămas un interesant „Jurnal de pribeag”, consemnând  impresii zilnice din perioada cînd a fost nevoit să fugă de primejdia de a fi arestat, din august 1947, până în ultima zi de libertate, marți, 3 februarie 1948, jurnal reprodus integral la finele volumului, ca o ADDENDA.

          Absolut  anticalofil și de un impresionant verism, de o supremă conciziune, „Jurnalul...” redă viața lcuitorlor și personajului nostru din zona muntoasă a .Văii Ilvelor.

          Se notează scrupulos componentele meselor zilnice, dându-ne o idee foarte precisă asupra întregii vieți aspre și sărăcăcioase de atunci:

                                                          „Duminică, 16 noiembrie,1947

          Ne sculăm când se face ziuă. Băieții dau de mâncare oilor, fân. Dejunăm mămăligă cu brânză, lapte dulce și acru. Plouă și ninge. Nu-mi pot face plimbarea. Gimnastică Muller și odihnă. De amiază, fac papară cu piept de gâscă. Citesc Universul. Seara, mămăligă cu brânză și lapte dulce, după care ne culcăm. Noaptea, se mai rupe vremea. Spre ziuă este senin.”

                                                          „Miercuri, 24 decembrie, 1947

          Primim scrisoare de la Lisandra, în care scrie că frații mei, Marius și Cornel sunt în închisoare, la Brașov. Sunt sănătoși. Casiu și  Buta sunt în închisoare la Gherla. Ce deosebire de vremurile bune, când ne adunam toți la casa părintească! Astăzi zac toți în închisori, fără nicio vină, decât că sunt români buni și național-țărăniști...”etc.

          Distinsul intelectual bistrițean MGB nu face portretizări, ci lasă configurarea acestora să crească din acțiunile lor, îmbinând narațiunea obiectivă cu datele istorice de arhivă.

          Istoria organizației „Sumanele negre” (nume ce se conexează ușor cu informațiile părintelui prof. Nicolae Feier despre „vlohii negri”, ajunși până la Nipru și participanți la luptele kievienilor cu vikingii), istoria aceasta, zic, are un capitol aparte, extrem de interesant, , bazt pe date foarte exacte  și documente ale epocii.

          Înființarea Batalionului de voluntari „Iuliu Maniu” s-a făcut după o întâlnire  între  conducătorul PNȚ și Ilie Lazăr, cu sublocotenentul Gavril Olteanu, având scopul de a combate elementele subversive germane și maghiare, rămase după trecerea armatelor sovietice și românești  prin teritoriu. Aceasta s-a făcut cu aprobarea Marelui Stat Major al Armatei Române și a Comandamentului Militar Sovietic.

          Un alt capitol, de mare interes este „Transilvania în perioada administrației militare sovietice”, dezvăluind politica duplicitară a autorității ocupaționale.

          Pe de o parte, era amăgită populația maghiară cu ideea că Ardealul de nord ar putea să rămână la Ungaria, ca aceștia să accepte rânduielile comuniste, iar pe de altă parte, România era presată să accepte pparticiparea și chiar luarea puterii de către comuniști, spre a putea reprimi teritoriul pierdut prin Dictat.

          Pe măsură ce comuniștii își vor consolida puterea, PNȚ, cu liderii săi și aceste Batalioane de voluntari, vor fi prigoniți și prigonite, începând cu liderii de la centru și cu toți cei din teritoriu, inclusiv din zona noastră.

           Două momente de interferență între istorie și artă m-au impresionat. Unul ar fi momentul în care pribeagul profesor Leonida se află în creierii munților și dintr-o dată s-a simțit mărunt și umil în fața cerului și a naturii gigantice, realizând nimicnicia omului.

          (Scuze, o asemenea stare o nota și Fr. Engels după o călătorie peste Atlantic: „Niciodată nu te simți mai aproape de Dumnezeu ca atunci când te afli pe mare”).

          O altă cugetare a ilustrului profesor Leonida m-a reținut, constatând că dânsul și poporul nostru nu au cunoscut cu adevărat ce vor comuniștii, fiindcă, la urma urmei, s-ar fi adaptat la  o situație imposibil de evitat, nemaifiind  nevoie de atâtea suferințe și jertfe  de prisos.

          (Adolescent fiind, îmi aduc aminte că circulau pe atunci tot felul de folclorisme: că vom mânca toți la cazan comun,  că femeile vor fi proprietate comună, că nu ni se vor permite nici bunuri personale, totul la comun etc.)

          O lectură plăcută se constituie din paginile  ce redau hărnicia informatorilor și rapoartele lor. Profesorul Leonida le dejuca inteligent micile capcane și provocări.

          Prigoanele contra conducătorului țărănist al zonei, prof. Leonida, au continuat și după întemnițarea sa, incluzând retragerea dreptului la pensie, impunându-i condiții materoiale la limita de jos a subzistenței.

          Volumul „Iuliu Maniu și Năsăudul” al doctorului și prof. Univ. Mircea Gelu Buta, în superbe condiții grafice, este un document de primă mână, istoric și literar, prin perfecta stăpânire a resurselor lexicale ale Limbii române și capacitatea de obiectivare.

          Călduroase și distinse felicitări autorului pentru impresionanta muncă depusă, reconfirmându-și statutul de intelectual de înaltă spiritualitate, despre care se va aminti cu recunoștință, oricând se va vorbi  despre tradițiile luptei anticomuniste și antitotalitare din această zonă nord-transilvană.

                                         Prof. Vasile Găurean