Din "Fântâna darurilor"

Pr. Alin Ciprian Cîndea: La infinit, pentru Infinit

Pr. Alin Ciprian Cîndea, preot al Misiunii Greco-Catolice din Paris

 

 

De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. (Mt. 6,14)

De multe ori ne-am simțit ofensați. Ne-a durut și am suferit. Toți am fost răniți și am rănit la rândul nostru. Cu timpul am înțeles că ofensa este o parte inevitabilă a relațiilor umane, deoarece suntem ființe imperfecte.

Apostolul Pavel, constatând o situație similară în comunitatea din Efes, scrie: ”Să fie îndepărtate dintre voi orice amărăciune, furie, mânie, răcnet, blasfemie şi orice răutate! Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii, înţelegători, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos!” (Efeseni 4, 31-32)

Însă foarte mulți cred în mod greșit că a ține mâine și a nu ierta, a suferi sau a avea resentimente din cauza unei ofense,este o modalitate de a pedepsi pe cel care a cauzat suferința. Doar că resentimentele permit durerii să persiste. Durata și intensitate resentimentelor echivalează cu aplicarea unei duble sau triple pedepse. Suferim pentru prima dată din cauza ofensei atunci când a fost comisă, iar mai apoi menținem această suferință în mintea și sufletul nostru, chinuindu-ne. Procedăm exact ca o persoană care primește o palmă de la cineva, iar mai apoi continuă să se pălmuiască singură. A nemenține în astfel de stări emoționale este otrăvire curatăBem zilnic otravă, așteptând să i se facă rău celui care ne-a ofensat. Asta pentru că, de fapt, atunci când refuzăm să iertămsuntem prizonierii resentimentelor care dăunează treptat sănătății fizice și emoționale, relațiilor interumane și comuniunii cu Dumnezeu

Domnul ne invită să iertăm pentru a ne face nouă un bine. Decizia de a ierta nu este așadar necesară doar pentru că este o poruncă de la Dumnezeu, care însuși ne-a iertat pentru greșeli din dragoste (Isaia 43.25), ci și pentru că vindecă inima noastră zdrobită. Este un proces complex și important în viața noastră, care implică eliberarea de resentimente, supărare, dorința de răzbunare față de cineva care ne-a rănit sau ne-a dezamăgit. Iertarea nu este doar un act de generozitate față de celălalt, ci și un act de vindecare și eliberare pentru noi înșine.

Este adevărat că nu este suficient să spunem „Iert” pentru a ierta. Este un proces lung și complex. Recitind istoria lui Iacov și Esau din Biblie, vedem acest lucru. Iacov fură dreptul de întâi născut al fratelui său și pleacă să locuiască într-o țară străină timp de douăzeci de ani. Apoi îi este dor de casa părintească și se întoarce la fratele său. Întâlnirea este una interesantă: Iacov își găsește fratele și cad unul în brațele celuilalt. Esau sugerează să meargă împreună, dar Iacov refuză: „Domnul meu s-o ia înaintea servitorului său; şi eu voi pleca pe urmă” (Geneză 33,14). Chiar dacă sunt împăcați nu trebuie să trăiască din nou împreună. La fel și noi când iertăm trebuie să ne luăm măsurile necesare pentru a evita să fim răniți din nou sau să rănim la rândul nostru. Și dacă iarăși se întâmplă? Să iertăm. De ce? Pentru că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc.” (Mt. 6,14) De câte ori? De 70 de ori câte 7”; la infinit, pentru Infinit.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5