Mesaj pentru Andreea Ursachi. Să fim cu mai multe minute pe genunchi și mai puține clipe de durere

„Momente înălțătoare, emoționante, pline de lacrimi. Prin această priceasnă ne îndemni să fim cu mai multe minute pe genunchi și mai puține clipe de durere. Pentru că numai așa vom putea trăi, măcar, bucăți și margini de cer. Ești o bucurie, împlinire pentru părinții tăi, dascălii tăi, pentru toți sângeorzenii și românii de acasă și de pe alte plaiuri. Mulțumim lui Dumnezeu că ni te-a dăruit nouă”!
Acestea erau cuvintele pe care i le scriam Andreei Ursachi când și-a lansat priceasna „Doamne, nu-ți întoarce fața!” înainte de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Prin răspunsul ei am simțit frumoasele ei gânduri spuse din adâncul inimii ei. Eram atâta de bucuros, am și plâns, plăcut impresionat la auzul acestui glas, parcă venit din cer. Auzind-o și văzându-o cum cânta această priceasnă, parcă o vedeam așezată la umbra lemnului Crucii, aducând mulțumită Ziditorului. Ce poate fi mai frumos decât această trăire a ei, această mângâiere sub umbra Crucii Sfinte!
Să fi fost un semn al încercării care urma să treacă Andreea? Dumnezeu știe cel mai bine, El le rânduiește cel mai bine. Când am aflat această veste, despre încercarea prin care trece Andreea, am rămas fără cuvinte.
Ce lucru mai frumos este să vezi și să trăiești această mobilizare a oamenilor, acea aprindere a scânteii hristice în sufletele tuturor, mobilizându-se la auzul ajutorului de care avea nevoie Andreea. S-au mobilizat oameni de toarte vârstele, profesiile, confesiunile creștine. Nu putea să lipsească de la acest act de suflet nici consătenii ei, sângeorzenii ei dragi.
Ce poți să-i spui unei persoane care luptă cu atâta credință, curaj, ambiție cu încercarea prin care trece? Cuvinte de încurajare, de iubire și înțelegere din partea noastră a tuturor. De multe ori o vorbă bună spusă la momentul potrivit face mai mult decât orice tratament.
Ne învață Hristos, prin Sfântul Apostol Pavel, că „dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă, dragostea nu cade niciodată”. Și cum încheie ea în acea priceasnă minunată, sunt sigur că ea are credința și sufletul ei știe că „Domnul știe cât ne este rânduită fiecăruia viața și nu-și întoarce fața”.
Să fim cu mai multe minute pe genunchi, rugându-ne toți pentru ea, făcând prin cuvintele rugăciunilor noastre, prin solidaritatea arătată, iubirea necondiționată arătată, uitându-ne la Crucea lui Iisus și la lacrimile Maicii Sale, să fie cu cât mai puține clipe de durere, zicându-i:
Capul sus!
Totul va fi bine!