102 ani de la naşterea Regelui Mihai I al României

România. O viziune pe 30 de ani

Spirit de răspundere - loialitate - generozitate - puterea exemplului

La 1 ianuarie 2007, România a început un nou timp istoric, tot atât de important și de inspirat ca și cel care a urmat anului 1918.

Niciodată de atunci încoace nu am avut, din punct de vedere economic, militar și politic, o șansă mai mare de a ne consolida identitar.

România are nevoie de o viziune durabilă, care să completeze democrația și libertățile garantate de apartenența la NATO și la Uniunea Euro­peană.

Pun această răspundere în mâinile Principesei Margareta și a Principelui Radu, cu speranța că vor putea să o ducă la bun sfârșit.

Regele Mihai

 

Motivele pentru care această viziune este o datorie

Pentru că, în urmă cu 140 de ani, România așeza pe scaunul de șef al statului pe primul european din istoria ei, regele Carol I. El a exercitat, timp de patruzeci și opt de ani, cel mai roditor leadership din istoria modernă a României. A fost unul dintre rarii oameni de stat pe care i-am avut vreodată. Regele Carol I a pus bazele profesionalismului în politică, economie, societate civilă și armată, cele mai importante ingrediente ale lumii transatlantice de astăzi. Coordonatele trasate de regele Carol I în modernizarea României sunt acum pietre de hotar în Uniunea Europeană. În anul 1881, România reușea să se impună pe harta Europei ca stat suveran și independent, într-o epocă în care jumătate din statele actuale ale Uniunii Europene nu existau.

Pentru că, în epoca globalizării, instituția Casei Regale este, în țara noastră, o expresie a statalității nu numai prin esența instituției regale, ci și prin faptul istoric al fundamentării statului modern de către Carol I. Indiferent cine exercită puterea de șef al statului, Casa Regală continuă să reprezinte o parte a statalității ca personalizare a suveranității, simbol și continuitate, iar aceasta nu are de-a face cu politica, ci cu identitatea națională.

Pentru că noi trăim în țară participând la viața publică, dar și având un plan de viitor, capabil să servească interesele României. Țara are, în Regele Mihai, o personalitate de rang mondial. Instituția noastră reprezintă modelul unei Familii, unitate fundamentală a poporului român - locul unde națiunea crește, își găsește echilibrul și își per­petuează valorile.

Pentru că fiecare dintre cele cinci generații ale Familiei Regale a contribuit la dezvoltarea socie­tății, nu numai prin acțiuni de stat, ci și prin angajamente personale. Fiecare dintre regii noștri este întemeietorul unei fundații ce-i poartă numele, Fundațiile Regale fiind centrul dezvoltării științi­fice și economice a vremii. Fiecare dintre reginele noastre a fost, pentru soldații răniți, bolnavi, o eroină și o mamă, susținând prin instituții de caritate, donații și prin efort propriu cauza celor defavorizați. În jurul reginelor noastre a înflorit elita culturală a țării.

Pentru că poziția pe care o avem prin Fundația Principesa Margareta a României și prin Biroul Reprezentantului Special al Guvernului ne-a dat o perspectivă cuprinzătoare asupra nevoilor României în viitor. În țară suntem un factor de legătură între puterea politică și societatea civilă, precum și între personalitățile cu influență în societate și orizontul larg al populației. în străinătate oferim un mesaj neutru, credibil, respectat, de largă perspectivă, dincolo de alternanțele la guvernare.

Experiența angajamentelor publice în România și în afara ei ne-a ajutat să înțelegem cum poate fi sprijinită dezvoltarea României respectând identi­tatea națională, în context european și transatlantic.

Pentru că putem reface punți de legătură isto­rică, culturală și spirituală cu țările europene, membre sau nemembre ale Uniunii Europene, prin diversificarea valorilor care ne unesc, adău­gând celor legate de democrație, prosperitate, de domnia legii și de predictibilitate pe cele gene­rate de tradiții, statornicie, cultură, generozitate, altruism responsabil, identitate, mândrie, idealuri și credința în Dumnezeu.

Pentru că putem avea o contribuție însemnată la apropierea dintre românii din interiorul și din afara țării.

Pentru că parteneriatul cu oamenii politici, cu partidele, cu instituțiile statului, cu societatea ci­vilă, asociațiile de breaslă, mass-media, oamenii de afaceri, Biserica, Armata, Academia Română nu cunoște bariere ori limite, fiind bazat pe complementaritate și loialitate, nu pe competiție sau interes personal.

Pentru că Palatul Elisabeta a început să reprezinte, indiferent de culoarea guvernării, un centru al mândriei naționale, al identității românești, al continuității și tradițiilor, prin confluența trecu­tului cu prezentul și a prezentului cu viitorul.

Valori pentru statornicia României

 

Multe dintre ideile acestui document aparțin miilor de elevi și studenți pe care i-am întâlnit, în ultimii ani, în România. Ei vor fi răspunzători de soarta țării noastre peste douăzeci de ani, însă de pe acum au răspunsuri la întrebări.

Patriotismul este un argument geopolitic, un instrument de măsură a securității naționale și un mod de a supraviețui, ca națiune, în momente de răscruce. El mai înseamnă spirit de răspundere, generozitate, loialitate și puterea exemplului per­sonal. A construi autostrăzi și aeroporturi, porturi și școli este o dovadă de patriotism. În mileniul III, patriotismul se bazează pe dezvoltare, pe construc­ția de noi instrumente de progres, pe bunăstare, pe demnitate, pe inspirație și conectare, pe răs­pundere personală. Patriotismul este în pericol atunci când naționalismul de factură radicală încearcă să i se substituie.

Statornicia vine din prosperitate și domnia legii, din bună guvernare și democrație liberală, din conectare și cooperare, dar și din valoarea învățământului, din încurajarea instituțiilor funda­mentale ale societății și din cultivarea mândriei, tradiției și continuității, a modelelor și viziunii, care pot acționa ca factori de dezvoltare.

Democrația trebuie să evolueze, să-și elimine slăbiciunile și să se armonizeze cu celelalte virtuți publice pentru a putea restaura spiritul de răspundere, loialitatea, respectul pentru valori, gene­rozitatea și moralitatea, puterea exemplului perso­nal și respectul regulilor comune de conviețuire, înainte de toate însă, spiritul de răspundere.

Libertatea și democrația sunt două noțiuni dis­tincte, care nu au întotdeauna legătură una cu cealaltă. Pragmatism, prosperitate, dezvoltare economică, seriozitate, profesionalism, răspundere personală și un anume simț al dezvoltării - acestea sunt apanajele libertății.

Puterea liderului ar trebui să fie direct propor­țională cu responsabilitatea instituțională pe care o are. Nu este de ajuns să te simți dator față de cetate, trebuie să faci parte dintr-un sistem care să te mențină responsabil. Iar aici poate ajuta decisiv libertatea și soliditatea instituțiilor. Dar și altruismul, puterea exemplului personal și curajul asumării publice de idealuri.

Referindu-se la leadership, un demnitar dintr-o țară îndepărtată a spus, de curând: „Noi protejăm trăirile poporului nostru”. Nu am auzit vreodată o astfel de propoziție rostită în România sau în Europa. Ceea ce auzim în țările democrațiilor liberale este, în general, ceea ce poporului îi place să audă, nu ceea ce îi protejează trăirile.

Personalitatea care marchează societatea și isto­ria țării sale nu este providențială numai prin cali­tățile profesionale, ci și prin două alte ingrediente sine qua non: o viziune (ceea ce nu are nimic de a face cu programul administrativ de guvernare) și altruismul responsabil, care trebuie să exceadă interesele de partid, de grup sau personale. Iscu­sința fără orizont, fără ideal rămâne un exercițiu sterp de masaj al eului, care poate crea școală de abilitate politică, dar nu va aduce națiunii bună­stare și demnitate, statornicie și libertate.

Bunăstarea, viața demnă și liberă și conectarea României la familia euroatlantică a națiunilor demne nu le poate aduce numai NATO și Uniunea Europeană, ci mai cu seamă noi înșine, fiecare în parte. Noi înseamnă toate segmentele societății românești. Responsabili de prezentul și viitorul României nu sunt numai Parlamentul, Președin­tele și Guvernul, ci și mass-media, sectorul pri­vat, societatea civilă, Armata și Biserica, fiecare locuitor al cetății luat în parte, inclusiv elevii de liceu.

Astăzi, două treimi dintre români consideră că Familia Regală trebuie să se implice și mai mult în dezvoltarea și democratizarea României; majoritatea românilor cred că Familia Regală este legată de valori precum tradiția, identitatea națio­nală, continuitatea și mândria națională; mai bine de jumătate dintre români apreciază activitatea principesei Margareta și a fundației sale, consi­derând că principele Radu ar putea să accepte o funcție în stat. Rezultatele ne arată că încrederea românilor în aderarea la Uniunea Europeană este aproape egală cu percepția utilității implicării Casei Regale în dezvoltarea și democratizarea României; că majoritatea românilor apreciază valorile reprezentate de Casa Regală; că Familia Regală este astăzi percepută la nivelul întregii națiuni; că generația actuală a Familiei Regale are astăzi o prezență distinctă în ochii populației României.

 

O strategie de construcție durabilă

Strategia prezentată mai jos nu este un program politic: ea susține dezvoltarea durabilă a României în următorii treizeci de ani și se situează în pre­lungirea efortului politic, asociind personalități din domeniile economic, militar, politic, cultural, diplomatic, artistic, educațional și din mass-media.

 

Primii zece ani (2007-2017)

România va administra fondurile structurale din partea Uniunii Europene și alte resurse financiare alocate de organisme internaționale destinate dezvoltării și promovării inițiativei private. De ele vor beneficia toți cei care au un proiect realizabil. Dacă proiectele vor fi bune, ele vor fi recunos­cute. România poate deveni o a doua Spanie ca performanță în utilizarea fondurilor structurale europene, ea putând lua Irlanda și Luxemburgul ca exemple de pragmatism și eficiență.

O urgență a următorilor zece ani este dez­voltarea infrastructurii: de la „brăzdarea” țării cu autostrăzi pe rute avantajoase economic și turistic la dezvoltarea aeroporturilor (Otopeni poate fi un nod aerian regional) și porturilor (Constanța poate deveni o „supapă” a Europei Dunărene către est) și până la îmbunătățirea ser­viciilor vamale și poștale.

Geostrategia de astăzi e decisă în egală măsură și de transportul, nu numai de extracția de petrol și gaze naturale, iar România are potențial neex­ploatat în ambele direcții.

O emblemă a României este Dunărea. Fluviul reprezintă o axă strategică, un canal comercial și turistic încă neexploatat la adevăratul potențial. Pe segmentul ei românesc, Dunărea poate deveni la fel de înfloritoare din punct de vedere turistic și cultural cum este la Budapesta și Viena. Prin încurajarea traficului fluvial, dar și a turismului cultural și tradițional, orașele de pe Dunăre vor ieși din anonimat și își vor cultiva tradiția, mica inițiativă privată și identitatea culturală.

Carpații și mănăstirile moldovenești sunt poli ai turismului, cu recunoaștere mondială, potrivită cu frumusețea și unicitatea lor. în jurul lor putem construi o întreagă rețea turistică și logistică de calitate, oferind servicii exemplare, care să atragă clienți cu adevărat profitabili pentru dezvoltare. Alături de ele, Dobrogea, Gorjul, Caraș-Severinul, Dâmbovița, Maramureșul, Bistrița și Bucovina, precum și salba de așezări balneo-climaterice trebuie să devină destinații ușor accesibile Europei, Asiei și Americii. România ar putea atinge zece milioane de turiști pe an, cu autostrăzi și servicii de calitate.

Fiecare regiune a României are un patrimoniu prețios și un potențial unic. Europa pune accentul pe dezvoltarea regională. Casa Regală organi­zează „Serile regionale” la Palatul Elisabeta. Aici se descoperă noi parteneri de afaceri, se promo­vează cultura și tradiția fiecărei regiuni; aici autoritățile locale au ocazia să-și prezinte proiectele și realizările în fața Corpului Diplomatic acreditat la București sau a investitorilor străini. „Serile regionale” vor continua, an de an, la Palatul Elisabeta, iar oamenilor de afaceri, personalită­ților culturale și politice le vom înfățișa simbo­lurile și valorile României în prezența primarilor, prefecților și liderilor locali, a oamenilor de succes din fiecare loc al țării.

Viziunea poate genera, în timp, un program instituționalizat local, care să inspire comunitățile, întărind ideea regională în termeni economici, sociali, culturali tradiționali și din punctul de vedere al inițiativei individuale.

Bucureștiul are datoria să revină la destinul său european: clădiri, sistem de transport public modem și ecologic, infrastructură urbană, servicii, arhitectură... Nu putem subestima importanța păstrării parcurilor istorice (Grădina Icoanei Herăstrău, Cișmigiu, Carol) ca spații culturale.

Iași și Cluj pot să-și dezvolte vocația de poli ai culturii și educației românești, capitale de princi­pate istorice și citadele ale artelor.

Prin apropierea geografică și punerea în comun a potențialului economic și instituțional, Timișoara și Arad pot deveni un pol citadin apropiat de importanța economică și turistică a capitalei.

Inițiativa privată este un motor al dezvoltării, prin intermediul întreprinderilor mici și mijlocii. Ele sunt modul tradițional în care românii și-au manifestat creativitatea, ingeniozitatea și puterea de muncă. Vom continua să-i susținem pe toți întreprinzătorii privați, militând pe lângă autoritățile române, dar mai ales străine, pentru condiții mai bune de finanțare, deschiderea piețelor europene și mondiale. Prin încurajarea inițiativei private se pot elimina amatorismul și mediocritatea.

Fundația Principesa Margareta a României a inițiat programe comunitare în mediul rural. Vom stimula inițiativa locală, vom continua să căutăm parteneri externi pentru localitățile României, să cern cunoscute realitățile mediului rural la înce­putul mileniului III.

Domeniul Regal Săvârșin va deveni, împreună cu întreaga comunitate locală, un model de dezvoltare rurală românească. Acest lucru presu­pune nu numai cunoștințe economice, adaptarea la globalizare, ci și valori precum omenia, dra­gostea pentru ceilalți, respectul acordat fiecăruia dintre angajații și partenerii săi. Prin comunități locale solide se clădește o comunitate națională autentică. La Săvârșin, agricultura ecologică va avea un loc privilegiat. Considerăm acest dome­niu un avantaj pentru țara noastră în competiția continentală în domeniile turismului și economiei, dar și o sursă de sănătate, de cultură, de echilibru și de armonie în dezvoltarea durabilă a României.

Ca în Marea Britanie, Franța sau Germania, castelele Transilvaniei pot aduce culoare și atrac­ție locului, fiind fie locuințe private, biblioteci sau centre de conferințe, fie instituții de pro­movare a artelor și meseriilor, muzee, hoteluri și restaurante.

Institutul Regal de Management al Ospitalității (înființat alături de Ecole Hoteliere de Lausanne și de IRECSON România) va fi o școală de elită pentru viitorii administratori ai marilor domenii sau companii hoteliere.

Casa Regală a acordat titlul de Furnizor Regal mai multor companii private sau personalități rigu­ros alese, ca simbol al tradiției și calității pro­duselor, al interesului și grijii permanente pentru consumator. Regele Mihai și regina Ana continuă fiecare să-și acorde înaltul patronaj unor instituții istorice și culturale.

Am acordat înaltul patronaj unor instituții spor­tive precum Fundația Atletismului Românesc și Federația Română de Karate Tradițional. O vom face în continuare, mai ales cu sporturile uitate sau ignorate, dar care au adus României mândrie în ultimii o sută de ani.

Vom contribui în mod specific la efortul de conectare a țării noastre la marile proiecte euro pene din următorii ani, precum Strategia Lisabona, politica energetică europeană, modelul social euro­pean, reforma instituțiilor Uniunii Europene, tra­tatul constituțional european și politica de inovare.

Am pornit în 2006 Inițiativa Europa Regiu­nilor, care urmărește dezvoltarea legăturilor directe dintre regiunile românești și cele europene în domeniile comerțului, transportului, turismului, culturii, educației liceale și universitare, cu mass-media, diaspora, autoritățile locale civile și armate. Vrem ca Inițiativa Europa Regiunilor să funcțio­neze timp de zece ani și să constituie o inițiativă în genul „Serilor regionale” de la Palatul Elisabeta.

Pornind de la epocala călătorie a reginei Maria din 1926 în Statele Unite ale Americii, am inițiat proiectul The Friendship Tour, constând într-un șir de călătorii în fiecare dintre statele SUA, urmărindu-se cinci segmente influente: mediul economic local, oamenii politici, studenții din universități - viitori lideri ai Statelor Unite -, presa locală și, cu un simbolism particular, comu­nitatea românească de acolo. The Friendship Tour face cunoscute în fiecare comunitate americană interesele și realitățile României.

Românii din afara granițelor țării pot face mult pentru România. Aportul lor poate fi substanțial, însă România trebuie să le ofere condiții pentru a-și exercita sprijinul față de țara lor. Familia Regală a fost și va fi întotdeauna o punte de legătură între românii din țară și cei din străinătate.

Vom susține fondarea, în țările importante ale lumii, a unor centre de documentare și informare despre România. Poezia și muzica de cameră nu au un impact suficient asupra opiniei publice din țările - de exemplu - occidentale. Domeniul de activitate și instrumentele de lucru ale acestor centre, care ar trebui să fie rodul efortului conju­gat al României și al românilor din afara țării, ar putea fi puse sub egida Fundațiilor Regale Române. Interesul pentru țara noastră trebuie suscitat prin informații adaptate timpului istoric pe care îl trăim.

Fundațiile Regale pot sprijini realizarea unor lucrări științifice sau filme documentare menite să ilustreze relațiile României cu diverse țări, luate în parte și tratate pe domenii. O carte despre relațiile româno-germane ar include aspecte isto­rice, politice (moderne), științifice, culturale, lite­rare și artistice. Câte un volum sau film dedicat relațiilor României cu Statele Unite, Franța, Italia, Spania, Marea Britanie sau Japonia ar putea com­pleta, în mod durabil, instrumentele relevante pentru prezența românească în lume.

România a contribuit, în deceniile trecute, la educația universitară și la dezvoltarea industriei și infrastructurii unor țări din Africa, Orientul Mijlociu, Asia și America Latină. Prezența româ­nească în Africa neagră, în țările Africii de Nord, în Orientul Mijlociu, în Asia Centrală sau de Sud-Est, în America Latină sau în Caucazul de Sud, sub formă educațională sau economică, ar putea fi utilă României și Uniunii Europene.

 

Următorii douăzeci de ani (2017-2037)

Transformarea României într-o tară  competitivă și prosperă nu se poate face în zece ani. În rându­rile de mai jos prezentăm proiecte  care se extind pe o perioada mai mare și care ar merita să rămână preocupări permanente ale României.

Peste două decenii, cei care astăzi au cincisprezece-douăzeci de ani vor prelua destinele României. Acești tineri sunt plini de idei, inspi­rați, interesați de integrare, de dezvoltare, de viitor. Într-o lume competitivă, ei observă că, dacă nu sunt cei mai buni, nu au nici o șansă. Ei fac parte dintr-o generație care nu se lasă impre­sionată de discursurile noii „limbi de lemn”. Pe băncile școlii, tinerii au nevoie să deprindă valori. Ei pot fi încurajați de fiecare dată când vor să schimbe ceva în bine, când au o inițiativă. Sistemul educațional poate fi sprijinit de elevi, profesori, părinți, comunitatea locală, guvern și de presă. Familia Regală are o tradiție în sprijinirea învăță­mântului și poate să ofere recunoaștere și sprijin dascălilor dedicați și profesioniști. Fundația Prin­cipesa Margareta a României restaurează și dotează școli, centre locale și-i ajută atât pe elevii excep­ționali, cât și pe cei cu dificultăți, pentru ca toți să-și poată pune în valoare aptitudinile. Multe asociații de elevi din județele țării au primit patro­najul nostru. Altele vor continua să-l primească în următorii ani.

În mod special, am fost și rămânem oaspeți ai instituțiilor educaționale de toate nivelurile. Găsim în tineri o forță capabilă să determine progresul și recunoașterea României; de aceea, le susținem aspirațiile. Este cea mai puternică resursă a României în următorii 30 de ani.

Oamenii de afaceri și personalitățile influente ale societății pot prelua modelul atlantic, fiind generoși cu instituțiile care i-au format. Oamenii prosperi pot investi în dotarea fostelor lor școli sau în capitalul lor uman, oferind burse pentru elevii excepționali, pentru cei de la sate, pentru cei cu deficiențe.

Vom încuraja crearea câtorva Școli Normale de învățători de elită, pregătiți pentru mediul rural. Ca modele ale satului, ei vor fi nu numai dascăli ai copiilor, ci și repere ale societății moderne. învățătorul satului poate deveni un prie­ten și un model, dar trebuie să fie ajutat în acest scop de întreaga comunitate.

Vom încuraja o cultură a civilizației în relațiile dintre oameni, cu demnitate, respect și toleranță în societate, astfel încât să fie prețuită armonia, responsabilitatea și excelența. Vom sprijini extinderea conceptului de responsabilitate socială a companiilor (companiile au răspunderea socială de a dobândi succes comercial în mod etic, res­pectând oamenii, comunităţile și mediul).

Colaborarea cu Biserica în cadrul comunităţii este o modalitate armonioasă şi cuprinzătoare de a promova credința în Dumnezeu, iubirea, generozitatea, împreună cu dimensiunea socială a unor proiecte concrete.

Proiectul Casei Regale de reînființare a Funda­țiilor Regale Române, sub conducerea ASR princi­pesei Margareta, urmărește înflorirea artei, științei, spiritului civic, educației și cercetării. Salba de instituții care poartă numele celor patru regi - Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai - își vor regăsi specificul, resursele și oamenii nece­sari. Ele sunt o instituție națională, de interes public, și au nevoie de sprijinul financiar perma­nent al unor companii de prestigiu național, de un colegiu director reunind majoritatea personalită­ților din elita românească, precum și de un comi­tet de experți în varii domenii. Toate acestea le vor asigura permanența și strategia peste decenii.

Fundațiile Regale Române vor încerca să inspire, în ani, elaborarea unei Enciclopedii Române care să prezinte, responsabil și comprehensiv, personalitățile din știința și arta românească. Ea va fi accesibilă și în variantă electronică. Regele Carol I a lăsat României calea ferată. Noi vrem să lăsăm României o enciclopedie cuprinzătoare.

Corupția în spațiul economic și administrativ este un element nociv, încurajat de sărăcie și de trecutul recent. Credem, însă, că globalizarea și răspândirea galopantă a democrației vor determina dezvoltarea altor forme ale flagelului: corupția psihologică, corupția mentală și corupi afectivă. Vom sprijini construirea unor instru­mente de descurajare a lor, căci altminteri, în timp, aceste fenomene ar putea aduce prejudicii greu remediabile.

Dați la o parte ca o povară asupra unei societăți și așa sărace, bătrânilor le este tot mai greu să participe la creșterea noilor generații. Separați de vârstnici, tinerii sunt lipsiți de un model și un ajutor. Fundația Principesa Margareta a României va continua să susțină, alături de autoritățile locale, implicarea vârstnicilor în comunitate prin acti­vități destinate timpului lor liber și prin deschi­derea unor căi de dialog între generații - prin care vârstnicii să se simtă utili, să primească grija și afecțiunea de care au nevoie.

Vom continua să susținem cooperarea (econo­mică, militară, educațională, culturală, de mediu și dezvoltare durabilă) a României cu alte sute. Pe lângă prioritatea pe care o reprezintă spațiul euroatlantic, considerăm că România poate fi pre­zentă in mod pregnant în orizonturile noilor veci­nătăți globale: America Latină. Asta de Sud-Est, China, India și Australia.

Pe parcursul anilor, la momentul potrivit, vom iniția parteneriate sau evenimente care să se ocupe de tendințele globale în plan social, de mediu, privind accesul la resurse și migrația.

Vom încerca să contribuim - personal sau prin intermediul unor organizații ori al unor ini­țiative - la rezolvarea gravelor probleme ecolo­gice legate de încălzirea globală, care pot declanșa migrația populațiilor în căutare de hrană și apă, foamete sau dispariția resurselor naturale. Toate acestea ar putea antrena o gravă recesiune eco­nomică mondială. Vom susține proiecte pentru surse alternative de energie și vom încuraja idei și modele noi în acest domeniu al cercetării. Vom participa direct la efortul de educare și de schimbare a mentalității și obiceiurilor oame­nilor privitoare la acest domeniu (de exemplu, risipa de apă sau de surse de încălzire). În România, pe termen lung, vom contribui la re­zolvarea satisfăcătoare a problemelor legate de îmbătrânirea populației, rata scăzută a nașterilor, depopularea țării prin plecarea tinerilor fără perspective în țara lor. Vom împărtăși preocu­pările noastre cu organizații din țară sau din străinătate, unele dintre ele bine-cunoscute la nivel mondial.

Alături de noi se va afla întreaga Familie Regală, prezentă prin cele trei „centre” ale Rega­lității din România - Palatul Elisabeta (centrul activității publice), Săvârșin (model de dezvoltare rurală) și Castelul Pelișor (Scaunul istoric al Familiei Regale).

ASR principesa Margareta a României AS Radu, principe de Hohenzollern-Veringen

5 septembrie

Coroana Bisericii

Începând de astăzi, România găzduiește a treia Adunare europeană ecumenică, un eveniment de o deosebită însemnătate pentru societatea românească.

Mai întâi pentru că se desfășoară la Sibiu, în acest an în care, pentru prima oară, un oraș românesc este declarat capitală culturală continen­tală. Până mai ieri, pentru români, Europa era un substantiv. De câtva timp încoace, ea a devenit un adjectiv, ceea ce înseamnă că ne aflăm pe drumul cel bun. Mai avem de corectat un mic detaliu: să trans­formăm termenul „român” dintr-un adjectiv într-un substantiv, așa cum a fost el de la 1881 încoace.

În al doilea rând, pentru că anul 2007 ne aduce instituțional în Europa, prin calitatea de membru cu drepturi depline în familia europeană a națiunilor demne. România va trebui să-și construiască locul pe continent și să-și redescopere propriul spațiu cultural, economic, etic și identitar. Evenimente precum Adunarea ecumenică european”’ „Sibiu, capitală culturală europeană” sunt pași pe acest drum.

În al treilea rând, pentru că Biserica Ortodoxă Română se află la momentul unui nou început. După cinci generații de patriarhi asociați unui secol greu de înțeles, va urma un întâistătător al secolului XXI. Este un început însemnat pentru întreaga viață românească. Biserica însăși dorește să-și redefinească rolul în lume și în propria casă, România. în paralel cu dialogul cu confesiunile și religiile Europei și din lumea întreagă, Biserica noastră vrea să-și dăltuiască un rol nou în societa­tea românească, completând valoarea credinței cu preocupările sociale și virtuțile educației.

De aproape un secol și jumătate, pe meleagu­rile noastre, regalitatea a stat continuu alături de Biserica Ortodoxă: Biserica și Coroana sunt legate identitar, spiritual, cultural, filosofic și institu­țional; ca și Familia Regală, Biserica este o insti­tuție purtătoare de coroană.

Asemenea Bisericii, Casa Regală este o instituție dătătoare de mândrie, menită să încurajeze încrede­rea, bunul-simț, morala, generozitatea, spiritul de răspundere și rolul de model. Totodată, cele două instituții sunt perene, iar cei care le servesc se angajează cu întreaga lor viață.

Mai ales astăzi, când cinismul ține loc de inteligență, când abilitatea înlocuiește talentul, când șmecheria suplinește cu brio viziunea, iar nerușinarea a atins cote instituționale de nebănuit, Casa Regală vede în Biserica Ortodoxă Română o instituție fundamentală a viitorului.

Nu este ceva nou. Catolicii Carol I și Ferdinand I, alături de anglicana regină Maria au pus umărul, împreună cu Biserica românească, a cărei confesiune nu au împărtășit-o, la formarea României moderne. Autocefalia din 1885 a venit la patru ani de la declararea României ca stat suveran și independent, iar înființarea Patriarhiei Române (1925) a urmat la șapte ani de la Marea Unire de la Alba-Iulia. Cei trei lideri regali au Participat, alături de liderii credinței, la scrierea unei pagini de ecumenism, prin servirea identității naționale și a statalității.