“Sper să ajung primul din lume”

Tânărul tenor bistriţean, Ştefan Pop, care a cucerit Scala din Milano, câştigând marele premiu al competiţiei „Operalia”, cel mai prestigios concurs de operă din lume pentru tinere talente a acordat un interviu pentru site-ul Primăriei Bistriţa:

-Ne-am bucurat mult când am auzit că aţi câştigat acest prestigios concurs, cu atât mai mult cu cât aţi urmat cursurile şcolii de muzică din Bistriţa. Cum v-aţi simţit pe scena Scalei din Milano?

-Acesta a fost un vis devenit realitate, mai ales că am avut şansa şi ocazia să mă întâlnesc cu Placido Domingo şi, mai mult decât atât, să cânt pe scena Scalei din Milano, dirijat de Domingo. E mare lucru pentru orice tânăr interpret, este o realizare foarte mare. Desigur, m-am aşteptat să iau un premiu. După performanţa din Seul, unde nivelul a fost mult mai ridicat, mă aşteptam să iau premiu.

-Aţi câştigat, efectiv, aprecierea marelui tenor, care a prezidat juriul concursului.

-Da, aşa este. De prima dată când am intrat pe scenă, mi-a zâmbit şi a arătat multă căldură.

-Era un mod de a vă încuraja?

-Da. Eu cred că, într-un fel, s-a şi regăsit un pic. Pentru că acum cântă ca bariton. Chiar am povestit cu dânsul şi spunea că îi pare rău că niciunul dintre fiii lui, deşi aveau voci bune, nu s-a făcut tenor. Mi-a zis că are un nepot care seamănă cu mine şi mi-a arătat poze cu el. Chiar aşa e. Am înţeles că este student la Los Angeles, are 22 de ani şi deocamdată este bariton, dar îşi doreşte să devină tenor. I-a plăcut mult de mine, am povestit, m-a întrebat ce repertoriu cânt şi a spus că abia aşteaptă să lucrăm împreună.

-Se va contura, deci, un proiect comun?

-Este director în Washington şi Los Angeles la două teatre mari şi ar vrea să interpretez, poate, un repertoriu francez. Ideea este să fac ceva mai uşor pentru început. Am doar 23 de ani şi cred că un repertoriu liric ar fi bun pentru început. Aştept cu nerăbdare.

-Nu acest concurs a reprezentat rampa dumneavoastră de lansare. Nu a fost primul concurs câştigat şi nici prima recunoaştere internaţională a talentului şi pregătirii dumneavoastră.

-Este adevărat. În România am luat primele premii. După asta am considerat că trebuie să merg mai departe şi m-am înscris la concursul de la Seul. Când am ajuns acolo am avut emoţii pentru că mai erau înscrişi alţi 15 tenori, erau 56 de candidaţi din toată lumea şi doar 6 premii. Mi-am spus că dacă iau cel mai mic premiu voi fi foarte fericit. Puteam fi al 6-lea din lume, ca să zic aşa. Şi când am ajuns în finală m-am bucurat când am văzut că opt au ajuns în finală, iar eu sunt printre primii opt din lume. Am luat eu premiul I, singurul european, un român. A fost o mare realizare pentru mine. Publicul a fost extrem de cald şi de plăcut. Când am intrat pe scenă, toţi aplaudau şi strigau „bravo”. Nici nu începusem să cânt, dar ei văzuseră toate etapele pe internet. Nu mă aşteptam să fie chiar aşa. A fost şi soprană coreeană care a luat premiul II şi, la fel, toată lumea aplauda fără ca aceasta să fi cântat. M-am gândit că atunci când voi intra eu pe scenă nu va aplauda nimeni un român. Dar eu am avut aplauze mult mai mari şi după ce am cântat a fost extraordinar. După ce mi-au dat premiul I, juriul mi-a cerut un bis şi am cântat, la îndrumarea maestrului Corneliu Mugur, aria „O Sole Mio”. A fost un succes adevărat, 2000 de persoane s-au ridicat în picioare şi au aplaudat. După aceea, o oră şi jumătate am stat să fac poze şi să dau autografe. Am mai dat eu două - trei autografe şi la Roma, când am cântat „Traviata”, dar o oră şi jumătate…

-Va trebui să vă obişnuiţi cu lucrul acesta. Aţi muncit foarte mult, dar nu în van.

-E adevărat, chiar dacă darul este de la Dumnezeu, fără muncă nu putem face nimic. Şi, până la urmă, în orice domeniu, dacă nu munceşti nu ajungi sus. Trebuie să te ridici la un anumit nivel. Eu, întotdeauna, am avut mentalitate de învingător, am vrut să fiu cât mai sus, să fiu primul. Sper să ajung primul din lume. După premiul I de la „Operalia” pot să zic că sunt primul tenor din lume, sigur, dintre cei tineri, de până în 30 de ani.

-Ce proiecte aveţi acum?

-Pe 30 mai voi avea premieră cu „Traviata”, la Timişoara, alături de o mare soprană, Tatiana Lisnic. Pe urmă voi fi la Cluj, pe 4 iunie. De fapt, cu acest spectacol îmi dau licenţa. Apoi trebuie să plec în Italia, unde voi da cinci spectacole. În septembrie voi fi la Hamburg, în Germania, în noiembrie la Trieste. În septembrie voi mai avea o premieră la Timişoara, iar în primăvară voi fi din nou la Trieste. Anul viitor voi debuta cu „Boema” în Franţa, la Toulouse.

-Bistriţenii vor avea şansa să vă audă anul acesta la ei acasă?

-Da, de ce nu? Eu vin cu cea mai mare plăcere şi chiar mă gândesc la un spectacol cu orchestră, adică la un spectacol de talie, până acum fiind acompaniat doar de pian. Să vedem, nu ştiu, dar eu aş vrea. Cu mare drag. Încă nu sunt sigur de programul meu din iulie, am înţeles că atunci sunt „Zilele Bistriţei”. Mi-ar plăcea să fie o seară de muzică clasică, în aer liber, cu trei tenori. Îmi doresc din toată inima, din Bistriţa am plecat şi acolo vreau să mă întorc de fiecare dată. Oricum, gândul meu este să rămân în ţară, toată lumea mă întreabă unde o să locuiesc de acuma. Vreau să-mi iau o locuinţă în Cluj, acolo voi sta pentru că acolo este aeroport şi-mi va fi mai uşor. Pentru mine, oricum, avionul va fi ca un maxi-taxi. Sunt aici şi profesorii cu care studiez, dar eu vreau să stau în ţară, despre asta este vorba.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5