Profesorii în fata unei noi provocari – sindromul gândirii accelerate (S.G.A)

Educaţia trece printr-o criză fără precedent în istorie. Elevii se simt daţi la o parte, nu se concentrează, nu au plăcerea de a învăţa şi sunt agitaţi. A cui este vina? A elevilor sau a părinţilor? Nici a unora, nici a celorlalţi. Cauzele sunt mai profunde.

Principalele cauze sunt produsul sistemului social care a stimulat, într-un mod înspăimântător, fenomenele care construiesc gândurile. Mintea tinerilor de astăzi este diferită de cea a tinerilor din trecut. Fenomenele care se află în culisele minţii lor şi care generează gândurile sunt aceleaşi, dar actorii de pe scenă sunt diferiţi. Calitatea şi viteza gândirii s-au schimbat.

Prima deprindere a unui profesor este aceea de a înţelege mintea elevului şi de a găsi răspunsuri deosebite, diferite de cele cu care elevul este obişnuit. Ultimul secol este caracterizat de sociologi ca fiind un secol al hedonismului, a omului căzut sub robia simţurilor. Consecinţele pervertirii simţurilor sunt obezitatea, bolile metabolice etc. Un caz particular îl reprezintă efectul imagisticii asupra dezvoltării intelecuale şi psihice a copilului. Mai concret, efectul imagisticii TV.

Virgiliu Gheorghe în cartea sa - Efectele televiziunii asupra minţii umane dezbate magistral acest subiect. Privitul îndelung la televizor excită şi dezvoltă activitatea emisferului cerebral drept răspunzător de activitatea şi atitudinea pur emoţională –adică reacţie fără gândire prea multă. În acelaşi timp emisferul cerebral stâng – cel răspunzător de gândirea critică – este inhibat; astfel analiza, comparaţia, sinteza, decizia devin procese psihice şterse, ineficiente.

Pe masură ce imaginea ocupă tot mai mult loc în viaţa omului, capacitatea de pricepere şi folosire a informaţiei sonore şi scrise scade. Rezultatele inconştiente ale acestui fapt sunt grave.

Profesorii pierd capacitatea de a influenţa lumea psihică e elevilor. Gesturile şi cuvintele lor nu au impact emoţional şi, în consecinţă, nu sunt arhivate în mod privilegiat, astfel încât să producă mii de alte emoţii care să stimuleze dezvoltarea inteligenţei. Cea mai mare consecinţă a excesului de stimuli de le televizor este contribuţia la apariţia sindromului gândirii accelerate, S.G.A. Viteza gândurilor nu poate fi crescută în mod permanent. Dacă am face-o, s-ar produce o diminuare a concentrării şi o creştere a anxietăţii. Este exact ceea ce se întâmplă cu elevii nostri. Anxietatea din sindromul S.G.A. generează nevoia de noi stimuli. Principiul este acelaşi cu cel din cazul dependenţei de droguri. Dependenţii de droguri folosesc mereu alte doze încercând să diminueze anxietatea generată de dependență. Cu cât doza e mai mare, cu atât devin mai dependenţi. În agenda Consiliului Naţional al profesorilor de matematică şi a asociaţiei de supervizare și dezvoltare curriculară din America, incapacitatea concentrării elevilor pe o durată minimă necesară rezolvării unei probleme, a ajuns să ocupe un loc central. Problema este tratată cu foarte multă seriozitate, pentru că aproape nici o activitate nu poate fi desfăşurată fără o anumită concentrare a minţii şi urmărirea cu atenţie a procesului respectiv. Elevii care suferă de sindromul S.G.A. prezintă următoarele comportamente :

1) Neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută.

2) Incapacitatea de a asculta şi urmări.

3) Dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate.

5) Tendinţa de a acţiona înainte de a gândi.

6) Alternarea rapidă a unei activităţi cu alta.

7) Dificultatea organizării şi planificării acţiunilor.

8) Dificultatea de a-şi aştepta rândul.

9) Pasivitatea –până la inactivitate, la lene.

10) Tulburări de comunicare, vorbire incoerentă.

11) Insomnie şi somnolenţă.

12) Dificultate de a-şi exprima ideile în scris.

13) Dependenţa de TV.

S.G.A. face ca teorii educaţionale şi psihologice ale trecutului să nu mai funcţioneze –pentru că, în timp ce profesorii vorbesc, elevii sunt agitaţi, neliniştiţi, nu se concentrează şi, pe deasupra, sunt furaţi de gânduri. Profesorii sunt prezenţi in sala de clasă şi elevii sunt în alte lumi.

Profesorul Augusto Curry identifică trei cauze ale S.G.A.

1) Excesul de stimuli vizuali produşi de TV care atacă teritoriul emoţiei.

2) Excesul de informaţie.

3) Excesul de culori.

O pesoană cu S.G.A. nu reuşeşte să-şi administreze gândurile in totalitate şi să-şi liniştească mintea. Ameninţarea cea mai mare pentru calitatea vieţii omului moden este excesul de gândire.

S.G.A compromite sănătatea psihică sub trei forme:

- amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut ,ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie

- preocupări şi griji legate de probleme existenţiale

- suferinţa prin anticipaţie

Ca să fii un profesor bun , trebuie să cunoşti sufletul copilului pentru a descoperi instrumentele pedagogice capabile să transforme sala de clasă într-o oază , şi nu intr-o sursă de stress.Este o chestiune supravieţuire. Profesorul Augusto Curry în excelenta carte” Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi” propune câteva tehnici care implică schimbări în ambientul social psihic al profesorilor şi elevilor.

1) Muzica ambientală în sala de curs: are ca scop dezaccelerarea gândirii, calmarea neliniştii, îmbunătăţirea concentrării, dezvoltarea plăcerii de a învăţa,educarea emoţiei.

2) Asezarea în cerc: are ca scop dezvoltarea siguranţei, promovarea educaţiei participative, îmbunătăţirea concentrării, diminuarea conflictelor în sala de clasă, reducerea conversaţiilor între elevi.

3) Expunerea interogativă: are ca scop amelorarea SGA, reaprinderea motivaţiei,dezvoltarea capacităţii de a-şi pune întrebări,îmbogăţirea interpretării de texte şi enunţuri,deschiderea ferestrelor inteligenţei.

4) Expunerea prin dialog are ca scop dezvoltarea conştiinţei critice, promovarea dezbaterii de idei, stimularea educaţiei participative, depăşirea nesiguranţei, învingerea timidităţii,îmbunătăţirea concentrării.

5) Umanizarea cunoaşterii are ca scop stimularea îndrăznelii, promovarea perspicacităţii, cultivarea creativităţii, stimularea înţelepciunii, creşterea capacităţii critice, formarea de persoane care găndesc.

6) Umanizarea profesorului are ca scop dezvoltarea socializării, stimularea afectivităţii, stimularea înţelepciunii.

7) Educarea respectului de sine are ca scop rezolvarea conflictelor din clasă, promovarea cooperării a solidarităţii.

Sarcina cea mai importantă a educaţiei este transformarea fiinţei umane în propriul ei lider-lider al gândurilor si emoţiei sale. Şcolile din toată lumea îi învaţă pe elevi să conducă firme şi aparate, dar nu-i pregătesc pentru a-şi controla şi să-şi ţină în frâu gândurile. Sunt nenumăraţi cei care au succes profesional, dar sunt sclavii propriilor gânduri. Viaţa lor emoţională este mizerabilă. Ei înfruntă lumea, dar nu ştiu să-şi înlăture din minte ceea ce este inutil. La ce le foloseşte tinerilor să inveţe să rezolve probleme de matematica dacă nu ştiu să rezolve probleme de viaţă? Tinerii au nevoie de o educaţie deosebită. Timpul trece, şi noi vom purta toată viaţa o frântură din fiinţa tinerilor pe care, cu atâta greutate, încercăm să-i educăm.

Prof.SUSCA DANIELA

Director, S.A.M. MAGURA ILVEI

Comentarii

20/02/14 18:16
Elena Bobu

SGA este o caracteristica a elevilor de pretutindeni.Educatia centrata pe elevi ,care nu le modeleaza benefic mintea si sufletul,ramane este o ,,forma fara fond",o vorba golita de sens.,o betia de cuvinte frumoase.Ca discipolii nostri sa devina proprii lor lideri,stapani pe gandurile lor,echilibrati,in stare sa se conduca pe ei insisi,nu doar experti in manipularea tehnologiei moderne,trebuie sa inceapa cu umanizarea dascalilor,prin crearea unui cadru adecvat de stimulare a creativitatii,a ambiantei afective ,punti sufletesti intre generatii.

20/02/14 19:13
Schieb Alfred

Foarte interesanta ideea. Ar trebui dezvoltata.
Succes si astept noutati.

20/02/14 20:26
Ion Ene

FELICITARI pentru continutul articolului! Dovedeste o profunda si realista cunoastere a fenomenului educational!

20/02/14 21:09
Otilia

Mai mult de jumatate din consecintele enumerate mai sus se datoreaza utilizarii calculatorului (dar si televizorului) de la varste fragede, pentru jocuri care doar consuma timpul si nu aduc nici un beneficiu copilului (nu ma refer la utilizare rationala - jocuri "tematice" precum exersarea unor cuvinte din limbi straine, jocuri cu calcule matematice, etc... )
O alta parte din consecinte se datoreaza parintilor :
- evident ca daca acasa mama sau tata se exprima denigrator la adresa profesorilor, nici copilul nu o sa mai respecte profesrul...
- daca mama si tata acasa doar se cearta si se injura, pentru copil e normalul cu care e obisnuit...
Si mai e un aspect "ciudat". Copiii care astazi sunt elevi, sunt copiii generatiei care in 1990 n-a prea inteles ce e aceea democratie, si evident au crescut copiii in aceeasi atmosfera "democratica".

20/02/14 21:10
Otilia

Mai mult de jumatate din consecintele enumerate mai sus se datoreaza utilizarii calculatorului (dar si televizorului) de la varste fragede, pentru jocuri care doar consuma timpul si nu aduc nici un beneficiu copilului (nu ma refer la utilizare rationala - jocuri "tematice" precum exersarea unor cuvinte din limbi straine, jocuri cu calcule matematice, etc... )
O alta parte din consecinte se datoreaza parintilor :
- evident ca daca acasa mama sau tata se exprima denigrator la adresa profesorilor, nici copilul nu o sa mai respecte profesrul...
- daca mama si tata acasa doar se cearta si se injura, pentru copil e normalul cu care e obisnuit...
Si mai e un aspect "ciudat". Copiii care astazi sunt elevi, sunt copiii generatiei care in 1990 n-a prea inteles ce e aceea democratie, si evident au crescut copiii in aceeasi atmosfera "democratica".

20/02/14 21:13
Otilia

Doream sa mai adaug si intrebarea "de ce sa invat acest lucru, la ce-mi foloseste", care a ajuns un fel de arma impotriva invatamantului de azi. O repeta elevii si sunt in mare masura sustinuti de parinti "inconstienti", ca astfel copilul lor va ramane doar o planta lipsita de perspectiva in viata de adult.

21/02/14 12:48
Irina Comanescu

In era informationala in care deja suntem de atata vreme nu au cum sa mearga regulile unei scoli fondate in alte timpuri. Parintii care au avut experiente neplacute in scoala vor avea o atitudine negative- cred ca treaba unui profesor e sa convinga elevii, parintii si colegii ca e de partea lor, adica a educatiei. Eu traiesc acum experienta unui invatamant privat intr-o tara din Orientul Mijlociu- problemele care la noi sunt mari aici sunt extreme de mici tocmai din motivul ca lumea respecta profesorii si educatia mult mai mult. Dar si profesorii muncesc pe masura, desi financiar e acelasi raport fata de alte profesii. Le doresc colegilor mei sa aiba puterea sa accepte ceea ce nu pot schimba si sa gaseasca solutiile necesare pentru educarea copiilor romani ca cetateni globali, nu numai europeni. Doamne Ajuta!

21/02/14 13:15
V.Dascălu

Articolul este bine documentat și logic. Dar,de la teorie la practică este o distanță imensă,iar oamenii de la catedră sunt din ce în ce mai puțin receptivi la toate aceste teorii și asta și din cauză că sunt desconsiderați de politicieni și menținuți în sistem ca salariați tolerați și cel mai ades ca țapi ispășitori ai sistemului prost gândit.Nu este mai puțin adevărat că receptivitatea elevilor este din ce în ce mai scăzută la clasă și acasă,căci aceștia sunt primii care se opun la programe școlare proaste și la metodele școlare perimate.Lecțiile se toarnă cu pâlnia în capul elevilor cu sau fără rost.Oricum, programele școlare sunt tot mai anapoda și încărcate cu balast fără rost.Abrambureala din învățământul românesc din ultimul sfert de veac a fost și este principala vinovată de rezultatele tot mai dezastruoase la învățătură și la examene.Se știe că doar un procent foarte mic din cunoștințele dobândite în școală mai rămân în mintea elevului după finalizarea ciclului de învățământ,restul fiind balast ce se uită sau se pierde , acesta ajungând în scurt timp să-și pună întrebarea firească : „ la ce mi-a folosit școala,dacă tot nu îmi ajută cu aproape nimic în viată ? ”
Propuneri care de care mai năstrușnice vin din toate direcțiile și dezorientează pe cei care ar trebui să fie pilonii învățământului și de la care se așteaptă mult, prea mult și li se dă puțin, prea puțin.După fapte și răsplata.Asta e !

21/02/14 15:13

ŞAPTE DEPRINDERI ALE PROFESORILOR BUNI Şl ALE PROFESORILOR INTELIGENŢI
A educa înseamnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligentei, un semănător de idei. (Augusto Cury)
Profesorii buni sunt elocvenţi, profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a minţii Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea în elevii lor a capacităţii de administrare a gândurilor şi emoţiilor, de a fi propriul lider, de a trece uşor prin pierderi şi frustrări, de a depăşi conflictele.
Profesorii buni au o bună cultură academică şi transmit cu siguranţă şi elocvenţă informaţiile în sala de clasă. Profesorii fascinanţi depăşesc acest obiectiv. Ei caută să cunoască modul de funcţionare a minţii elevilor, pentru a-i educa mai bine. Pentru ei, fiecare elev este nu doar o persoană din sala de clasă, ci o fiinţă umană complexă, cu necesităţi unice. Profesorii fascinanţi transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în experienţă. Ei ştiu că doar experienţele se înregistrează într-un mod deosebit în memorie şi numai ele creează modificări masive, capabile să transforme personalitatea. De aceea, ei prezintă întotdeauna informaţiile în contextul experienţei de viaţă.
Educaţia trece printr-o criză fără precedent în istorie. Elevii se simt daţi la o parte, nu se concentrează, nu au plăcerea de a învăţa şi sunt agitaţi. A cui e vina? A elevilor, sau a părinţilor? Nici a unora, nici a celorlalţi. Cauzele sunt mai profunde. Principalele cauze sunt produsul sistemului social care a stimulat, într-un mod înspăimântător, fenomenele care construiesc gândurile. Mintea tinerilor de astăzi este diferită de cea a tinerilor din trecut. Fenomenele care se află în culisele minţii lor şi care generează gânduri sunt aceleaşi, dar actorii de pe scenă sunt diferiţi. Calitatea şi viteza gândirii s-au schimbat. Trebuie să cunoaştem unele dintre funcţiile memoriei şi câteva domenii ale procesului de construire a inteligenţei, pentru a găsi instrumentele necesare care să poată da o nouă întorsătură educaţiei. Prima deprindere a unui profesor fascinant este aceea de a înţelege mintea elevului şi de a găsi răspunsuri deosebite, diferite de cele cu care elevul este obişnuit.
Sindromul SGA Televiziunea prezintă mai mult de şaizeci de personaje pe oră, cu cele mai diferite caracteristici ale personalităţii. Poliţişti ireverenţioşi, bandiţi lipsiţi de teamă, oameni care se distrează. Aceste imagini se înregistrează în memorie şi intră în competiţie cu imaginea părinţilor şi profesorilor. Rezultatele inconştiente ale acestui fapt sunt grave. Educatorii pierd capacitatea de a influenţa lumea psihică a tinerilor. Gesturile şi cuvintele lor nu au impact emoţional şi, în consecinţă, nu sunt arhivate în mod privilegiat, astfel încât să producă mii de alte emoţii şi gânduri care să stimuleze dezvoltarea inteligenţei. Frecvent, educatorii trebuie să ţipe pentru a obţine un minimum de atenţie. Cea mai mare consecinţă a excesului de stimuli de la televizor este contribuţia la apariţia sindromului gândirii accelerate, SGA. N-ar fi trebuit să umblăm niciodată în cutia neagră a inteligenţei, care înseamnă construcţia de gânduri, dar, din nefericire, am făcut-o. Viteza gândurilor nu poate fi crescută în mod permanent. Dacă am face-o, s-ar produce o diminuare a concentrării şi o creştere a anxietăţii. Este exact ceea ce se întâmplă cu tinerii. Anxietatea din sindromul SGA generează nevoia de noi stimuli, într-o tentativă de a o calma.
Deşi mai puţin intens, principiul este acelaşi cu cel din cazul dependentei psihologice de droguri. Dependenţii de droguri folosesc mereu alte doze încercând să diminueze anxietatea generată de dependenţă. Cu cât doza e mai mare, cu atât devin mai dependenţi. Cei cu SGA capătă dependenţă de noi stimuli. Se agită pe scaun, au conversaţii paralele, nu se concentrează, îşi deranjează colegii. Aceste comportamente sunt tentative de a diminua anxietatea generată de SGA. Educaţia merge spre faliment, violenţa şi înstrăinarea socială cresc, pentru că, fără să ne dăm seama, comitem o crimă contra minţii copiilor şi adolescenţilor. Am convingerea fundamentată pe studii ştiinţifice, că viteza gândirii tinerilor de acum un secol era mult mai mică decât cea actuală, şi, de aceea modelul educaţional al trecutului, deşi nu ideal, funcţiona.
Calitatea vieţii profesorilor a fost distrusă
O revelaţie şocantă: în Spania, 80% dintre profesori sunt „stresaţi". în Anglia, guvernul are greutăţi în a găsi profesori - în principal pentru învăţământul primar şi gimnazial - pentru că sunt puţini cei care doresc această profesie, în celelalte ţări, situaţia este la fel de critică. în concordanţă cu cercetările institutului Academia Inteligenţei, din Brazilia, 92% din profesori prezintă peste trei simptome de stres şi 41% prezintă mai mult de zece. Este un procent foarte ridicat, care indică faptul că aproape jumătate dintre profesori nu ar trebui să se afle în sala de clasă, ci internaţi într-o clinică anti-stres. Comparaţi cu cifra următoare: 22,9% din populaţia oraşului Sao Paulo, dramatic „stresată", prezintă peste zece simptome. Cifrele vorbesc de la sine. Ele indică faptul că profesorii sunt aproape de două ori mai „stresaţi" decât populaţia oraşului Sao Paulo, care este unul dintre cele mai mari şi mai „stresate" oraşe din lume. Cred că situaţia este aceeaşi în cadrul oricărei alte naţiuni dezvoltate.
Simptomele care ies mai mult în evidentă sunt cele legate de sindromul gândirii accelerate (SGA). Oare ce fel de bătălie ducem noi, dacă nobilii noştri soldaţi care se află în prima linie - profesorii - se îmbolnăvesc în mod colectiv? Ce fel de educaţie este aceea pe care o construim şi care alterează progresiv calitatea vieţii dragilor noştri dascăli? Dăm valoare pieţei petrolului, a automobilelor, a calculatoarelor, dar nu ne dăm seama că piaţa inteligenţei se îndreaptă spre faliment. Nu numai salariile şi demnitatea profesorilor trebuie să fie restabilite, dar şi sănătatea lor.
Profesorii buni stăpânesc metodologia, profesorii fascinanţi au sensibilitate.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea stimei de sine, a stabilităţii, a liniştii interioare, a capacităţii de a contempla frumosul, de a ierta, de a-şi face prieteni, de a fi sociabili. Profesorii buni vorbesc cu glasul, profesorii fascinanţi vorbesc cu ochii. Profesorii buni sunt didactici, profesorii fascinanţi trec dincolo de asta. Ei dispun de sensibilitatea de a vorbi inimii elevilor lor. Fiţi un profesor fascinant. Vorbiţi cu un glas care exprimă emoţie. Schimbaţi-vă tonalitatea, în timp ce vorbiţi. Astfel, veţi captiva emoţia, veţi stimula concentrarea şi veţi calma sindromul gândirii accelerate al elevilor voştri. Ei îşi vor micşora viteza gândurilor şi vor călători în lumea ideilor. Un profesor fascinant de matematică, chimie sau limbi străine este o persoană capabilă să-şi conducă elevii într-o călătorie, fără a se mişca din loc.
Un profesor fascinant este un maestru al sensibilităţii. El ştie cum să-şi protejeze emoţia, în mijlocul tensiunii. Ce înseamnă aceasta? înseamnă a nu lăsa ca agresivitatea şi atitudinile impulsive ale elevilor să-i răpească liniştea interioară. El înţelege că cei slabi resping, cei puternici acceptă, cei slabi condamnă, cei puternici înţeleg. El caută să-şi accepte elevii şi să-i înţeleagă - chiar şi pe cei mai dificili.
Educatorii, în ciuda greutăţilor lor, sunt de neînlocuit, pentru că blândeţea, solidaritatea, toleranţa, integrarea, sentimentele altruiste - toate faţetele sensibilităţii - nu pot fi predate de maşini, ci de fiinţe umane.
Profesorii buni educă inteligenţa logică, profesorii fascinanţi educă emoţia
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea sentimentului de siguranţă, a toleranţei, solidarităţii, perseverenţei, protecţiei contra stimulilor „stresanţi", a inteligenţei emoţionale şi interpersonale. Profesorii buni îşi învaţă elevii să exploreze lumea în care se află - de la spaţiul imens, la micul atom. Profesorii fascinanţi îşi învaţă elevii să exploreze lumea care sunt ei înşişi, propria lor fiinţă. Educaţia lor urmează notele emoţiei.
Profesorii fascinanţi ştiu că a lucra cu emoţia este un proces mai complex decât lucrul cu cele mai complicate calcule de fizică şi matematică. Emoţia îi transformă pe cei bogaţi, în săraci; pe intelectuali, în copii; pe cei puternici, în fiinţe fragile. Emoţia trebuie educată cu inteligenţă. Şi ce înseamnă să educi emoţia? înseamnă să stimulezi elevul să gândească înainte de a reacţiona, să nu-i fie teamă de frică, să-şi fie propriul său lider, autor al propriei sale poveşti, să ştie să filtreze stimulii „stresanţi" şi să opereze nu doar cu fapte logice şi probleme concrete, ci şi cu contradicţiile vieţii. A educa emoţia înseamnă şi să se dăruiască fără să aştepte răsplată, să fie credincios conştiinţei sale, să-şi găsească bucurii în stimulii mici ai existentei, să ştie să piardă, să-şi asume riscuri pentru a transforma visele în realitate, să aibă curaj să umble prin locuri necunoscute.
Cine a avut privilegiul de a educa emoţia în tinereţea lor? Din nefericire, ne avântăm în societate fără vreo pregătire pentru a trăi. Suntem vaccinaţi, încă din copilărie, contra unei serii de viruşi şi bacterii - dar nu ni se face nici un vaccin contra decepţiilor, frustrărilor şi respingerilor. Câte lacrimi, boli psihice, crize în relaţii şi chiar sinucideri n-ar putea fi evitate prin educarea emoţiei? Fără educarea emoţiei, putem genera cel puţin trei rezultate. Unii devin insensibili şi au trăsăturile unei personalităţi psihopate. Aceştia au o insensibilitate emoţională şi, de aceea, îi rănesc şi-i mâhnesc pe ceilalţi, dar nu le simt durerea, nu se gândesc la consecinţele comportamentelor lor. Alţii, dimpotrivă, devin hipersensibili. Trăiesc intens durerea celorlalţi, se dăruiesc fără limite, sunt preocupaţi excesiv de critica altora şi nu au protecţie emoţională. O ofensă le strică ziua, luna şi chiar viaţa. Persoanele hipersensibile sunt, de obicei, excelente pentru ceilalţi, dar păgubitoare pentru ele însele. A treia categorie sunt înstrăinaţii. Ei nu-i rănesc pe ceilalţi, dar nu se gândesc la viitor, nu au vise, scopuri şi se lasă în voia vieţii, trăind un conformism bolnăvicios. Şcolile nu reuşesc să educe emoţia. Ele cresc tineri insensibili, hipersensibili, sau înstrăinaţi. Trebuie să formăm tineri bogaţi emoţional, protejaţi şi integraţi.

Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informaţie, profesorii fascinanţi o folosesc ca suport al artei de a gândi.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea deprinderii de a gândi, înainte de a reacţiona, a expunerii ideilor şi nu a impunerii lor, a conştiinţei critice, a capacităţii de dezbatere, de a pune întrebări, de a lucra în echipă. Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informaţie, profesorii fascinanţi folosesc memoria ca suport al creativităţii. Profesorii buni parcurg programa şcolară, profesorii fascinanţi parcurg şi programa, dar obiectivul lor fundamental este acela de a-i învăţa pe elevi să gândească şi nu să repete informaţia.
Profesorii buni sunt maeştri temporari, profesorii fascinanţi sunt maeştri de neuitat
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea înţelepciunii, sensibilităţii, afectivităţii, seninătăţii, dragostei de viaţă, capacităţii de a-i vorbi inimii, de a-i influenţa pe oameni.
Un profesor bun e prezent în amintirea elevilor, pe tot parcursul anilor de şcoală. Un profesor fascinant este un maestru de neuitat. Un profesor bun caută elevii, un profesor fascinant e căutat de aceştia. Un profesor bun e admirat, un profesor fascinant este iubit. Un profesor bun se preocupă de notele elevilor săi, un profesor fascinant se preocupă să-i transforme în creatori de idei. A fi un maestru de neuitat înseamnă să formezi fiinţe umane care vor schimba lumea. Lecţiile sale de viaţă vor lăsa pentru totdeauna brazde adânci în solurile conştientului şi subconştientului elevilor săi. Timpul poate să treacă şi greutăţile pot apărea, dar seminţele sădite de un profesor fascinant nu vor fi distruse niciodată.
Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanţi rezolvă conflicte în sala de clasă.
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la dezvoltarea capacităţii de a depăşi starea de anxietate, de a rezolva crizele interpersonale, de a fi o persoană sociabilă, de a te proteja emoţional, de a ajuta şinele să preia conducerea în situaţii de tensiune.
Profesorii buni corectează comportamentele agresive ale elevilor. Profesorii fascinanţi rezolvă conflicte în sala de clasă. Între a corecta comportamente şi a rezolva conflicte în sala de clasă este o distantă mai mare decât îşi imaginează nobilul nostru sistem de educaţie. Rezolvarea conflictelor în sala de clasă este o temă nouă în multe ţări. Abia acum câteva ţări europene şi S.U.A încep să se gândească la asta
Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii fascinanţi educă pentru viaţă
Această deprindere a profesorilor fascinanţi contribuie la depăşirea conflictelor psihice şi sociale, la dezvoltarea solidarităţii, a spiritului întreprinzător, a capacităţii de a ierta, de a filtra stimuli „stresanţi", de a alege, de a pune întrebări, de a stabili obiective. Un profesor bun îşi educă elevii pentru o profesie, un profesor fascinant îi educă pentru viaţă. Profesorii fascinanţi sunt profesionişti revoluţionari. Nimeni nu ştie să le evalueze puterea - nici măcar ei înşişi. Ei schimbă paradigme, transformă fără arme destinul şi sistemul social al unui popor - numai şi numai prin pregătirea elevilor pentru viaţă, oferindu-le ideile lor. Maeştrii fascinanţi pot fi dispreţuiţi şi ameninţaţi, dar forţa lor este imbatabilă. Ei sunt cei care înflăcărează societatea cu focul inteligenţei, compasiunii şi simplităţii. Sunt fascinanţi, pentru că sunt liberi; sunt liberi, pentru că gândesc; gândesc şi pentru că iubesc, cu seriozitate, viaţa. Elevii lor dobândesc ceva extraordinar: conştiinţa critică. De aceea, nu sunt manipulaţi, controlaţi, şantajaţi. într-o lume de incertitudini, ei ştiu ce vor.
Profesorii fascinanţi sunt promotori ai respectului de sine.
Ei dau o atenţie specială elevilor dispreţuiţi, timizi şi celor cărora li se dau porecle peiorative. Ştiu că aceştia pot fi marcaţi de traumele lor. De aceea, le întind mâna şi le arată capacitatea lor interioară. îi ajută ca să-şi folosească durerea ca stimulent pentru evoluţie. în felul acesta, îi pregătesc pentru a supravieţui în furtunile sociale.
Profesorii fascinanţi îi fac pe elevii lor să-şi fie propriii lor lideri, îi îndeamnă pe elevi, în diferite forme: „Să reuşiţi în tot ceea ce faceţi. Să îndrăzniţi, să nu vă temeţi de eşec. Dacă daţi greş, nu vă temeţi să plângeţi. Dacă plângeţi, regândiţi-vă viaţa - dar nu renunţaţi. întotdeauna acor-daţi-vă o nouă şansă." Când greutăţile îi lovesc pe elevii lor, când economia ţării se află în criză sau problemele sociale sporesc, ei proclamă din nou: „Păguboşii văd fulgerele. învingătorii văd ploaia şi, odată cu ea, posibilitatea de a avea recoltă bună. Păguboşii sunt paralizaţi de pierderile şi frustrările lor. învingătorii văd şansa de a schimba totul din nou. Niciodată să nu renunţaţi la visele voastre."
Elevii trebuie pregătiţi să exploreze necunoscutul, să nu se teamă de eşec, ci să se teamă de renunţarea de a mai încerca, trebuie învăţaţi să dobândească experienţe originale, prin observarea schimbărilor mici şi corectarea rutelor mari. Experienţele noi duc la dezvoltarea intelectuală. Trebuie să aibă flexibilitate în muncă şi în viaţă, căci numai cel ce e în stare să aibă idei, poate să se şi răzgândească. Trebuie învăţaţi să desprindă o lecţie de viaţă din fiecare lacrimă. Dacă educaţia nu va fi reconstruită, societăţile modeme se vor transforma într-un imens spital psihiatric. Statisticile arată că normalul înseamnă să fii „stresat" - şi că este anormal să fii sănătos.
(Preluare și adaptare din Augusto Cury : Părinți străluciți, profesori fascinanți)

21/02/14 15:15

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi'" - de Augusto Cury

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.
Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.
CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”.

Iată prima dintre ele:
• Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice,
dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

♦ Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

♦ Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”

♦ Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

♦ Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

♦ Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare.
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă. După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

♥ Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai complexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI:

1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

21/02/14 21:53
simut angela

e un articol extraordinar , scris explicit si emotionant ! Parinti , dascali avem o datorie greu de relizat azi : de a educa in alte conditii de cat am fost noi educati ,de a forma oamenii de maine pri n alte metode decat cele pe care le-am folosit !Tr
ebuie sa ajungem la sufletul copilului ca sa-l putem ajuta si educa . Va doresc sa va atingeti acest obiectiv , oricat de greu va fi .

22/02/14 14:19
andra

" Elevii se simt daţi la o parte, nu se concentrează, nu au plăcerea de a învăţa şi sunt agitaţi" SAU SUNT LENESI SI IMPERTINENTI!Ma scuzati dar doar pana acolo am citit.restul e teorie si scuze mereu oentru elevi , nimic pentru profesori.

23/02/14 08:55
R2D2

Poate ar fi bine ca copii (nu elevii!) sa fie pregatiti pentru viata, nu pentru munca. Poate ar fi bine sa ne gandim la ei ca la copii nostri nu ca la niste elevi ce trebuie educati. O schimbare a felului de a privi pregatirea pentru viata!

25/02/14 11:40
victoria

Sunt f bucuroasa ca am descoperit aceste fragmente deosebite ale cartii scrise de Dr.Augusto Cury, simt ca voi reusi sa fac ceva mai mult pentru fiica mea, care a pasit in varsta adolescentei cu prea multa teama si nesiguranta, iar aceste senzatii trebuie corectate. Multumesc celor care au contribuit la aceste postari valoroase pentru toti parintii.

25/02/14 17:29
Otilia

Un mic comentariu domnului Dacalu',

Articolul este legat de actul educational al profesorului.
Tot ce spuneti, stimabile domn Dascalu', e legat de parinti !! Este vina aproape exclusiva a parintelui esecul copilului. Copilul petrece 6-maxim 7 ore pe zi in 36 de saptamani din 52 pe an - la scoala, restul timpului e "acasa" in sanul familiei.

Generaţia actuală de părinţi greseste incercand să compenseze lipsurile copilăriei lor - care lipsuri ? (copilaria mea a fost nemaipomenita - aveam doar 2 papusi amarate, dar la care tineam foarte mult si 100 de prieteni adevarati)
Au încercat să dea copiilor ce credeau ei ca e mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator si in acest fel i-a transformat in dependenti de parinti si incapabili sa respecte "ceva, orice", nu conta ca distrugeau o jucarie, stiau ca daca o distrug primesc alta (mai scumpa, mai frumoasa, mai nu stiu cum ) in loc ....
Au gresit incercand sa umple timpul copiilor cu multe activităţi educative, inutile daca copilul nu e interesat (învăţarea limbilor străine, informatică, muzică, etc ).
Corect - copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual nu mai aduce foarte multă informaţie (in comparatie cu acum 25 de ani), cine decide ca e inutila domnule Dascalu' ? A fost o greseala reducerea programelor la toate clasele, de asemenea amestecarea claselor cu copii de niveluri diferite. Ce bine era cand la o scoala din 3 clase paralele (sau mai multe) adunai intr-una "elita" si lucrai la nivelul lor. Acei copii aveau sansa sa se dezvolte foarte bine. Acum ii amestecam cu "analfabetii" si evident se vor pierde cei buni iar cei slabi tot la nivelul piciorului broastei vor ramane.
Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice (viata are o logica), dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile - asta e treaba parintilor nu a sistemului de educatie !. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată de niste parinti incapabili sa priceapa ceva si care se cred genii care sa dicteze altora ineptiile lor - profesorilor si copiilor personali.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Cine decide ca informatia inmagazinata e inutila ? O sa ajungem si noi o natie, la fel de inculta precum americanii de rand care nu stiu unde e ficatul sau in ce continent e Romania de exemplu.
Memorarea este un exercitiu al creierului, care-l tine "tanar", altfel creierul anchilozeaza si el.
Si aceasta e tot greseala parintilor care-si "dau parerea" despre ce ar trebui sa invete copilul. Cu ce "drept" pot hotara parintii (care poate au 4 clase, sau 12 cu copy-paste...si de cele mai multe ori nici un fel de studii pedagogice) ce e util copilului.
Sa-i tina acasa si sa-i "invete" parintii tot ce vor, daca-s asa cunoscatori.

3. Informăm şi nu formăm
Tinerii din ziua de azi, cu mici exceptii, "NU" cunosc NIMIC despre lumea în care se află, nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia oferita de PARINTI este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. (in traducere libera lipsesc cei 7 ani de acasa)

Si asta se datoreaza tot parintilor. !!!

25/02/14 17:31
Otilia

Scuze la mesajul anterior am facut o eroare de dactilografie "a se citi Deaconu in loc de Dascalu' "

25/02/14 17:31
Otilia

Scuze la mesajul anterior am facut o eroare de dactilografie "a se citi Deaconu in loc de Dascalu' "

26/02/14 04:28
Liana

Continutul invatamantului nu poate asigura intotdeauna pregatirea pentru o profesie anume,pe durata indelungata, deoarece chiar si pana termina elevul scoala apar noutati in diferite domenii si pana sa fie incluse in programa si continutul lectiilor trece multa vreme, doar daca profesorul le introduce din mers si nu preda dupa manuale care deja s-au invechit!
Dar, fiecare continut, mai vechi sau mai nou trebuie sa-l determine pe elev sa gandeasca, trebuie invatat elevul cum sa dobandeasca singur cunostintele necesare, deci trebuie sa aplice metoda de invatare. Si fiecare continut trebuie sa contribuie la dezvoltarea unor capacitate intelectuale si la atitudini positive!
Sigur ca sant multe de discutat!Important e sa vrem sa facem schimbarea.Schimbarea trebuie facuta incepand cu mentalitatea dascalului, care trebuie sa faca accesibil continutul, sa-l motiveze pe elev si sa evite SUPRAINCARCAREA!

26/02/14 16:43
elena

O comunicare utila intre profesori,elevi,parinti,comunitatea ce ii contine se poate realiza daca fiecare membru al grupului se va simti ca apartine acelui grup,conteaza,contribuie si este incurajat de ceilalti oameni din grup.Acest lucru se obtine prin relatii interumane autentice fiind atenti la modul cum gandim-simtim-actionam fiecare in raport cu celalalt.

04/03/14 07:56
magda

Am citit cartea lui A. Cury, bine scrisa, DAR....frustranta!
As vrea sa vad aplicate in scoli macar o parte din procesele descrise!
O singura exceptie am intalnit: la cl. 1_4, invatatoarea fiicei mele muta copiii saptamanal cu cate o banca din fatza - in spate! Asa cum sugereaza si autorul!
Atat....
Adevarat, cei 7 ani de acasa conteaza enorm!
Dar nu mai poate fi o scuza expresia ''pe vremea mea....,''!

10/03/14 08:36

Extras din comentariile articolului
http://www.rasunetul.ro/profesorii-fata-unei-noi-provocari-sindromul-gan...

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI:

1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

Din nefericire, multi dintre profesorii carora nu le sunt straine aceste "pacate", le comit nu doar asupra copiilor, ci le transfera si asupra semenilor adulti, facandu-si din ele un mod de viata care ii pune si pe altii in situatii dificile. Daca influenta noastra, a profesorilor, asupra copiilor, mai poate fi imbunatatita, reorientata, cum ar trebui sa procedam cu adultii (nu putini), aflati in asemenea situatii ?

26/03/14 06:34
Toc Maria

Fenomenul este foarte complex...S-ar putea sa ne indreptam spre o noua "etapa"din EVOLUTIA NOASTRA!! A se citi ''Homo videns" de Giovanni Sartori...O carte carte care te pune pe ganduri...

30/08/14 15:30
bob

nici o soluție normală, dacă vizionarea TV-ului aduce atâtea probleme, de ce la soluție nu a fost propusă scoaterea TV-ului din casă.

26/07/15 18:09
botin virginia

Mult adevar, cum si cat de repede poate fi facuta schimbarea?

20/11/18 20:55
adriana

Multe adevaruri sunt spuse dar, esential este educatia pt dezvoltarea atentiei voluntare de la varsta 1-6 ani,la grupa mica se ajunge la o durata de concentrare 15-20 minute, la grupa mijlocie 20-25 minute si la grupa mare 25-30 minute. Acest proces psihic de cunoastere poate fi educat cu pasi mici si solid, constitue baza de trecere cu succes in etapa scolara, urmand pasi motivationali in formarea inteligentei emotionale !

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5