LIVEZILE - VATRĂ DE LEGENDĂ

Situată geografic la 8 km în amonte de Bistriţa, localitatea Livezile din jud. BN, se află poziţionată pe malul drept al Bistriţei Ardelene, fiind traversată de la Vest la Est pe Drumul European E-58 şi pe DN 17, pe traseul Cluj-Bistriţa-Vatra Dornei, prin Pasul Tihuţa din ţinutul Văii Bârgăului, având forma unei vetre liniar-tentaculară. Geografic, oferă condiţii optime de dezvoltare şi afirmare a vieţii şi activităţii umane. Istoric, se înscrie în istoria zbuciumată şi vicisitudinile vremurilor. Astfel, pe aceste meleaguri s-au succedat toate tipurile de orânduiri sociale cunoscute, acumulându-se, în timp, o bogată zestre materială şi spirituală specifică zonei, dată fiind şi stabilitatea saşilor într-o lungă perioadă istorică determinată de cel de-al doilea val de popoare migratoare. Urmare acestui fapt, cercetările arheologice şi studiile istorice întreprinse au scos la iveală urme ale Castrului roman din pământ pe o suprafaţă de 19.200 mp găsit în apropierea imediată a satului cu o datare din primele decenii de ocupaţie romană. Săpăturile arheologice în partea de sud-vest (între Livezile şi Unirea), au evidenţiat existenţa unei aşezări din epoca bronzului, cu ceramică ornamentată, iar între Livezile şi Dorolea, în apropierea fostei ferme zootehnice s-au găsit urme de aşezări tracice din epoca fierului. Pe aceste meleaguri saşii au venit în sec. XII-XIII. Prima menţiune documentară datează din anul 1311. La început satul era aşezat pe Dealul lui Gabor, pe Cruci, şi purta numele de Jakdorf. Situat la 2 km de aşezarea actuală, satul se confrunta cu o mare criză de apă. Din această cauză un incendiu a devastat toate gospodăriile. Unii spun că a fost un adevărat iad. O altă variantă susţine că numele ar fi rămas de la o întâmplare de tristă amintire petrecută prin anul 1328, când ţăranul Hennug l-ar fi ucis cu toporul pe fiul grofului Johannes Goebel, un vasal al regelui maghiar. După incendiul ce a ars aşezarea, locuitorii s-au mutat pe actuala vatră, cu numele Jaad, unde era o frumoasă pădure de stejar iar prin apropiere aveau şi râul, ca sursă de apă. Denumirea vine din limba germană, Jaad însemnând vânătoare. Intr-una dintre lucrările sale, profesorul Oscar Kisch, afirmă că în timpul regelui maghiar Geza al II-lea, în sec. XII, au fost aduşi primii colonişti de origine germană. In anul 1968, localitatea şi-a schimbat numele din Iad în Livezile Bârgăului, probabil datorită suprafeţelor întinse ocupate cu pomi fructiferi. După revoluţia din decembrie 1989 locuitorii din satele aparţinătoare comunei: Livezile, Dorolea, Cuşma, Dumbrava şi Valea Poienii (fostă Bureauca), au redevenit proprietarii terenurilor. In prezent comuna se întinde pe o suprafaţă de 10.941 ha, din care 373,60 ha este teren intravilan. Populaţia este de 4.384 locuitori, din care 91,80 % sunt români, 6,42%-rromi, 0,69%-germani, 0,69%-maghiari, 0,34%-saşi, 0,07%-ucrainieni. Principalele instituţii publice sunt: Primăria, Consiliul Local, Poliţia, Dispensar Uman şi Dispensar Veterinar, Şcoală Generală coordonatoare cu clasele I-VIII, Grădiniţă, Biserica Ortodoxă şi Biserica Evanghelică, Biserica Penticostală, Oficiul Poştal, Centrală telefonică. In mod special este cunoscutul „Muzeu de sub poartă”, cu genericul „Casa săsească”-Livezile, în care se regăsesc exponate de o inestimabilă valoare ale civilizaţiei săseşti din Transilvania de Nord, având ca pondere colecţia de obiecte a lui Ioan Rusu, fost primar al comunei, pasionat şi neobosit colecţionar în folosul comunităţii. Prin intermediul Gazetei de Bârgău călătorul este invitat şi aşteptat să viziteze toată Valea Bârgăului, începând cu Livezile, în speranţa că tot ce va întâlni îl va încânta şi îi va spori zestrea spirituală.

Prof. Remus Deac

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]