La mulţi ani, CORNELIA ARDELEAN ARCHIUDEAN!

Pe 20 martie este ziua doamnei Cornelia Ardelean Archiudean. Şi-a început cariera de profesionist la Bucureşti, la Casa de Cultură a Sectorului 5, unde a şi studiat la Şcoala Populară de Artă cu profesoara Angela Moldovan. În 1975, a venit la Orchestra profesionistă “Bistriţa”, unde a fost curtată, după ce au văzut-o la emisiunea “Floarea din grădină”. Prima emisiune la care a participat a fost în primăvara lui 70 şi era la vechiul studio al TVR-ului, în direct, redactor Teodora Popescu. Când au auzit că tânăra artistă e la televizor s-au adunat toţi sătenii în curtea căminului şi au scos singurul televizor din sat afară. Sigur că au fost foarte mândri. La “Floarea din grădină” a primit din partea sătenilor o telegramă citită în direct, semnată de preotul Pop Augustin. Din preaplinul dragostei ei pentru folclor, Cornelia Ardelean a dăruit copiilor care vin la Ansamblul Doiniţa de la Cercul Militar. În ultimul timp încercările s-au abătut peste sufletul preaplin de iubire. Au fost clipe grele, în care sănătatea s-a aflat pe muchie de cuţit, însă Dumnezeu ajută oamenii buni. Astăzi, în ceas aniversar, îi urăm distinsei doamne sănătate, fericire, putere multă şi îi oferim un mărţişor simbolic împletit în fire de suflet cu tradiţionalul La mulţi ani, nobilă doamnă!

Redăm şi câteva gânduri ale unor personalităţi, ce vor fi integrate în volumul “Copila de sub vii”, ce se află în curs de apariţie:

Pentru tine, Doamnă...

Din suferință și dor, din neliniște și vis, am alergat spre cântecul popular, tezaur de preț al Ardealului, bogăție de o inestimabilă valoare a celor ce trăiesc în ținutul mirific al Bistriței și Năsăudului.

Una din doinitoarele dragi sufletului meu este Cornelia Ardelean-Archiudean, un suflet pur și nobil ce reprezintă zona de câmpie a județului Bistrița-Năsăud și pe care am avut onoarea să o cunosc după un spectacol susținut la Cercul Militar din Mangalia.

Am fost foarte fericită să cunosc ARTISTA cu chipul blând, cu privirea caldă și jucăușă, cu o voce care-i caracterizează sufletul.

Admirând-o în timp ce era pe scenă, mi-am dat seama că muzica populară este viața ei, că atunci când cântă își lasă sufletul să vibreze, să plutească, să electrizeze sala. Încântă cu talentul și harul ei, se dăruiește publicului, cum numai artiștii adevărați știu să o facă.

Talentată, modestă, înzestrată cu bunul simț al strămoșilor, Cornelia Ardelean-Archiudean a cântat alături de mari nume ale muzicii populare românești, dar ea a mers pe drumul ei, păstrându-și valoarea, autenticitatea, bogăția repertoriului și a sufletului pe aceeași linie, a mers pe drumul său înzestrat cu har și ocrotită de Dumnezeu, păstrându-și verticalitatea și valorile morale primite de la părinții săi.

Cornelia cântă oamenilor, se simte bine în mijlocul lor, îi place să îi privească în ochi, să le transmită din bogăția și frumusețea sufletului său.

”M-o făcut mama jucând”

”Cucule, ce pene porți”

” Zi-mi ceteraș, zi-mi cu foc”

” Poruncit-a brade-al meu”

” Peste Someș, peste tău”...

...sunt o parte din cântecele Corneliei Ardelean-Archiudean ce răsună pe Tărâmul Frumuseții fără de Margini a ținutul de legendă și dor...

Pentru zona Bistriței, Cornelia Ardelean-Archiudean este artista care aduce alinare sufletelor, jelitul doinelor, dorința fetelor, suspinul izvoarelor, foșnetul frunzelor, vuietul lin al vânturilor calde de primăvară.

În semn de prețuire, pentru tine, Doamnă, a fost creată noaptea care cu gene lungi îți ascunde strălucirea ochilor, zbuciumul, gândurile, fragilitatea, dar și nebănuitele forțe cu care ești înzestrată.

Pentru tine, Doamnă, înverzesc pajiștile, înfloresc pomii și florile, pentru tine ciripesc păsările, pentru tine susură izvoarele, clipesc stelele, pentru tine, Doamnă, dorurile își dau mâna și doinesc necontenit un imn închinat ție, ARTISTĂ-ce ai fost creată să aduci pace, bucurie, fericire în inimile oamenilor pentru care cânți.

Pentru tine, Doamnă, îmi plec fruntea în semn de respect și admirație. Fie ca în fiecare clipă a vieții tale, CÂNTECUL să-ți ocrotească viața, sănătatea, dragostea, speranța, visele, să te facă puternică, luptătoare, să-ți înnobileze sufletul cu cele mai alese sentimente.

Pentru tine, Doamnă, cei ce te adoră și-ți iubesc cântecele, îți doresc să ai parte de iubire, lumină cerească, viață lungă și liniștită alături de cei care te iubesc,

Dora Alina Romanescu

Scriitor

PARFURM DE CÂMP ÎNFLORIT,

FARMEC ŞI FRUMUSEŢE, CORNELIA ARDELEAN ARCHIUDAN

Parfumul grâului copt, apa lină ce şerpuieşte agale, adiere de vânt, mărgăritare înşirate cu grijă, acestea şi multe alte imagini se regăsesc în cântecele Corneliei Adelean Archiudean.

Un om cu totală dăruire pentru folclor, pentru autenticitatea portului şi cântului dar şi pentru oamenii mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi, mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi.

În anul 2004, anul reluării serbărilor Putnei, am avut bucuria de a o avea pe Cornelia alături de delegaţia ASTREI Beclean, în deplasările noastre la Iaşi şi Putna. Cu această ocazie au avut loc concerte de muzică populară iar Despărţământul ASTRA Beclean a avut drept cap de afiş, pe marea interpretă. Prin ţinuta artistică deosebită, prin timbrul vocii sale inconfundabil, a făcut la Putna să vibreze munţii iar călugării şi oaspeţii într-un cor să o acompanieze la interpretarea pricesnelor. Am simţit la Putna alături de ea vibraţia istoriei Moldovei lui Ştefan cel Mare dar şi a versurilor lui Eminescu, „Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie” de cinstire a patriei şi poporului român, versuri citite pentru prima dată de Ciprian Porumbescu.

Omul şi artistul Cornelia Adelean Archiudean, s-a implicat şi-n în alte acţiuni de voluntariat cum a fost cea de binefacere „Şi getul tău contează” organizată la Şcoala Generală „Liviu Rebreanu” Beclean, în anul 2006, unde a susţinut împreună cu grupul vocal al Centrului Militar Bistriţa, pe care-l conduce cu deosebit profesionalism, un emoţionant concert de pricesne.

Colaborarea cu distinsa artistă a continuat şi-n activitatea mea de amenajare a Muzeului şcolii, prin numeroasele vizite reciproce, am schimbat impresii, păreri, privind valoarea şi autenticitatea exponatelor, amenajarea sălii şi multe altele.

Cele câteva rânduri nu pot contura un portret atât de complex cum este cel al marii artiste dar reliefează cred, un interpret de muzică populară al cărui unic crez este păstrarea şi conservarea autenticităţii folclorului românesc, un interpret ce se apleacă în acelaşi timp cu dragoste şi pioşenie spre descoperirea şi cizelarea tinerelor talente cât şi spre alinarea suferinţelor unor drame umane.

Proof. drd. Ligia Dănilă

Cornelia Ardelean Archiudean - povestea unui cântec transilvan

Vatra satului tradiţional ascunde, de veacuri, credinţe şi tradiţii ancestrale. Acestea sunt duse peste timp de oameni ai locului, de fii satului, de cei pe care Dumnezeu i-a hărăzit cu talent şi simţ al acestor valori.

Pentru a purta prin lume tainele miraculoase ale folclorului din Ocniţa, cu ani în urmă, în luna lui mărţişor, s-a născut o copilă frumoasă şi însemnată. La naşterea ei, ursitoarele au fost generoase şi i-au dăruit atât frumuseţe, inteligenţă, talent şi noroc, cât şi puterea de a răzbate printre încercările pe care viaţa urma să i le scoată în cale.

Pentru mine, Cornelia Ardelean Archiudean reprezintă, fără doar şi poate, una dintre cele mai valoroase personalităţi ale vieţii etnofolclorice. Nu pot uita cum, în anii copilăriei mele, o ascultam cântând M-o făcut mama jucând, În poiană strângând fân, Strângând fânu căpişoară, Doru badii mă omoară... Toate cântecele Corneliei mi s-au aşezat pe suflet, însă acesta parcă mai pregnant. Îl fredonam, iar mai apoi, când am călcat şi eu pe acest drum, am îndrăznit să-l cânt… Îl cântam la nunţi şi eram fericită să văd bucuria de pe chipul celor ce-l ascultau şi îl recunoşteau.

Mai târziu, ca realizator al emisiunii de televiziune Folclor Nepieritor, am avut bucuria de a realiza câteva ediţii cu această măiastră a cântecului ardelenesc. Atunci am aflat multe din tainele satelor comunei Teaca, dar şi ale copilului Cornelia, care se bucura de venirea primăverii, de primii ghiocei, de glasul cucului, prezent şi în cântecele sale. Fiecare participare a Corneliei Ardelean Archiudean într-o emisiune sau un spectacol, constituie prilej de încântare şi de împlinire, atât pentru public, cât şi pentru organizatori, dovada că face parte dintre acei mesageri ai cântecului care au reuşit demult să „treacă rampa”.

Pentru că s-a născut într-un sat din Câmpia Transilvaniei, un sat cu bogate tradiţii datorită cărora a intrat în joc conform ritualului, pentru că s-a bucurat participând la adevăratele obiceiuri de nuntă, pentru că i-a plâns sufletul la auzul bocetelor pentru cei ce plecau din lume, pentru ca i-a ştiut asculta pe ceteraşii şi rapsozii locului, pentru că a cunoscut toate ritualurile din viaţa satului ei şi a învăţat să le ducă mai departe, Cornelia Ardelean Archiudean este, cu adevărat, un om ales. Cântecele sale cuprind bucuria şi durerea, dorul şi jalea, trăirile neamului său.

Pe toate-acestea, alături de povestea ei şi a locurilor dragi, Cornelia le-a înscris cu har, cinste şi demnitate în Cartea de Onoare a culturii tradiţionale din Câmpia Transilvaniei.

Etnolog Maria Golban

De-a lungul vremii, în fiecare sat au fost, sunt şi vor fi oameni înzestraţi de Dumnezeu cu voci desprinse parcă din alte lumi menite să aducă bucuria şi veselia în suflete. O astfel de fiinţă minunată, hărăzită de Atotputernicul cu un glas angelic ce-ţi transmite multă căldură sufletului este şi doamna cântecului bistriţean Cornelia Ardelean Archiudean.

Fără a o cunoaşte prea bine şi chiar deloc doar după toponimia numelui purtat "Ardelean", poţi lesne să-ţi dai seama că ai de aface cu o ardeleancă ce ştie mai bine ca oricine să-şi cânte dorul şi dragul, purtându-şi în suflet pe cărările de cânt şi dor ale lumii Ardealul drag, pragul casei părinteşti de la Ocniţa, vatra sobei unde mama cu mâinile aspre de muncă scotea din cuptor pâinea rumenită împărţind-o copiilor. Şi dacă vreodată vei avea ocazia şi privilegiul de a o cunoaşte personal, aşa cum de altfel am cunoscut-o şi eu, vei rămâne fascinat de-a dreptul. De ce? Fiindcă înaintea ta se va înfăţişa o făptură frumoasă la chip, blajină, de o smerenie şi o simplitate dusă la desăvârşire.

Doamna Cornelia, originară din părţile câmpiei transilvane, prin perseverenţa în ceea ce face a reuşit să se aşeze fără falsă modestie în şirul infinit al perlelor cântului popular autentic alături de mari nume ale ţării acesteia, devenind astfel un model demn de urmat pentru cei ce bat sfioşi la porţile dorului. Costumul său străvechi, ce te duce cu gândul la mâinile harnice din nopţile de iarnă, prezenţa scenică de excepţie precum şi vocea aceea inconfundabilă ce cântă bucuria plugarului, veselia horilor din sărbători dar şi tristeţea traiului greu, au fost sunt şi vor fi pentru eternitate marea carte de vizită a acestei minunate ambasadoare a Ardealului străbun.

Multe am putea vorbi despre doamna Cornelia. În calitate de slujitor al Sfântului Altar însă aş dori să mai remarc un lucru ce nu este lipsit de însemnătate şi pe care poate foarte puţină lume îl cunoaşte. Nu puţine sunt acele duminici în care doamna Cornelia alături de soţul său d-l col. Archiudean, plini de fiorul sfânt al Duhului trec pragul Sfintei Biserici. Mi-a fost dat şi mie să îi am ca oaspeţi la ceas de seară şi nu numai. Atunci am înţeles poate mai bine ca oricând cuvintele Sfintei Scripturi "Dumnezeu pe cei ce se smeresc îi înalţă", căci au răsunat din adâncul sufletului pricesne şi cântări religioase izvorâte din inimă înfrântă şi duh umilit ce pe noi cei ce ascultam ne ridicau până la cer. Şi da cu adevărat se putea citi dorul după Maica Domnului şi sfinţi şi tot atunci am aflat că este ceea ce este datorită prietenului său ce i-a fost mereu aproape la bine şi la rău din anii tinereţii rămânându-i fidelă până la sfârşit :

"Iisuse-al meu prieten bun, din anii tinereţii

Cu Tine eu călătoresc pâ-n la sfârşitul vieţii".

În finalul modestei mele reflexii aş dori să mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru toate şi să felicit iniţiativa apariţiei acestui volum dorind doamnei Cornelia sănătate, viaţă îndelungată, putere de muncă pentru a scorni neâncetat lada de zestre a neamului nostru românesc.

Pr. Aurelian Poptean

CÂNTECUL DE ACASĂ

Cornelia Ardelean este pentru mine sinonimă cu tinereţea. Adolescenţa mea a fost însoţită de cântecul ei, fără a fi un mare iubitor/consummator de muzică populară.

Prezenţa ei însă, în spaţiul scenic, era tonifiantă, emana forţă în toată delicateţea ei! I-am admirat frumuseţea, distincţia (care venea din simplitate şi sinceritate), am simţit reverberaţiile vocii ei bine personalizate.

Ocniţa ei natală e geamănă cu Chintelnicul meu, m-am regăsit în cântecele ei, cu tot ceea ce înseamnă întoarcerea în timp, întoarcerea acasă.

Primele mele filmări (în anii în care am lucrat la TVR) pentru TVR Internaţional, pe la începuturile sale, au fost cu Cornelia Ardelean, am considerat că ea poate fi ambasadorul nostru. Pentru cei de-acasă, dar şi pentru românii risipiţi în lumea largă.

Cântecul ei ne adună, are şi lirism şi e şi purtător de credinţă.

E o cântăreaţă “de primăvară”, nu doar prin naştere, ci şi prin mesajul cântecelor sale. A ştiut să pună preţ pe moştenirea satului, a dus cu ea amintirile acestuia, n-a lăsat să se piardă nimic de preţ. S-a apropiat de cei care (a)duceau cu ei tot preaplinul sufletesc al unor timpuri care nu se mai pot întoarce, dar au în ele încărcătura unor trăiri de mare puritate.

În spaţiul cântecului Bistriţei şi Năsăudului, pe ea am perceput-o mereu cea mai aproape, mai a mea.

NICOLAE BĂCIUŢ

Cornelia Ardelean Archidean este un simbol valoric in spatiul folcloric nasaudean-bistritean si se bucura de aprecierea iubitorilor de folclor din tara si de peste hotare

...este de o generozitate rar intalnita si ajuta cu drag tinerii interpreti de folclor...chiar eu, dupa ce am obtinut trofeul Festivalului de Catanie din Cluj, am fost primita cu drag la Casa Armatei din Bistrita, unde am gasit o oaza de liniste sufleteasca alaturi de aceasta mare artista si de sotul ei, care o sprijina cu drag in cariera artistica

...ea traieste cu drag cantecele din satul ei natal, transmite emotie si sensibilitate, vocea ei ne aduce in suflet frumusetea meleagurilor romanesti si vechimea ancestrala a doinelor ce le interpreteaza cu atata daruire

...ii doresc multa sanatate si multe succese personale si profesionale

LENUTA PURJA

Cornelia Archiudean Ardelean

o distinsă Doamnă a folclorului bistriţeano-năsăudean

-

Născută în judeţul nostru, îndrăgeşte de mică folclorul şi muzica populară specifică acestui ţinut, îşi cultivă talentul şi aptitudinile muzicale cântând cu diferite orchestre şi dirijori celebri, binecunoscuţi la nivel judeţean şi naţional. Bine îndrumată de dirijori ca George Vancu sau Victor Predescu, componentă a Ansamblului Ciocârlia, va ajunge rapid în postura de a înregistra şi a oferi fanilor săi casete cu un repertoriu binecunoscut în judeţul nostru şi-n eleganta lume a iubitorilor de folclor. Cele mai frumoase succese credem că le-a dobândit lucrând cu Orchestra Profesionistă Bistrita, ansamblul Codrişorul sau Cununa de pe Someş, Balada sau Nunta Zamfirei din Bistriţa, Păuniţa de la Sângeorz-Băi, Someşana de la Năsăud…

Ca un adevărat artist care trăieşte prin muzică şi pentru muzică, care slujeşte cu credinţă şi înaltă măiestrie folclorul românesc, în special cel specific judeţului nostru, ne-a reprezentat în numeroase turnee in străinătate, în special în majoritatea statelor din Europa. Repertoriul cu care ne-a obişnuit distinsa Cornelia Ardelean cuprinde cântece populare, colinde, cântece religioase pricesne… La Cercul militar Bistriţa a format şi instruit un grup de copii, numit Ansamblul Doiniţa, învăţându-i cântece populare şi colinde străbune, tradiţionale, grup care ne reprezintă cu succes melosul bistriţeano-năsăudean oriunde în ţară şi la orice manifestare folclorică sau patriotică. Pe aceşti copii, distinsa artistă i-a învăţat să culeagă folclor, să preia cântece de la părinţii sau bunicii lor, să înveţe de la marii interpreţi tainele şi secretele carierei artistice. Prezenţa acestor copii pe scenele judeţului şi ale ţării, pe posturile principalelor televiziuni aduc o mare bucurie conjudeţenilor noştri şi o imagine binemeritată distinsei Doamne a folclorului nostru.

Armonia dintre linia melodică a cântărilor sale, cromatica portului popular specific zonei judeţului nostru, timbrul vocii sale inconfundabile fac din marea cântăreaţă Cornelia o distinsă Doamnă a folclorului judeţului nostru, bine cunoscută şi iubită în lumea românilor de pretutindeni. Prezenţa Domniei sale în paginile Dicţionarului culturii şi civilizaţiei populare a judeţului Bistriţa-Năsăud, vol. I Ţara Năsăudului, Edit. Napoca-Star, 2009, p. 517-518 este o onoare specială pentru realizatorii acestuia.

Prof. Ioan Seni, Năsăud.

CORNELIA ARDELEAN ARCHIUDEAN - UN GLAS CA O MÂNGÂIERE

Cântecul popular românesc din zona de Câmpie Transilvană şi-a gasit prin Cornelia Ardelean Archiudean o exponentă cu totul aparte, deosebită, care cu mult har, cu dăruire şi cu mult respect pentru cântecul neamului său, a reuşit să scoată la lumină adevărate valori ale spiritului românesc din aceasta binecuvântată zonă. Desigur la acest demers al său a ajutat-o în mod deosebit glasul cu un timbru plăcut, frumos şi duios, lin ca şi locurile zonei unde s-a născut: Câmpia Transilvană.. Un glas ca o mângâiere. Şi sunt convins că nu greşesc când afirm acest lucru, ştiind bine câte suflete au fost mângâiate de glasul şi cântecele Corneliei Ardelean Archiudean, atunci când prezentă la spectacole sau emisiuni de Radio şi Televiziune, la nunţi şi petreceri, îndrăgita noastră artistă dădea drumul glasului şi cântecului său spre cei ce însetaţi de frumuseţile spiritului românesc, erau adăpaţi cu apa vie a sufletului ţăranului român. Ştiu acest lucru încă din perioada copilăriei mele când copil sau adolescent fiind în satul copilăriei mele, la Căianu Mic, pe Valea Ţibleşului din jud. Bistriţa Năsăud, mergeam la toate spectacolele în care era prezentă Cornelia Ardelean Archiudean, fiind fascinat de glasul şi cântecele sale. Astăzi, după ani buni de când ne cunoaştem, pot spune că pe cât de mult apreciam atunci ARTISTUL, astăzi apreciez şi OMUL Cornelia Ardelean Archiudean, pe care l-am desoperit cu timpul , şi care m-a cucerit definitiv ca prieten, admirator, iubitor de folclor şi un lucru inedit- ca “naş” de cununie la cei 25 de ani ce i-a aniversat alături de soţul său Florentin. Sânt mândru cu o aşa familie de fini. O familie ce si-a dedicat mare parte din viaţă slujirii spiritualităţii neamului nostru, din satul românesc transilvan. Pot spune după ani mulţi în care i-am fost aproape, că înrăgita noastră interpretă Cornelia Ardelean Archiudean şi-a câştigat un loc binemeritat în galeria ilustrelor personalităţi ce le-a dat acest sfânt pământ al Bistriţei şi Năsăudului. Şi totul a venit firesc, fără “forţarea” destinului, fără a se zbate pentru acest lucru, ci mergând demn şi cu respect pentru valorile neamului său, pe drumul cântecului. Un drum pe care i-l doresc să fie în continuare cât mai lung, mai frumos şi fără obstacole, pentru a-şi putea bucura şi ea sufletul său, dorindu-i să aibă atâta bucurie, câtă a dăruit oamenilor prin glasul şi cântecele sale minunate.

Alexandru Pugna

Gânduri pentru artista Cornelia Ardelean Archiudean

Îmi amintesc cu multă plăcere că în anul 2008, 27 iulie, am fost invitat de P.C. părinte Vasile Chita să iau parte la slujba de resfinţire a Bisericii din Teaca. La acea slujbă a participat şi P.S. Sa dr. Irineu Bistriţeanul, care a condus toată liturghia şi a resfinţit Biserica.

În momentul în care toţi preoţii din sobor am primit în palmele noastre focul dumnezeirii de la P.S. Sa dr. Irineu, pe Hristosul cel Euharistic, la strană era momentul cântării pricesnei, clipe în care sufletul mi-a fost străfulgerat de o voce extraordinară, simţind că e un dar dumnezeiesc. La urmă am aflat că era vocea artistei Cornelia Ardelean Archiudean. A fost pentru prima dată când am ascultat pricesnele dânsei, care au dat foc inimilor noastre, desfătându-ne cu glasul său duios, plin de trăire lăuntrică, parcă mi-o închipuiam aşezată la picioarele Crucii Lui Hristos, mulţumindu-i pentru darurile primite.

O altă amintire plăcută a fost cea de la Odorheiul Secuiesc, în 2009, în Postul Crăciunului, unde au participat vreo douăzeci de persoane din Bistriţa la lansarea cărţii „Rădăcini împrumutate”, scrisă de Menuţ Maximinian şi prezentată de prof. dr. Vasile Filip.

La terminarea Sfintei Liturghii mi-a fost dat ca, din nou, să o aud, să o ascult pe doamna Cornelia colindând împreună cu soţul dânsei pentru credincioşii ortodocşi prezenţi şi pentru bistriţenii care ne-au însoţit.

Am rămas în cea zi şi la vecernie şi Sfântul Maslu, după care, din nou, ne-au fost oferite câteva pricesne şi colinde spre slava lui Dumnezeu din partea doamnei Cornelia.

Ca preot, am avut atunci sentimentul că acele pricesne şi colinde au ajuns până la cer, până la Dumnezeu şi de acolo, împreună cu harul lui Dumnezeu s-au coborât, s-au aşezat în sufletele noastre ca un adevărat balsam, aducându-ne mângâiere, întărire, pace şi bucurie.

E mare lucru să ai parte de un asemenea dar şi să lucrezi cu el precum artista Cornelia Ardelean Archiudean şi să fii responsabil pentru el, dând slavă lui Dumnezeu cu el pentru semeni.

Un lucru care m-a uimit tot în acea zi în timpul predic ii, după Sf. Maslu, moment în care artista şi-a unit cele două palme, ca pe două surori, iar pe vârful degetelor de la palme şi-a rezemat bărbia, având capul plecat până la pământ, iar mintea urcată până la cer, iar pe obrajii ei se scurgeau şiroaie de lacrimi.

Da, erau lacrimile sufletului fierbinţi dintr-un suflet mare şi bogat, care în acele clipe contempla pe Dumnezeu, sorbind cuvântul de învăţătură.

Iată, aşa am cunoscut-o eu pe distinsa artistă Cornelia Ardelean Archiudean, lucru care m-a determinat să o invit, anul trecut, la festivalul organizat la Agrieş: „Sub dealul Secăturii”. Am avut deplina bucuria să o avem ca invitată specială pe modesta scenă din Agrieş, alături de Alexandru Pugna, unde a cântat cu aceeaşi râvnă şi har.

Distinsa doamna Cornelia vă asigur că noi v-am făcut loc în sufletele noastre, unde veţi rămâne veşnic pentru toate eforturile ce le-aţi făcut pentru noi în această muncă de apostol şi artist pentru sufletele noastre.

Doamna Cornelia, să păstraţi şi pe mai departe în suflet acest fior al dumnezeirii, adus nouă, tuturor, de Hristos, la Sfânta şi dumnezeiasca liturghie, iar inima să vi se transpună în alta, pentru Hristos, sfinţindu-vă viaţa şi trăind deplin bucuria că Dumnezeu v-a binecuvântat cu alese daruri pe care ni le împărtăşiţi şi nouă, prin pricesne, colinde, doine şi alte frumoase cântece.

Preot Timoftei Găurean

Fata din Ocniţa

În urmă cu mai bine de 3 decenii, aflîndu-mă în casa unei mătuşi dintr-un sat din Defileul Mureşului superior, atenţia mi-a fost atrasă de o fotografie aflată în vitrina dulapului din bucătărie.

O fată frumoasă cu două cozi blonde, îmbrăcată în costum popular mi-a stîrnit curiozitatea şi am aflat atunci că se numea

Cornelia Ardelean şi că tocmai cîntase într-un spectacol cu bistriţeni, la Căminul Cultural.

Au trecut ani de-atunci, viaţa şi-a urmat cursul firesc, şi eu am ajuns la catedră, ocupîndu-mă cu ce ştiam şi ce-mi plăcea mai mult – CÎNTECUL – şi mai ales cel popular, pe care elevii îl îndrăgeau. Lucru firesc, doar eram în lumea satului. Rînd pe rînd, s-au aşezat în repertoriul grupurilor mele de elevi cele mai cunoscute cîntece ardeleneşti, auzite la radio sau pe discuri:

„Sînt fată pe de Tîrnavă” „În Munţii Abrudului” Ia-mă-n braţe dorule” „M-am suit în Dealul Clujului” „ Mîndre-s ardelencele”

„Trecui aseară prin codru” „ M-a făcut mama jucînd”

Sunt convinsă că plecarea mea de la şcoală a produs tristeţe în rîndul copiilor, dar pentru mine a fost o adevărată tragedie.

Ce voi face la Radio Tg.Mureş, cum voi putea trece peste despărţirea de copii, ce-i un reportofon, cum se fonotechează un material, cum se fac înregistrările în Studio?

Încet, dar convinsă că voi face faţă şi la radio, m-am obişnuit cu noua mea funcţie, aceea de redactor muzical. Şi cum folclorul mi-a fost cel mai apropiat, am cunoscut şi intervievat interpreţi mari sau mai mici, ţărani şi meşteri populari, rapsozi sau pur şi simplu iubitori ai cîntecului popular, acolo în satul lor.

Aşa am poposit odată în Ocniţa, la tanti Violina, mama

Corneliei Ardelean.

În timp ce-mi pregătea („musai, trebe să măninci” ) păpăraia cu cîrnaţi afumaţi, îmi vorbea despre cît de mîndră este de fata ei, cîntăreaţa.

Am cunoscut-o şi pe Cornelia Ardelean, ba chiar am făcut înregistrări la Radio Tg.Mureş cu grupul „Vin colindătorii”,am avut zeci de interviuri şi am constatat cu plăcere că şi ea,ca

şi mine în trecut, se ocupă de copii: grupul „Doiniţa” de la Cercul Militar din Bistriţa.

Relaţia reporter-iterpret s-a transformat în decursul a mai bine de două decenii într-o prietenie frumoasă şi sinceră. Am fost împreună şi în Ocniţa ei natală, unde am cunoscut alţi oameni dragi ei, unii dintre ei plecaţi dincolo între timp.

Aşa cum a plecat şi tanti Violina. Blîndă şi frumoasă...

De multă vreme plănuim, Cornelia şi cu mine, să mai petrecem cîteva ceasuri bune în casa de la Ocniţa, rămasă acum goală.

Aştept să aud focul trosnind în zgomot de oale şi blide, să bem un păhărel de ţuică de prune şi să mîncăm împreună păpăraie cu cîrnaţi afumaţi şi cu pită de casă. Ascultînd frumoasele cîntece de pe CD-urile prietenei mele, născută cu 6 zile înaintea mea, Cornelia Ardelean Archiudean.

Maria Costea Lirca

Redactor muzical Radio Tg.Mureş

Cornelia Ardelean Archiudean:

Lumea din spatele cântecelor sale

Închipuiţi-vă Ocniţa, satul natal al cântăreţei, la intersecţia hotarelor a trei judeţe - Mureş, Cluj şi Bistriţa-Năsăud – adunat în vâlcica de sub pădurea din Valea Lupului, străjuit de culmea dealului Rotunda; atât de placid şi depopulat acum, număra prin anii 60 peste 2000 de locuitori „oameni harnici şi gospodari, recunoscuţi ca atare în toata zona”, cum mărturiseşte într-un interviu interpreta. Şi subliniază, semnificativ: „acolo oamenii se cunosc între ei, se salută când se întâlnesc pe uliţele satului”. Un sat „aşezat” şi prosper, cu fete şi flăcăi ce-şi însoţeau munca zilei cu cântecul, iar seara se înâlneau la „Buna”, singura fântână cu apă bună de băut (de unde şi numele) din sat; trăgând cât mai mult de timpul necesar umplerii găleţilor, pentru a fi împreună şi a sta de vorbă. (Unii flăcăi, mai îndrăzneţi, nu se sfiau să răstoarne în drum găleţile pline ale fetelor ce le plăceau, pentru a le întoarce din nou la fântână.) Se mai întâlneau flăcăii şi fetele satului şi la lelea Ioană a lui Ursuc, care avea râşniţă, aşteptându-şi rândul la făcutul păsatului pentru găluşte. Iar această lele Ioană (una din principalele informatoare de mai târziu) era şi un fel de „sfetnic al satului”, la care mulţi căutau sfatul cel bun şi alinarea necazului lor; iar, în taină, şi descântătoare, pe deasupra. Aparat de radio nu avea decât vecinul, Aurel Cocoş, iar „foaia” o citea doar Nănica lui Mălai, un fel de Moromete al Ocniţei. Aici a venit, prin 64-65, Filarmonica din Cluj, cu Maria Peter, Dumitru Sopon, Ana Pop Corondan şi ceilalţi, pe care-i auzise la radioul lui Aurel Cocoş. Mai târziu, prin 70, va apărea la Căminul Cultural şi primul televizor, la care se adună satul întreg ca s-o vadă pe Cornelia într-o primă emisiune, în direct; iar un an mai târziu, în 71, debutând „oficial” la emisiunea „Floarea din grădină”.

A avut o copilărie fericită Cornelia, aici, la Ocniţa. Se putea altfel? Când fiecare nouă primăvară aduce nu doar un nou an pentru fetiţa care se vrea cât mai repede „fată de joc”, ci înnoieşte viaţa din temelii: „înverzesc pomii, creşte iarba, se întorc păsările. Mi-este foarte drag cucul, poate de aceea unul din cântecele cele mai dragi mie este Cucule, ce pene porţi?”

A învăţat să cânte, fără să ştie când, de la mama ei, Violina (nume de simbolică predestinare, în legătură cu amintitul timbru al vocii Corneliei, chiar dacă această predestinare se va împlini doar în fata ei, la a doua generaţie). Se mai cânta încă la Ocniţa la sapă, la scerat, la clacă, la şezători. Cântau, străbătând satul de la un cap la altul, flăcăii chemaţi la cătănie; cântau singure, alinându-şi dorul, fetele îndrăgostite sau nevestele tinere „fără noroc”, măritate nu după cel pe care l-ar fi vrut. „Pot spune că am crescut împreună cu cu cântecele mele de mai târziu”. A crescut nu doar împreună cu ele, ci şi ca şi ele. Adică acestea i-au modelat sufletul după chipul şi asemănarea lor. Căci: „Niciodată nu o să găseşti în folclorul curat (cântece, dansurile şi obiceiurile populare) lucruri indecente, rostite sau făcute de mântuială, la voia întâmplării sau de prost gust. Vom găsi întotdeauna, în tot ceea ce zămisleşte ţăranul român bunul simţ, curăţenia sufletească şi frumosul.” A cântat la serbările şcolare. A suferit, poate, că vecina sa, Nela Vârtosului, cu trei ani mai mare, avea mai mult succes imitându-i pe toţi interpreţii populari ai vremii. Ea n-a ştiut, nici atunci, nici mai târziu, decât să fie ea însăşi. De pe târnaţul casei părinteşti de „Sub vii”, duminica, auzea cântecele ceteraşilor de la jocul flăcăilor şi fetelor, pe care doar perioadele de post îl întrerupeau. La 13 ani a sosit marele moment al intrării în jocul satului. Dar nu oricum: a introdus-o în joc Emilu’ Chitului, cel mai bun jucăuş din sat, deşi încă foarte tânăr şi el. Închipuiţi-vă momentul…

Maturizarea, momentul debutului, din anii 70-71, a însemnat şi ieşirea din universul satului. Pe care l-a purtat, însă, în suflet, pretutindeni. În care s-a întors ori de câte ori a putut, să-şi culeagă cântecele, de la lelea Ioană a lui Ursuc, dar şi de la ceteraşii din Ocniţa, Archiud, Orosfaia şi de la atâţia alţii.

A înregistrat peste 100 de cântece, colinde, pricesne; a condus şi îndrumat pe calea cântecului grupuri de tineri şi copii. Dar, despre acestea, las altora prilejul…

Cu riscul de-a repeta ceea ce ştiu bine toţi bistriţenii, o să subliniez: cântecele Corneliei, cu rădăcinile lor adânci în lumea Ocniţei de demult, au învins nu doar răutatea oamenilor, ci şi o boală cumplită...

Astăzi cea mai arzătoare dorinţă a Corneliei este să mai urce o dată uliţa noroioasă spre casa de „Sub vii”, s-o aştepte iarăşi tatăl său în pragul grajdului, iar mama s-o întâmpine cu un codru de mălai. Să-i fi fost viaţa altfel? Nu concepe. „Dac-aş trăi o mie de vieţi, aş dori să mă nasc tot aici, în Ocniţa, în Bistriţa-Năsăud, în România.”

Cine să poată recompensa în vreun fel sufletul vechi şi adânc cu care un artist ne iese în întâmpinare?

VASILE V. FILIP

Nu mi-e deloc simplu să vorbesc și iată, acum să scriu despre cea care se identifică prin port și cânt cu Câmpia Transilvaniei, cea care de-a lungul timpului a fost și este un exemplu pozitiv pentru generații întregi de copii și tineri talentați.

Pe Cornelia am descoperit-o în urmă cu mai mulți ani ascultându-i cântecele. Mi-amintesc ce mare plăcere era atunci când o auzeam la radio sau, mai mult de atât, am reușit să dețin câteva discuri cu ea și știu bine ce emoții trăiam atunci când ascultam “Cucule ce pene porți” sau “M-o făcut mama cântând”. Îmi doream atunci ca într-o bună zi să o cunosc și de ce nu...să devenim colege de scenă. Nu a mai trecut mult timp și, la un momentdat ne-a fost dat să ne întâlnim, eu ca tânără interpretă de la Salva, reprezentantă a văii Sălăuței, ea ca Doamna cântecului de pe câmpie.

Întotdeauna Cornelia a fost și este un exemplu pozitiv pentru mine, am admirat mereu la ea felul în care știe să îmbrace costumul popular, și cred că nu greșesc deloc dacă afirm faptul că majoritatea costumelor ei de scenă, sunt de o frumusețe și de o valoare inestimabilă. Nici nu știi ce să admiri la ele, pur și simplu te farmecă privindu-le iar dacă mai spun că și chipul Corneliei este întotdeauna precum razele soarelui atunci iată imaginea perfectă a artistei Cornelia Ardelean Archiudean. În ultimul timp Cornelia a reușit să înregistreze atât pricesne cât și cântece religioase.

Am avut șansa să ne cunoaștem mai bine în timp cu Cornelia, pot spune c-am devenit chiar prietene cu toate că în lumea asta, a artiștilor, prieteniile se sudează extrem de greu. Nu am simțit niciodată din partea Corneliei nici măcar o fărâmă de invidie în ce mă privește și nici nu mi-a fost dat să aud spunând răutăți despre colegii de cânt. Nu pot decât să le mulțumesc Corneliei și soțului ei, Florentin, pentru faptul că m-am bucurat și pot în continuare să mă bucur de prietenia lor, sper să rămânem la fel de buni prieteni și, dacă se poate să fim mândrii de copii și tinerii pe care încercăm să-i îndrumăm pe drumul cântecului popular, ei la Cercul Militar din Bistrița iar eu la Școala de Arte – Tudor Jarda din Cluj.

Ana Strîmturean

Prof. Școala de Arte - Cluj

Comentarii

21/03/11 21:16
Vizitator veron...

Gandurile mele bune, de admiratie si aleasa pretuire, le alatur langa cele scrise inainte si spun: sa aveti parte de sanatate si impliniri, dupa cum va este gandul, distinsa doamna Cornelia Ardelean Archiudean. LA MULTI ANI!

21/03/11 21:02
Vizitator

Dupa atatea aprecieri binemeritate, spun doar atat: binele pe care mi-l doresc mie, sa va insoteasca in orice loc, distinsa si talentata doamna Cornelia Ardelean Archiudean. LA MULTI ANI!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]