Ionuţ Caragea şi Guru amnezic

Apărută la finele anului 2009, cartea semnată de Ionuţ Caragea şi intitulată, paradoxal, GUGU AMNMEZIC,pare să fi intrat deja în conştiinţa cititorilor de poezie contemporană.

Cu o copertă superbă , care se potriveşte cu textul, grafică realizată de Vlad Tulburea, cartea de faţă deţine toate atuurile pentru a fi pe lista cu nominalizările pentru un premiu internaţional de poezie.

Constantin Miu , în prefaţă, şi Agela Furtună, în postfaţă, girează prin prezentările făcute o carte care are deja viitor.

Într-o manieră elegantă, prin notă liriciă modernistă dar fără vulgarităţi şi ricoşeuri care să deranjeze bunul simţ, Ionuţ Caragea ne demonstrează şi în cea de-a 14 -a carte a sa, că lumea în care trăim ca într-o cutie de conserve, poate fi descifrată, poate fi catalogată dar mai ales poate şi trebuie să fie iubită.

Teme dintre cele mai tulburătoare din saga vieţii, puncte abia descifrabile dintr-o memorie colectivă, toate sunt detalii care vin şi se prind în poem pentru a ne evidenţia o Lume.

Viaţa musteşte printre rândurile poemelor, care, multe dintre ele, se doresc a fi de-o acurateţe aproape ştiinţifică, ca trasate din riglă.

Poetul nu doar priveşte lumea reală, o trăieşte pe viu ca pe o experienţă personală şi care îi dă dreptul să tragă concluzii. Nu o face la modul didactic, sfătos şi declamator, o face într-un soi de procesiune aproape religioasă pentru care Naşterea unui Poem este cel mai frumos lucru din lume.

,,Există cuvântul în faţa căruia oamenii să moară fără să plângă...,, Poetul nu pune întrebare retoric, el intuieşte magia care face dintr-un om obişnuit unul nemuritor.

Iubirea! Singura forţă care poate sta dinaintea Morţii cu capul sus, senină şi chiar vicotrioasă.

Pentru un poet tânăr, cum este Ionuţ Caragea, dar cu o experienţă de viaţă vastă, cultură solidă şi cu o voinţă sisifică, poezia este aliajul pe care îl topeşte în retorta sufletului, apoi îl toarnă în matricea grijilor pentru universalitatea omenirii.

Nu pentru sine însuşi trăieşte extazul şi agonia poemului, nu pentru persoana sa se luptă cu nimicnicia. ,,Sufăr de foamea altora,, spune într-un context în care, pe stradă tot mai puţini oameni se uită în ochii unui om care cereşte vise nu pâine.

O baladă frumos închegată este cartea aceasta, pe care,ca nişte persoane care credem că deţinem la degetul mic informaţia planetară, universului...trebuie să o citim pe îndelete, să revenim pe pagină, pentru a ne demonstra că GURU AMNEZIC nu este doar o metaforă.

Ionuţ Caragea stăpâneşte arta scrisului, are vocaţia de poet în sânge, iar ceea ce rezultă din paginile cărţii acesteia, sunt mostre de matruitate poetică certă.

Felicitări, Ionuţ Caragea !