Întrebări creştine

Despre o broşură a celor ce refuză dogma TRINITĂŢII şi dumnezeirea lui IISUS HRISTOS

(11)

Când Mântuitorul zice Mariei Magdalena: ”Mă sui la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru” (In. 20.17), îşi neagă cumva dumnezeirea, cum socotesc cei rătăciţi? Ei nu văd, nu pot pricepe unitatea desăvârşită dintre persoanele divine şi nu văd că HRISTOS este Unul născut din veci din Tatăl, iar noi suntem fii ai lui Dumnezeu prin har, adică adoptivi.

Dacă în parabole, Fiul se arată ascultător Tatălui, autorul care nu-şi dă numele în broşură, zice că asta e inferioritate, că Fiul e deci mai mic. Atunci neascultarea ar fi după ei modelul egalităţii adevărate de domnie înţelepciune şi putere? Nu văd oare că şi în lume, persoanele care se iubesc se supun cu drag una altuia, fără a fi una inferioară şi alta superioară? Dar la Dumnezeu, unde iubirea e desăvârşită, cum poate fi inferioritate?

Aceşti suciţi la minte, bolnavi de răutate şi prostie (care sunt acelaşi lucru) spun că în muntele Schimbării la faţă ,când ucenicii aud glasul dumnezeiesc:”Acesta este Fiul meu Preaiubit, întru Care am binevoit. De acesta să ascultaţi”, spun că astfel „Tatăl înţelegea că fiind superior, aproba pe cineva care îi era inferior”.

Unor astfel de oameni nu le poţi spune decât cuvintele cu care IISUS i-a certat pe iudei:”Nebuni şi orbi!Călăuze oarbe!”

De acum, nu le vom mai răspunde acestor duşmani ai adevărului, cu adevărat surzi şi orbi, ”răstălmăcind Scripturile-spre a lor pierzare”(cf.Sf.Ap.Petru), ci vom vorbi despre cele atât de scumpe inimilor noastre: despre slava şi dumnezeirea lui HRISTOS, pentru care de mii de ani creştinii nu numai că le mărturisesc, ci precum dumnezeieştii Apostoli, sunt gata să-şi dea şi viaţa pentru adevărul acestora. Să încercăm mai întâi o oarecare

ordonare.

Să vedem mărturii că IISUS HRISTOS a fost „Lumină din Lumină;Dumnezeu adevărat din Dumnezeu,născut, nu făcut(creat-n.n.)deofiinţă cu Tatăl,(şi) prin Care toate s-au făcut”-aşa cum mărturisim în Crez.

Întâi de toate, Părintele ceresc este Cel ce dă mărturia cea mare : la apa Iordanului, în Muntele Taborului şi intrând Domnul Vieţii în Ierusalim. Tulburat de apropierea ceasului greu în care Fiul lui lui Dumnezeu va fi dat în mâna netrebnicilor, IISUS rosteşte:”..dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer:”L-am preaslăvit şi iarăşi îl voi preaslăvi.”Iar mulţimea, care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: înger i-a vorbit!” (In.1227-28).

Dumnezeu să fie cu tine şi cu noi toţi, acum şi în Ziua cea neînserată!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]