G.Gabriel Petru Băețan și Rugăciunea nefericitilor

,,Nu mai există liniște după dragoste (...),,. Este doar o sintagma pe care am extras-o din cartea de poeme semnate de Gabriel Petru Băețan, carte ce a apărut la Editura Eminescu din București în anul 2013.
Aflat la al doilea volum de poezie, G.P.B. face un exercițiu frumos de reverență în fața lucrurilor și a lumilor pe care nu le înțelege încă pe deplin. În esență, cu poeme de dragoste, cartea deține aura unei revelații poetice, dar are și tușe imprevizibile, ale unei elaborări pretențioase și nu o dată duse până la pefecțiune. Nimic rău.Tehnic vorbind, volumul are structură modernă, dar, spre deosebire de multi dintre poeții, colegi de generație, G.P.B. își structurează creația armonioas, marșând pe o filosofie frumoasă, evidentă. Există și umbrele și penumbrele unor întrebări firești, adesea esențiale pentru individ și colectivitate. El nu scrie texte de muzică ușoară, nu manelizează poemul pentru a intra în grațiile publicului larg. Numai cei din confreeria poeților vor reuși să descifreze și să iubească așa cum se cuvine poemele sale.
Așa cum îi stă bine unui poet aflat la începutul carierei literare, și G.P.B. face o seamă de experimente stilistice, dar care, pe ansamblu converg iar fascicolul final al mesajului este liniar, cu personalitate distinctă.
Și atunci când folosește ca material de lucru sentimentele personale, și atunci cand preia în oglindă, reacțiile lumii înconjurătoare, autorul este departe de a fi un nefericit, așa cum, din nu știu care mtive, ne lasă să credeam din titlul plachetei. Poetul este profund, sentimental, axat pe o orbită literară proprie și micile izbucniri de patetism nu fac decât să evidențieze și mai mult starea poemului în sine.
Aranjamentul pe text, ca notele muzicale într-o partitură de Ceaikovski, așa mi se pare a fi orânduită poezia în rândurile, care formează pagina cărții. Am mai spus, nu sunt poeme melodioase, dar dețin acea cantabilitate serioasă care ne atrage, ne face să citim pagină după pagină.La final, cu mâna pe inima, putem spune că , da , am întâlnit un poet care scrie pentru că are vocație.
Evident, a făcut pași frumoși de la debultul editorial, și acum, la a doua sa carte de poeme, G.P.B. reconfirmă ideea de poet și de poezie, și mai presus de orice ne promite că nu va dezerta din eșalonul poeților buni tineri de astăzi.
Deși cu tușe adesea grosiere, cu accente grave și care nu au mai nimic de- a face cu realitatea vieții sale personale, poetul se refugiază în acel turn de fildeș pe care i-l garantează singurătatea feritlă. El scrie pentru că știe să scrie, știe să scrie pentru că a fost înzestrat de divinitate cu iubirea de poezie.
Un nou volum de versuri semnat G.Gabriel Petru Băețan nu poate fi decât o bucurie o ochiului, minții și a inimii.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]