Oameni de seamă ai ţinutului năsăudean-bistriţean

Gavril Tripon – 1860-1930 – primul prefect al judeţului nostru după întregirea neamului 1918

În anul viitor se vor împlini 150 de ani de la naşterea dr. avocat Gavril Tripon, originar dintr-o familie de ţărani din Iclod (jud. Cluj). A urmat şcoala primară confesională gr.cat. în satul natal, apoi gimnaziul armeano-catolic în limba maghiară din Gherla (1875-1879), fiind clasat eminent. Cursurile secundare le-a promovat la Liceul romano-catolic din Cluj (1879-1883), unde îşi susţine examenul de maturitate cu nota/calificativul “Eximio modo” (în mod deosebit, excelent) în iulie 1883.

În clasa a VIII-a, fără ştirea conducerii liceului, desfăşoară activitate, ca preşedinte al Societăţii culturale “Aurora” a elevilor români.

A absolvit Facultatea de drept a Universităţii clujene (1883-1887), unde îşi ia licenţa (1887) şi doctoratul (1888). Şi-a făcut stagiul de practică la avocaţii: dr.Aurel Isac, la Cluj şi dr. Gavril Man la Dej, vine la Bistriţa ca tânăr avocat şi s-a integrat în mijlocul grănicerilor devenind un strălucit apărător al intereselor acestora.

S-a căsătorit cu fiica protopopului din Iclod, Eugenia P. Pop (1890).

Crezul său naţional îşi avea rădăcinile adânc înfipte nu numai în ogorul şi ţarina străbunilor, ci şi în cristalizarea sentimentului de dragoste pentru truditorii pământului – ţăranii. Acest sentiment sublim i-a fost sădit în suflet de părinţi încă din fragedă copilărie şi s-a amplificat, firesc, prin multiple legături cu istoria, cu realităţile vremilor pe care le trăia, dându-i acea măsură şi nobleţe rară integrităţii caracterului său.

Timp de treizeci de ani a desfăşurat o intensă muncă profesională, politică şi culturală la Bistriţa, fiind implicat şi în procesul memorandiştilor şi condamnat la închisoare dar procurorul n-a putut să găsească mărturii acuzatoare şi a fost achitat.

Împreună cu Gherasim Domide şi dr. Demetriu Ciuta organizează în oraş serbările adunării generale a Societăţii pentru fond de teatru conduse de Iosif Vulcan (1902) şi ca preşedinte al despărţământului bistriţean al “ASTREI” serbări nemaivăzute în această parte de ţară (1907). Organiza conferinţe, şezători, întruniri în oraş şi la sate. El înfiinţase Reuniunea de cântări (1895) fiind un animator al mişcării cultural-artistice, membru activ al Consiliului băncii “Bistriţeana”, iar pentru a contribui la îmbunătăţirea stării materiale şi a spiritului de economie, a iniţiat înfiinţarea băncii “Coroana”.

La Conferinţa Naţională de la Sibiu (10 ianuarie 1905), când după 24 de ani de “pasivitate” (adică, începând din 1881) Partidul Naţional Român a hotărât abandonarea ei şi participarea la alegerile parlamentare, Gavril Tripon, din însărcinarea “Comitetului de 40” apără, strălucit, avantajele politicii de rezistenţă pasivă a căror roade se vor culege în momentul inaugurării noii orientări activiste. Cu acest prilej distinsul orator dă un minunat exemplu de solidaritate între generaţiile de luptători ardeleni pentru înfăptuirea idealului naţional – întregirea neamului. “Misiunea lui nu a fost mai puţin spinoasă – mărturisirea dr. Alexandru Vaida Voievod – în faţa catafalcului pasivităţii partidului nostru naţional, decât aceea a lui Antonius în faţa sicriului lui Cezar. A fost cel mai mare dintre succesele oratorice ale lui Gavril Tripon”.

În condiţiile războiului, a luptei de unitate naţională a românilor, onest şi echilibrat, juristul bistriţean a ştiut să-şi păstreze calmul şi luciditatea, împiedicând orice tendinţe anarhice, ori încercări de răzbunare împotriva nedreptăţilor cauzate de administraţia abuzivă care nu se mai bucura de niciun sprijin. Odată cu constituirea consiliilor şi gărzilor naţionale româneşti în cadrul mişcării de autodeterminare şi destrămare a monarhiei austro-ungare din toamna anului 1918, ca preşedinte al Consiliului naţional român judeţean, va munci fără odihnă pentru asigurarea ordinii publice şi înfăptuirea unităţii naţionale, în acest colţ nord-estic al Ardealului şi împreună cu peste 70 de reprezentanţi aleşi şi de drept, între care: dr. Vasile Pahone, dr. Victor Onişor, prof. Ioan Păcurariu, Iulian Marţian, Virgil Şotropa ş.a., la care se adaugă cei neoficiali de pe văile Someşului Mare şi Bistriţei, deplasaţi cu două trenuri supraîncărcate, vor fi prezenţi la Alba Iulia la Marea Adunare Naţională plebiscitară din 1 Decembrie 1918.

A fost primul prefect al judeţului Năsăud după hotărârea de întregire. A organizat o înălţătoare primire la Bistriţa cu ocazia intrării Regimentului 14 Infanterie comandat de colonelul Traian Gheorghiu, iar a perechii regale Ferdinand şi Maria, chiar în locuinţa sa (vis-à-vis de fostul sediu al Băncii Naţionale) azi strada Alexandru Odobescu.

În anii 1919-1920 sprijină ţărănimea pentru înfăptuirea reformei agrare în calitate de membru în Comitetul agrar al Transilvaniei. A fost ales deputat în Cameră (1922-1926), (1927-1928). În politică a militat pentru interesul general “nu făcea demagogie” (I.C. Brătianu). Pentru merite a primit Medalia de Mare ofiţer al ordinului Coroana României.

A trecut în eternitate la Cluj (8 mai 1930) în etate de 70 de ani.

Pentru generaţiile ce au urmat a rămas ca un model de intelectual care şi-a slujit plenar ţara şi neamul.

prof.Ioan I.Bureacă

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]