Despre Danubius 2009

Se poate spune că proiectul cicloturistic Danbius 2009 am început cu o întrebare, cum pot să-mi descopăr calităţile necunoscute? Răspunsul pe jumătate îl aveam din prima călătorie pe două roţi prin Maramureş (august 2008), dar lipsea scânteia. Şi uite că a venit de unde nu mă aşteptam. Facultatea nu-mi oferea ocazia de a face ceva concret. Primul an a fost unul de acomodare şi exaltare, dar simţeam că sunt la un pas de plafonare în anul următor. În consecinţă trebuia să fac ceva, un proiect.

Fiecare plan are la bază un număr de capitole. Pregătirea, concretizarea şi plecarea ar fi în linii mari traseul pe care-l parcurgi. În trecut am mai avut ceva (ture prin Ardeal şi Ucraina cu bicicleta) tentative, dar toate au murit în faşă. Nu mai puteam repeta greşelile din trecut şi îmi rămânea datoria de a încerca. Şi uite că prin noiembrie 2008 proiectul cicloturistic Danubis 2009 a pornit la drum.

Geneza. Citeam pe forumul ciclism.ro vacanţa unui clujean prin Ungaria. Nu era vorba despre un simplu concediu ci unul neconvenţional pe două roţi. Punct ochit punct lovit. Spuneam atunci că nu-i departe de România, acolo există respect din partea şoferilor aici mai puţin, pistele pentru biciclişti sunt prezente în mai toată ţara. Un bun motiv pentru a pleca câteva săptămâni. Pe moment euforie maximă apoi a urmat trezirea. Proiectul trebuia finanţat extern. Lipsa banilor făcea imposibilă realizarea lui. În general merg pe principiul, dacă vrei ceva cu adevărat atunci caută toate variantele posibile pentru a câştiga. Mi-am adus aminte că în Tabără de Arte Preluca (de lângă Târgu Lăpuş) am avut bucuria să-l cunosc pe Ducu Hotima. În timpul săptămânii se ocupă de proiecte europene, dar când lasă munca de birou se dedică folkului. Îl sun şi-i prezint în linii mari ce vreau să întreprind.

Perioada de germinare. Lunile următoare au fost cele mai dificile. Numeroasele întâlniri avute cu Ducu se terminau cu promisiuni. Nu mă puteam bazea pe cuvântul dat şi aveam nevoie, după experienţa neplăcută din trecut, de un plan B. Şi aşa a fost. Nu era imposibil să improvizez o plecare cu mijloacele puţine. Secondurile rămâneau varianta de compromis. Pentru a putea avea parte de o expediţie fără probleme tehnice aveam nevoie de o bicicletă bună. Şi primul pas spre concretizare a fost făcut. Jumătate din taxa de la facultate a fost “investită” într-un mountain bike model 1996. Apoi au venit genţile de portbagaj, hainele şi alte lucruri mărunte. Necesarul era lung şi din bugetul propriu era imposibil să acopăr totul. Cortul şi sacul de dormit sunt piesele de rezistenţă dintr-un proiect cicloturistic. E dormitorul şi casa ta pe toată perioada plecării. Aici calitatea îşi spune cuvântul. Trebuie să ai în dotare ceva rezistent la umezeală şi frig. Să nu uităm că modul de montare şi greutatea sunt factori importanţi atunci când achiţionezi un cort. Oricât de mult am încercat să completez necesarul pe la sfârşitul lui martie (2009 a.c) lucrurile se aflau într-o stare de aşteptare. Şi am apelat din nou la cunoştinţe. Pe domnul Eladie Grere, preşedintele Clubului Rotary Bistriţa Nosa în perioada amintită mai sus, am avut plăcerea

să-l întâlnesc în februarie 2008 la Tăşuleasa Social. Cum spuneam datoria mea era să încerc toate posibiltăţile de finanţare. Am reuşit să-i prezint proiectul şi problemele pe care le întâmpinam. Încântat de idee mi-a oferit posibilitatea să vin la întâlnirile lor săptămânale unde puteam expune planul şi nevoile. La finalul discuţiei încă mai trăiam cu speranţa că voi învinge.

Plecarea trebuia să fie în mod normal la începutul lui aprilie, dar din lipsă de fonduri am ajuns să mut startul undeva prin 13. Surprizele plăcute au venit la final. Nu mă aşteptam (doar speram) să primesc o parte din bani de la Rotary. Acesta a fost momentul când mi-am dat seama că am reuşit să duc la capăt un proiect imposibil pentru mulţi. În ziua plecării sponsorii de la Cluj au virat în cont o sumă frumoasă iar ziarul Jurnalul Naţional mi-a acordat titlul de Omul Zilei pentru proiectul Danubius 2009. Ultima sumă primită a permis să-mi achiziţionez o parte din echipament (cortul în special) ,dar şi să duc expediţia cu bine la final.

Explicaţia reuşitei. Contează foarte mult să ai lângă tine persoane deschise. Să arate încredere deplină în proiectele pe care vrei să le coordonezi. Dincolo de singuranţă şi certitudine mergi din aproape în aproape. Nu finalul contează ci modul în care gestionezi şi planifici totul. Şi nu în ultimul rând m-am folosit de speranţă şi ambiţie pentru a câştiga.

Ştefan Roman (pe siteul http://www.stefanroman.com puteti vedea numeroasele lui ture pe două roţi) spunea la o prezentare publică de imagini că astfel de experienţe îţi oferă numeroase posibilităţi. Înveţi să relaţionezi intrând în contact cu diferite persoane şi culturi. Dobândeşti calităţi de comunicare şi socializare. Aptitudini importante pentru a te integra în societate. În orice caz îţi creşte stima de sine atunci când vezi că realizările proprii sunt apreciate şi se află pe un drum corect. Avantajele unui schimb intercultural nu se opresc aici. O să prezint întreaga aventură europeană în mai multe episoade.

Victor Perdevară