Sfârşitul de an şcolar este o perioadă a evaluărilor. Nu e vorba doar de evaluarea elevilor sau a profesorilor. Acestea este prinsă într-un grafic strict – examene pentru elevi, calificative pentru profesori. Dincolo de astea, ce evaluări se mai fac sau cum ajunge rezultatul lor în spaţiul şcolar general? Inspectorii şcolari sau directorii din minister vor fi având şi evaluatorii sau evaluările lor, cu un anumit impact in acţiunea educaţională, dar ceilalţi factori implicaţi în educaţie?...

Sfârşitul de an şcolar este o perioadă a evaluărilor. Nu e vorba doar de evaluarea elevilor sau a profesorilor. Acestea este prinsă într-un grafic strict – examene pentru elevi, calificative pentru profesori. Dincolo de astea, ce evaluări se mai fac sau cum ajunge rezultatul lor în spaţiul şcolar general? Inspectorii şcolari sau directorii din minister vor fi având şi evaluatorii sau evaluările lor, cu un anumit impact in acţiunea educaţională, dar ceilalţi factori implicaţi în educaţie?... Ce se întâmplă cu aceştia?

Într-o intervenţie televizată, ministrul învăţământului afirma că doctoratul are ca motivaţie accederea la activitatea universitară, la ocuparea unor funcţii, în ceea ce-i priveşte pe profesori, mai ales pe profesorii din învăţământul preuniversitar. Este motivul - zice-se, dacă n-ar fi şi unul strict financiar - pentru care s-a renunţat la plata sporului de doctorat.

Dintre domeniile de activitate bugetară, ce să mai spunem de cele private, învăţământul a avut cea mai constantă şi „lină” evoluţie postdecembristă. Stabilitatea şi eficienţa acestei evoluţii au fost date de „stabilitatea” corpului didactic, care a fost în cea mai mare parte titular. În acelaşi timp, activitatea didactică se aplica asupra unui „obiectiv” constant şi incontestabil, care nu putea şi nu poate să „fluctueze” – elevul. Aceşti factori au asigurat constanţă şi motivaţie.

Între obiectivele specifice ale strategiei „Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii”, se află şi acela care vizează „Transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii”. Un asemenea obiectiv „emană”, credem, din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării”, raport în care se precizează un fapt incontestabil: calitatea prestaţiei resursei umane este slabă.

Una din cele şapte taine ale bisericii ortodoxe, Sfântul Maslu, e un prilej de invocare a puterii divine, la timpul neputinţelor, în nădejdea tămăduirii. Anotimpul săvârşirii acestei slujbe e permanent. Oare este vreodată vreun moment când nu e vreo durere de luat în seamă? Încrederea creştinilor în ritual de uşurare, de vindecare sufletească e netăgăduit.

Dacă fiecare an şcolar se încheie de obicei cu controverse sau chiar scandaluri legate de examenele de ieşire din ciclu, începuturile de an şcolar ne aduc de fiecare dată imaginea unor şcoli care nu-şi pot primi şcolarii cu bucurie deoarece sunt încă pline de moloz. E aproape un ritual urât ca bacalaureatul să fie afectat de tot felul de nereguli – legate de alcătuirea sau transmiterea subiectelor, copiat cu acordul tacit al supraveghetorilor etc.

Am parcurs o perioadă de dezbateri ale proiectului Codului Educaţiei, elaborat de ministerul condus de d-na Ecaterina Andronescu, alături de proiectul comisiei prezidenţiale conduse de d-l Miclea, ca şi, adiacent, de Pachetul Legislativ al fostului ministru Adomniţei, pachet de altfel dezbătut şi asumat politic cândva, fără însă ca acesta să-şi cunoască împlinirea.

Momentul actual al evoluţiei învăţământului românesc marchează poate cea mai dureroasă necesitate, din perioada postdecembristă, de finalizare a reformei din sistem, de fundamentare a acesteia printr-un act generic, sintetic şi coerent, funcţional, cu bătaie mai lungă. Dar, în acelaşi timp, acest moment pare cel mai puţin proprice elaborării unor legi fundamentale, desigur necesare, pentru că o asemenea elaborare este subminată fără echivoc de o serie de, să zicem, disfuncţii de ordin politic, metodic, social etc.

Ieşirea dintr-un ciclu de învăţământ exprimă întotdeauna elocvent reuşitele şi disfuncţiile drumului care i-a adus pe elevi până aici. Şi, de ani buni, mai ales de când ne-am câştigat dreptul de a face observaţii neprotocolare, conchidem în fiecare an că ieşirea din gimnaziu sau chiar din liceu nu se face prin cele mai fericite formule, că încă sunt multe lucruri de rezolvat aici, începând cu programele şi terminând cu examenul de absolvire, pentru liceu, sau de admitere, pentru gimnaziu.