,,Am traversat o istorie zbuciumata,, – MARIA PETER, prima doamnă a cântecului transilvan, ultimul interviu

Prof. Vania Atudorei

Am cunoscut-o pe artista Maria Peter la Cluj , la inceputul anilor 1980, fiind invitat de multe ori la ea acasa in apartamentul in care locuia in Piata Mihai Viteazu. Era o femeie frumoasa, distinsa, gospodina desavirsita, picta icoane pe sticla, ii placea sa gateasca si avea un sac plin cu amintiri la o cafea facutala ibric. Era nascuta pe 1 ianuarie 1925 in localitatea Salva de pe valea riului Salauta, localitate cunoscuta pentru celebra cale ferata Salva-Viseu si pentru proximitatea cu Hordou, satul in care s-a nascut poetul George Cosbuc.

Vania Atudorei : Draga doamna ,,Peteruta,, cum va spunea marea Ioana Radu, ati rezumat in manuscrisul pe care mi l-ati dat spre pastrare cartea dvs. de vizita.

Maria Peter : In 1947 cind M.S. regele Mihai I a fost alungat ( eu sunt membra a partidului Monarhist) aveam 23 de ani, practic viata si cariera mea s-a desfasurat in anii comunisti, ani in care am fost medaliata de 3 presedinti : Gherghe Gheorghiu-Dej, Nicole Ceausescu si Ion Iliescu care pe 2 aprilie 2002 mi-a oferit Ordinul National pentru Merit in grad de cavaler. Am avut sansa sa fiu binecuvintata in casa parinteasca de catre Cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu cel care a semnat declaratia de unire a Ardealului cu Romania la 1 decembrie 1918. Iar in 1939 cind regele Mihai a venit la Hordou la casa lui  George Cosbuc l-am intilnit si l-am cunoscut, aveam 14 ani, el avea 18 ani, era inalt si frumos si ne era drag la toti.

V.A. – Ati traversat al doilea razboi mondial  in pribegie deoarece Ardealul era ocupat de maghiari si ati revenit la Cluj in 1946, unde anume ati plecat in acest timp ?

M.P. – In 1942 am plecat cu fratele meu Nicolae la Cernauti la un unchi refugiat si el acolo, pe nume Artenie. Am lasat acolo un logodnic, student la Teologie,  ce a fost mai apoi arestat de catre rusi si a disparut fara urma. Apoi am plecat la Arad unde am infruntat doua bombardamente americane.

Episoade cu Politia din Cluj

V.A. – Chinurile dvs. nu aveau sa se termine deoarece dupa ce ati revenit la Cluj si v-ati casatorit la numai 6 luni dupa casatorie ,sotul dvs. a fost arestat si inchis.

M.P.- Sotul meu Alexandru Peter era un barbat frumos. Ioana Radu imi spunea cind il vedea, hai Marie nu mi-l imprumuti si mie un pic sa ma joc cu el ca prea frumos este. Lucra la Politie cind am venit eu la Cluj la ghiseu la buletine. Si cind m-am dus sa imi fac buletin era acolo si uite asa ne-am cunoscut. Numele meu de fata era  Onu , iar parintilor mei nu le placea numele de Peter al sotului si credea ca e ungur, dar cind a aflat ca e roman si doar numele fusese maghiarizat la ocupatia ungara, ca la multi alti romani, s-au linistit. Dupa eliberarea Ardealului legile romanesti nu i-au ajutat pe romanii maghiarizati sa isi schimbe numele deoarece procedurile erau complicate si necesitau bani, si avocati, si tribunale, si timp, asa ca oamenii s-au lasat pagubasi si continua sa aiba nume unguresti, ca de exemplu Dumitru Farcas, ori Farkas in ungureste inseamna lup, sau Iuhos care inseamna Cioban, etc. Ne-am casatorit in septembrie 1947 la Salva. Citeva luni mai tirziu in martie 1948 cind au fost alegerile in Romania intr-o noapte sotul meu a fost arestat de Securitatea comunista la domiciliul nostru din Cluj din str. Iuliu Maniu, no. 41. A doua zi Securitatea m-a scos cu forta din casa, mi-a incarcat lucrurile intr-un camion si m-a mutat intr-o bucatarie de vara , in alt cartier, pe str. Pata, la nr. 108. Numai dupa sase luni de zile am primit o instiintare sa merg la tribunalul militar si sa ii duc sotului haine si medicamente. Cind m-am dus acolo mai erau vre-o 20 de femei printre care am remarcat o doamna eleganta, distinsa, care era doamna Malaxa, sotia marelui industrias roman Nicolae Malaxa care fabrica locomotive ( uzina Faur devenita 23 August), tevi, automobile, arme si munitii pentru armata(fiica lui Malaxa, Irina s-a casatorit cu George Emil Palade – care a obtinut premiul Nobel pentru medicina – n.a. ). Au mai trecut inca doi ani fara nici o veste dupa care am primit o carte postala in care mi se scria sa vin la Aiud la inchisoare si ca pot sa aduc sotului un pachet cu alimente care sa nu depaseasca 5 kilograme. La gara din Aiud eram vre-o 40 de femei asteptate  de securisti care ne-au escortat intr-un Hotel iar de acolo ne-au dus la inchisoare. Printre ele era si printesa  Ghica, si printesa Sturza, si sotia unui fost Ministru Popovici.

 Cu Politia din Cluj am si alte amintiri deoarece cind m-am dus la examenul de sofer era acolo un colonel Ursu care mi-a spus : ,, Ei doamna Peter dvs. care aveti cintece cu ciobani, cu tot felul de meserii de ce nu faceti si un cintec cu soferi,,. I-am promis ca il voi face si uite a sa s-a nascut ,,Cintecul soferului,, care a devenit un succes incredibil, preluat de toate posturile de radio din Romania si  cerut si transmis de sute de ori numai in primul an de la lansare : ,, Mai badita strop de roua,  Ai primit masina noua, Cind te vad pe drum trecind , La portita ies torcind, Maicuta mi-a dat un sfat, Sa nu-mi ieu sofer barbat, Ca tot timpul ii plecat, Si ramii cu dor in sat…,,.

De la muncitoare la Poligrafie artista la Radio

V.A. - Arestarea sotului dvs. v-a afectat mult deoarece era pe lista neagra de dusmani ai poporului si nici o intreprindere nu voia sa va angajeze, practic a trebuit sa va modificati CV-ul.

M.P. – Intr-o zi o verisoara a sotului meu a venit la mine si mi-a spus ti-am gasit de lucru la Poligrafie . Ajunsa acolo,  seful de cadre d-l Mata Ion imi spune : ,, Trebuie sa iti schimbi Cv-ul. Scrie ca te-a parasit sotul, ca nu stii unde este, ca vei divorta, ca in acest fel sa te rupi de el. Si vezi ca te angajez ca sa joci teatru in limba romana ca aici la noi 90 % sunt unguri, si sa cinti la cor, ca vad ca ai dictie buna si esti aratoasa, ca avem nevoie de cultura.,, ( pe atunci se punea mare accent pe cultura). Si astfel am fost angajata cu un salariu de 600 de lei pe luna. Dupa 3 ani sotul a fost eliberat pe motive de boala se imbolnavise de tuberculoza in inchisoare si a decedat. La 15 martie 1954 se infiinteaza Radio Cluj si se organizeaza un Concurs pentru solisti de muzica populara, iar din 64 de candidati juriul m-a ales pe mine. Iar de la Radio m-au trimis la Institutul de Folclor la d-l director Ioan Nicola care mi-a ales doua melodii din repertoriu , balada ,, Cind si-a pierdut ciobanul oile ,, si ,, Lina, lina, Catalina,,  pe care sa le inregistrez si sa le trimita la Bucuresti la Radio. Cei de la Bucuresti , incintati de aceasta descoperire au telefonat la Cluj anuntind ca vor veni ei la Cluj sa faca alte inregistrari cu mine. Si intr-adevar au venit si au inregistrat cu mine 7 melodii la Primaria din Cluj deoarece Radioul inca nu avea studio pentru inregistrari. In acelasi timp cei de la Radio Cluj m-au trimis la Filarmonica de stat din Cluj la Orchestra de muzica populara ca sa inregistrez cu ei. Ei mi-au propus sa cint cu ei si sa ma plateasca cite 100 de lei de specatacol avertizindu-ma ca sambata si duminica au cite 2-3 spectacole pe zi. Si iata-ma cistigind dublu decit aveam la Poligrafie si capabila sa mai ies din mizeriile materiale.

In virtejul succeselor printre marii artisti ai Romaniei

V.A. – Aveati mari artisti pe care ii stiati doar de la Radio si nu va gandeati atunci caintr-o zi ii veti cunoaste si veti cinta cu ei, si nici ca de-a lungul vremii veti inregistra peste 300 de nestemate folclorice la Radio si la televiziune.

M.P. – Da, pot sa spun ca dupa atitea chinuri si suferinte ale tineretii mele pricinuite de razboi, de refugiu, de somaj, de arestarea sotului, m-am nascut a doua oara datorita Radio Cluj. Nu am putut sa am copii desi mi-am dorit. Si nici nu m-am mai recasatorit dupa moartea sotului meu iar pe usa apartamentului am lasat mereu numele lui tot timpul. Am un nepot de la sora mea din Buzau,  tinar,  care o intreaba pe maica-sa, : ,, Da nu mai moare  odata baba aia de la Cluj ( adica eu ) ca sa imi lase mostenirea ?,,

Am cintat cu toti marii cintareti de muzica populara a Romaniei, am cintat si romante, si cintece de nunta, si de petrecere. Ioana Radu imi spunea ca daca ar fi sa las un inlocuitor pentru romante eu as alege-o pe ,, Peteruta.,, Odata am fost cu ea intr-un turneu la Vatra-Dornei si m-a dus la o mare doamna , nemtoaica, Elisabeta, in secret care ne-a oferit o masa ca in povesti cu delicatese de zmeura, si fragi si ciuperci de la munte si mi-a spus :,, Sa nu spui la nimeni ca am fost aici.,, Era mama lui Emil Bodnaras care era mina dreapta a lui Ceausescu.  Odata la Cluj am suferit ca venise Maria Tanase si trebuia sa cint si eu in spectacol dar Maria Tanase le-a spus organizatorilor, cint cu o conditie, in spectacol cu mine nu va mai cinta nici o  alta femeie.,, Am suferit si cind am vazut maniera in care Marioara Murarescu la Tezaur folcloric privilegia pe unii interpreti in detrimentul altora. Si am curajul sa afirm in scris si cu semnatura ca declar cu toata raspunderea si durerea ca cel mai mare rau facut folclorului nasaudean l-a facut Marioara Murarescu, care si-a facut un grup de prieteni mai mult sau mai putin dotati si altii care aveau talent si repertoriu nu au incaput pe micul ecran caci ea era suverana, pacat, timpul o va judeca…,,

Cum l-am intilnit pe Gheorghiu-Dej sipe Ceausescu

V.A. – Exista amintiri care v-au marcat de la unele intilniri cu oamenii mari ai puterii.

M.P. – Cind cei de la putere de la Bucuresti veneau in vizita prin tara se organiza totdeauna o petrecere, cu o masa imbelsugata , cu vin bun si cu orchestra si cintareti de muzica populara. Odata venise la Cluj la inceputul anilor ’60 in vizita la uzina Carbochim Gheorghiu-Dej . Dupa ce am cintat m-a invitat la el la masa si i-a spus lui Ceausescu : ,,Cautaun pahar si serveste-o pe tovarasa Maria Peter ca sa ciocnim amindoi,,. In fata lui Ceausescu era o damigeana de vin vre-o 5 kg care era in grija lui. Ceausescu se ocupa si de bucatarie si il servea pe Dej caci tot el i-a adus si friptura la masa. Se vedea ca era omul lui de incredere. Eu am gustat si i-am spus ca vinul lui este amar iar vinul nostru e mai bun si mai dulce decit vinul lui. El a ris cu pofta si a inceput sa cinte cu noi ca era un om de viata. Atunci l-am studiat mai bine si pe Ceausescu findca era cel mai tinar si mai slugarnic. Ceausescu era asezat la masa linga Dej si ii turna in pahar si ii zimbea si il sorbea din priviri ( e drept ca era un barbat  placut frumos), si mi-am zis vazindu-l cit e de slugarnic ca se arata fidel si supus ca sa ajunga departe si a ajuns. Ei doi fusesera inchisi impreuna la Doftana, asa s-au cunoscut , unde se pare ca  au avut relatii intime dupa spusele mai multor martori, si se vedea clar ca intre ei e mai mult decit o relatie profesionala. Stii, noi femeile avem o intuitie, un fel de instinct care nu ne minte. Asta nu i-a impiedicat sa le placa si femeile.

Ginduri de recunostinta – cintecului si oamenilor care l-au slujit

V.A. – Aveti si oameni care v-au ajutat si la care va ginditi cu drag si cu recunostinta.

M.P. – Fara indoiala, ca toti in aceasta lume am avut si eu norocul sa intilnesc oameni buni.  Ioan Nicola directorul Institutului de Folclor din Cluj, folcloristul Virgil Medan, compozitorul Tudor Jarda – directorul Operei din Cluj, pe folcloristul  Dumitru Vârtic de la Radio Cluj. Ultimii doi sunt nasaudeni de ai mei.  Ei m-au incurajat sa caut melodii sau sa le creez. Asa am facut mai multe cintece, inspirate din viata de toate zilele. De exemplu ,, Aseara pe inserat, mi-a venit barbatul beat…,,. Eram la mama si intr-o seara o aud pe vecina spunind mamei : ,, Iar o vinit Ion acasa beat si in seara asta, ca nu stiu ce sa ma mai fac cu el, ori sa incui usa si sail las afara ori sa il iert si sa il primesc in casa si sa il grijesc..,,  Cei mai frumosi ani ai vietii mele au fost intunecati de nelegiuirile comuniste in perioada anilor 1948-1960. Dar cintecul popular m-a ajutat si salvat, datorita lui le-am uita pe cele rele si am trecut cu bine greul examen al vietii. Cintecul popular creat de oamenii simpli de la tara la prasit si la secerat, la nunta, la urcat si la coborit dealul, la veselie dar si la necaz. Dar creatia nu ti-o da scoala, ti-o da talentul cu care te nasti, scoala te instruieste si te face performant si daca ai resurse de acasa. Plec din aceasta lume cu constiinta in pace ca am facut bine si frumos tot ce am putut in ciuda dificultatilor, rautatii, dusmanilor si vitregiilor vietii.

La spectacolul aniversar pentru Ana Pop-Corondan eram in scena in culise si o vad pe artista Florentina Vlad,  in timp ce pe scena cinta marele Ion Luican,  ca se uita printr-o gaura facuta in cortina in sala si o intreb : ,, Ce faci coana Florentina,  pe cine spionezi ? ,, La care ea imi spune in taina : ,, Uite iti spun un secret, Ion Luican si cu Maria Peter s-au iubit iar acum ma uit in sala ca Maria Peter este in primul rind sa vad cum se uita ea la Ion acum dupa atitia ani,,… Ehei, artistii nostri dragi si povestile lor de viata si de cintec… Maria Peter s-a stins din viata la 9 iulie 2005 la virsta de 80 de ani ca urmare a unui cancer, si a fost inmormintata la Cimitirul Central din Cluj alaturi de mama sa Maria Onu. Cum eu am ajuns la Cluj dupa inmormintarea ei, m-am dus la cimitir impreuna cu marea ei prietena artista Maria Lese, mare si ales suflet, (originara din Maramures, care i-a facut si ultimul sau CD - al 12-lea, intitulat ,, Cele mai frumoase cântece transilvane,, in numar de 24, acompaniata de orchestra Gheorghe Muresan, pe care l-am gasit in Bucuresti la magazinul ,,Muzica,,)  sa pun un buchet de flori pe mormintul ei. A primit diagnosticul de cancer si tratamentele cu chimioterapice injectabile care ii faceau rau, cu resemnare si seninatate. A fost prima interpreta din Ardeal care a facut primele inregistrari si la Radio Cluj si la Radio Bucuresti. Multi interpreti tineri au beneficiat de indrumarile si de generozitatea ei. A mai avut timp sa publice si doua volume de carte biografice la editura Luna. Dumnezeu sa o odihneasca in pace.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]