Alexandru Gavrilaş: Este incorect să iei meseria cuiva şi s-o prostituezi

L-am întrebat pe sculptorul Alexandru Gavrilaş ce părere are despre statuile care se fac în ultimul timp. Avem voie să le facem cu o matriţă sau nu?
„Nu, nu am niciun dubiu, pentru mine acest răspuns este nu. Din punct de vedere profesional este incorect să iei meseria cuiva şi s-o ridicularizezi în această formă, s-o „prostituezi”, cu ghilimelele de rigoare, şi s-o vinzi pe un blid de zamă. Nu cred că este permis acum, la această oră, când există atât de multă legislaţie şi atât de multe constrângeri de a pune pe soclu o lucrare, să ignori tot ce înseamnă legislaţie şi, cum se spune „calul de dar nu se caută în gură”, imediat am trântit un soclu şi am pus o lucrare din beton pe care am dat-o cu ceva să sclipească şi, păcălită, trântită lucrarea de bronz. Ea n-are anatomie, nu cunoaşte nimic din ceea ce trebuie să cunoască la un moment dat acest tip de reprezentare. E păcat că se întâmplă aceste lucruri. Înţeleg, de pe o parte, această dorinţă, din partea unor primari, de a mobila stradal, şi atunci sigur că, dacă primesc repede un bust îl pun şi nu mai contează, pentru că ei oricum nu ar avea bani să facă unul din bronz. Dar aceste lucruri ar trebui privite cu mai mult discernământ, sper să dea Dumnezeu să fie o etapă scurtă şi aceste lucrări să poate fi înlocuite, ulterior, treptat, cu monumente adevărate” spune Alexandru Gavrilaş, managerul Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud.
„Suntem în Anul Centenarului şi discutam cu toată lumea că, românii de acum 100 de ani au reuşit să facă Unirea. Noi acum, după 100 de ani, ce suntem în stare să facem? Cred că ar trebui să facem mai mult decât cântec şi joc, în Anul Centenarului trebuie să facem mai mult decât nişte manifestări de voie bună pentru că ele nu sunt perene, ele sunt nişte fumuri, nişte activităţi care odată încheiate, cu tot cu mici şi cu bere, au trecut în nefiinţă, în neştire. Poate că monumentele vor rămâne după noi, dar trebuie să fim atenţi. Eu, ca şi sculptor, nu mi-aş permite să mobilez gratis toate punctele cheie ale unei localităţi pentru că mi-aş fura, pur şi simplu, viitorul. Teoretic, artiştii plastici trăiesc din comenzi sociale. Comenzile sociale sunt cele care ulterior le permit artiştilor să trăiască. Deşi realizarea unui bust costă 4-5000 euro, până la urmă îi lasă posibilitatea unui artist să trăiască o lună de zile, pentru că el se alege doar cu 1000 de euro. Noi nu ţinem la oamenii noştri, dar trebuie să ţinem la cultura noastră, la oamenii noştri de valoare, la condiţia artistică” a adăugat Alexandru Gavrilaş.