În toamna asta, la Sâniacob, prunele se numără în... tone, spun fermierii Onoaie şi Haneş

Părăsesc DJ 151, o iau la dreapta, spre Sâniacob, un sat pe care bucovineanca stabilită în Geneva, Ana Voronca, l-a readus la viaţă imediat după 1989, prin programul de ajutorare a satelor româneşti propuse spre depopulare. De o parte şi de alta a drumului asfaltat, tarlalele de porumb îşi aşteaptă culegătorii, terenuri pregătite pentru însămânţările de toamnă, iar de departe zăresc o livadă împrejmuită, cu o cabană în stil local şi intru în sat. E trecut de ora 16.00, traversez aşezarea cu speranţa că voi da de o suflare omenească. Pare totul pustiu. Şi, totuşi, am noroc. Peste drum de Biserică, un bătrânel îşi face, cu o coasă manuală, curăţenie prin faţa casei. Opresc şi intru în vorbă cu el. „Păi, ce să fac? Mai cosesc şanţul de ierburi. Aşa-i fain, trebuie să facă toată lumea curăţenie”. Îl cheamă Ştefan Pralea şi are 83 de ani. „Apoi, dragă domnule, coasa asta o port cam de vreo 70 de ani. De loc îs din Leşu, cât îi satul ăla de lung, vreo 25 km, toţi mă cunosc, îmi spun Lenuţ Roş. Îi o poveste lungă. De vreo 25 de ani ne-am mutat aici. Cresc animale şi lucrez pământul. Am avut şi peste 100 de oi. Acum am numai 20 şi mioarele astea din ocol pe care le ţin de prăsilă. Mai am un hectar de mălai, îl culeg singur, îmi trebuie la porci şi la găini. Şi mai am în gospodărie două vaci. Treabă multă şi cu animalele astea, dar îi bai că n-avem păşune”.

Îl las singur pe bătrânul Ştefan şi îl urmăresc, depărtându-mă cu câtă măiestrie mânuieşte coasa pe care o ascute, din când în când, tulburând liniştea zonei.

Urc pe jos pe dealurile ce înconjoară satul. Ajung în livada de pruni a fermierului Ştefan Onoaie, o livadă tânără care anul ăsta îl răsplăteşte din plin. Crengile stau să se rupă de greutatea prunelor. Imagine parcă coborâtă din penelul unui pictor. Animaţie, voci tinere, un tractor printre rândurile de pruni. Fermierul Ştefan e în plină campanie de cules. „Am început de câteva zile. Producţia este foarte bună. Am lucrat inginereşte anul ăsta. Tratamente după carte, îngrăşăminte naturale, tăierile din iarnă şi alte lucrări şi acum asta-i răsplata. Lucrăm cu oameni din sat. Câţiva tineri, absolvenţi de liceu, fac să zic aşa, practică la noi. Culegem în jur de trei tone pe zi. Prune pentru consum şi pentru borhot. Preţul este destul de convenabil, 3 lei şi 1,80 lei/kg”.

Mai aflu că, dacă sunt comenzi, prunele se pot livra direct la domiciliul solicitanţilor. Ferma lui Onoaie mai deţine şi un sector zootehnic. Efectivul se ridică la peste 80 de capete. Deşi animalele – vacile cu lapte (aproape inexistente în gospodăriile proprii) sunt în păşune, în aer liber, vizitez adăpostul modernizat şi, o mare surpriză. Întâlnesc înăuntru o domnişoară cu o roabă şi alte piese trebuincioase, ce face curăţenie. E o fată frumoasă, cu ochelari, costumată special pentru munca la „coada vacii”, cum ar spune unii. O cheamă Ana Maria, este absolventă a Facultăţii de Medicină Veterinară din acest an, din Cluj-Napoca, şi este fiica fermierului. E o plăcere să stai de vorbă cu ea. „Am terminat facultatea şi am venit aici să lucrez. Iubesc mult animalele, de aia mi-am ales meseria asta. Ce, îi ruşine să faci curăţenie în grajduri, să mulgi vacile, să faci tratamente? Asta-mi place, asta fac. Sunt aici şi vreau să spun că am un principiu sfânt, şi anume, tot ceea ce fac aici izvorăşte din pasiune şi iubire şi atunci ştiu că vor da şi roade bogate”. Aflu apoi că Ana Maria îşi va deschide un cabinet veterinar şi se va stabili în sat.

Opresc la magazinul-bar din sat. Este închis, semn că proprietarii sunt în livadă, la cules. Aşa şi este. Urc cu maşina până se termină asfaltul, înaintez printr-un tunel al timpului, ocolesc un plop secular şi dau de o livadă ivită ca din poveste. Proprietari – familia Haneş. Retras la umbră pentru un pahar cu apă, îmi spune câteva lucruri: „Am moştenit terenul ăsta. L-am pregătit inginereşte pentru plantat şi, de puţini ani, livada este pe rod”, îmi spune domnul Haneş. Se ajută cu familia, soţia şi cei doi feciori. Cel mare a terminat liceul şi vrea să dea la Poliţie. „Acum sunt la cules. Ce să fac? Să stau acasă ori la bar când, vedeţi şi dumneavoastră, prunele ne cheamă”.

Părăsesc satul Sâniacob cu satisfacţia că aici am întâlnit oameni harnici şi frumoşi, ce obţin producţii bune de fructe, prune de calitate, foarte sănătoase şi gustoase, aromate, aclimatizate perfect. O invitaţie pentru doritorii de prune pentru consum şi borhot. La Sâniacob, fermierii Onoaie şi Haneş, ce colaborează foarte bine, vă aşteaptă.