Spune NU desfiinţării terenurilor de sport de pe Liviu Rebreanu

A trecut Ziua Copilului, şi ne apropiem cu paşi repezi de începerea vacantei şcolare. În acest moment cred că este util să ne întrebăm prin ce se manifestă grija aleşilor noştri faţă de tineri, faţă de cetăţenii municipiului nostru, faţă de iubitorii de mişcare în aer liber. Care sunt facilităţile publice pentru agrement şi practicarea sport în oraşul nostru ? La începutul vacanţei şcolare constatăm că practic nu mai există terenuri publice cu o minimă dotare pentru practicarea jocurilor sportive. Avem noroc, în aceste zile toride de vară, că mai este deschis Ştrandul municipal. Înţelegem că, dacă vom fi cuminţi, se va pune şi apă în bazin.

A trecut totodată o lună de zile de când am lansat spre dezbatere publică, iniţiativa noastră vizând salvarea terenurilor de sport ale Liceului Liviu Rebreanu. În ciuda sprijinului masiv primit din partea bistriţenilor, până acum nu am primit niciun răspuns oficial. Nici dinspre Consiliul Local, nici dinspre Prefectură. Nicio persoană publică sau formaţiune politică implicată în actul de decizie la nivel local nu şi-a asumat partea contestată de noi din proiectul campusului.

Pare că este vorba doar de un contract privat între conducerea liceului şi firma de construcţii implicată în execuţia lucrărilor. În lipsa oricăror argumente raţionale şi a sprijinului din partea cetăţenilor Bistriţei, construcţia noii şcoli generale continuă din inerţie pe principiul ,,câinii latră, caravana trece”.

În acelaşi timp, sălile de clasă ale liceului arată jalnic, multe şcoli din mediul rural putând să se laude că stau mai bine din punct de vedere al întreţinerii, dotărilor şi mobilierului şcolar. Ne întrebăm dacă cei care stabilesc priorităţile în cheltuirea bugetului local au intrat vreodată în curtea şi în interiorul liceului.

Acum este evident pentru toată lumea ca noi, în calitate de cetăţenii ai Bistriţei şi contribuabili la bugetul local, nu ne alegem cu nimic. Dimpotrivă, am mai pierdut încă o parte din puţinele terenuri de sport publice ce mai rămăseseră prin oraş. Nu ni s-a oferit nimic în schimb, nu s-a modernizat, nu s-a reabilitat nimic: nicio infrastructură şcolară, niciun teren de sport. Ani de zile de acum înainte n-o să avem nici terenuri de sport modernizate, şi nici săli de clasă decente pentru copiii noştri, pentru că fondurile din bugetul local vor fi irosiţi pentru construcţia unei şcoli inutile pe care, foarte probabil, vom constata, după ce va fi gata, că nu putem s-o întreţinem.

Încă nu e prea târziu, şi nu costă prea mult să astupăm gropile. Încă nu este prea târziu pentru ca o bază sportivă modernă să se facă pe terenurile de bitum de la Liviu, cu suprafaţa sintetică, cu nocturna cu panouri de baschet, porţi şi plase noi. Încă nu este prea târziu pentru salvarea terenului de iarbă şi modernizarea bazei sportive de atletism. Încă nu este prea târziu pentru ca dreptul bistriţenilor de a desfăşura activităţi sportive în oraşul lor, să nu fie dijmuit la minut sau cu totul interzis.

Solicităm în continuare sprijinul concetăţenilor pentru iniţiativa noastră. Vom continua acţiunea de strângere de semnături până când vom primi un răspuns oficial din partea celor responsabili. Considerăm că e timpul ca aceştia să se comporte ca nişte gospodari chibzuiţi şi oneşti, şi să răspundă prin acţiunile lor intereselor reale ale cetăţenilor.

Alexandru Toniuc

iniţiator al proiectului de hotărâre

privind salvarea Complexului Sportiv al CNLR