Școala din Maieru (scurt istoric)

 Primele două mănăstiri din Ținutul Năsăudului au fost înființate în localitatea Maieru și în apropierea Năsăudului. Documentele vremii spun că ele funcționau în secolul al XVI-lea, fiindcă „cinstitul birău al Bistriții” raporta la finele secolului că acestea erau „adevărate centre de învățătură valahă schismatică”.[1] Întâiul document, demn de luat în seamă, care pomenește de existența unei școli românești pe lângă această mănăstire, este cel indicat de Emil Boșca-Mălin; este vorba de un „Minei” (carte bisericească în care sunt indicate, pe luni și zile, slujbele religioase) „găsit la biserica veche din satul Maieru” în care se spune: „aiastă carte au fost folosită și la mănăstire aici pentru învățarea diecilor într-ale slovei, - scris-am eu popa Lazăr din Maieru, leat 1683”.[2] Un alt document din 1738 pomenește numele învățătorului „Maftei Stârciu din Maieru”, care a plecat în Bucovina (Botoșana), împreună cu „Maftei a popii din Ilva Mare” și alți măiereni; un alt măierean, care a trecut în Bucovina, este Vasile dascălu, amintit într-un document datând din 1740. Cert este că în anul 1740 în Valea Rodnei erau „14 diaconi învățători valahi care se ocupau cu instruirea pruncilor”.[3] În anul 1741 satul avea școală cu doi învățători: Roman Ureke și Nicita Diacu, iar în conscripția din 1750 se spune că servea un „ludi-magistru”; clădirea școlii era din lemn și se pare că a fost plasată pe pe „Șesul de sub Drogomana”; în 1761 sunt pomenite numele ale altor doi dascăli: Gavrilă și Gherasim.[4] În anul 1766, la trei ani după înființarea Regimentului II de graniță năsăudean, în Năsăud, Maieru și Monor, apoi, în 1786, în Prundu-Bârgăului și Zagra, unde înainte  funcționaseră școli, (recrutați și din comunele din jur) s-au deschis așa-zisele „școli triviale” în limba română, cu trei materii: cetitul, scrisul și socotitul.[5] Aceste școli se susțineau din fondul de provente al regimentului. Scopul principal era de a pregăti tineri pentru cadrele subofițerilor, pentru funcțiile de primari și alți funcționari comunali; învățătorii erau: ofițeri, subofițeri sau preoții satelor; elevii dădeau examene de două ori în fiecare an. Într-un act emis de episcopul Rednic în anul 1766 este scris că era dascăl un anume „popa Cosma din Maramureș (Marmația)”, care a stat aici până în 1769, iar în 1804 este amintit ca dascăl în Maieru „tânărul subofițer Nicolae  Istrate”, foarte respectat de consătenii săi, care a slujit aici timp de 12 ani. În anul 1816, Școala trivială din Maieru s-a mutat la Sângeorz-Băi, unde a ființat până în 1890, când a fost desființată de guvernul maghiar. Nicolae Istrate a rămas în Maieru și a slujit ca diac în biserică, iar într-o perioadă a fost și primar al acestei comune. A murit în 9 ianuarie 1848, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii din Deal. În anul 1826, în toate comunele grănicerești s-au înființat școli „poporale”, care se vor numi, mai apoi, „naționale”. În ele vor preda, în limba română, absolvenți ai Școlii Normale din Năsăud. Elevii aveau ca materii: religia, cetirea, scrierea și computul (matematica); din 1828 s-a introdus și „instrucțiunea militară”, câte o jumătate de oră în fiecare zi, după orele de studii. La sugestia directorului Școlii Normale, dar și a vicarului Ion Marian, din anul 1835, s-au introdus și: pomicultura, legumicultura și apicultura. În timpul războiului civil din 1848/49, îl găsim ca dascăl pe Ștefan Utalea. După N. Istrate, a urmat ca dascăl Toader Pop, care a slujit timp de 24 de ani, până în 1863. Au urmat: Mihai Domide, originar din localitatea Șanț (acesta a predat doar un an), apoi fiul lui Toader Pop, Vasile Pop, care va fi înlocuit cu Bela Kemeny, care funcționat până în 1870. În anul 1871 va fi numit ca învățător Ioan Cosma; acesta va sluji până în 1873, când va fi înlocuit cu Vasile Chițan. Peste doi ani, în 1875, în locul său va fi numit absolventul de liceu, măiereanul Dumitru Boșca, una dintre cele mai luminoase minți ale învățământului din această comună, care se va pensiona în 1908. Menționăm că școlile naționale, numite mai târziu confesionale au funcționat până în 1877 cu un singur învățător, iar după aceea, până în 1888, cu doi învățători, apoi cu trei până în 1902, după care au fost 4. În anul 1877, autoritățile ungare au înființat în Maieru o școală comunală, care, în 1910, a fost transformată în școală de stat, prin aceasta urmărindu-se maghiarizarea populației românești. Iată cum ne-a prezentat regretatul profesor Ovidiu Barna succedarea învățătorilor la școlile din Maieru:

„I. La școala națională – confesională – română:

1. Perioada celor 2 învățători (1877-1888)

1. Dumitru Boșca-senior (1875-1908; 2. Iacob Hogea (1877-1879); teologul Vasile Pop (1879-1881); Vasile Tofan (1881-1906).

2. Perioada celor 3 învățători (1888-1902)

1. Dumitru Boșca-senior; 2. Vasile Tofan; 3. Alexandru Jarda (1888-1908).

3. Perioada celor 4 învățători (1902)

1. Dumitru Boșca-senior (1908); Al Mureșan (1908-1913); Silvestru Ureche (1913-1914); 2. Alexandru Jarda (1908); Dorin Pop (1906); E. Dărăban (1913); C. Partene (1910-1920); acest învățător a fost în anul de grație 1918 șeful gărzii naționale; 3. Vasile Tofan (1906); Dumitru Boșca-Junior (1905-1920).

II. Școala comunală – de stat – ungurească:

1. Perioada unui învățător (1877-1910)

1. Vasile Rebreanu (1877-1898); Justin Pop (1898-1900); Petre Rogneanu (1900-1901); Silviu Coruțiu (1901-1919).

2. Perioada celor 2 învățători (1910-1919)

1. Silviu Coruțiu; 2. Gheorghe Todoran (1910-1911).”[6]

Școala din Anieș a fost înființată după 1900. Inițial a fost școală ungurească, iar dascălii și întreținerea ei erau plătiți pe cheltuiala societății de exploatare a lemnului. În anul 1935, aici predau soții Sima.               

La momentul actual, Școala din Maieru funcționează ca Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” (din octombrie 2012), oferind educație pentru aproape 1100 de elevi și având 91 de angajați. An de an, instituția s-a dezvoltat, ajungând să școlarizeze elevi pe toate nivelurile de învățământ(grădinițe, primar, gimnaziu, profesional, liceal și postliceal). Începând cu anul 2017, prin strădania și colaborarea dintre Primărie, Parohia Ortodoxa și Școală, la Maieru s-a deschis și o grădinița cu program prelungit.

Tradiția îndelungată a învățământului măierean continuă și se adaptează permanent la provocările și noile realități sociale contemporane. Există o multitudine de proiecte și concursuri organizate aici care au făcut ca școala din Maieru să fie cunoscută la nivel național și nu numai. Unul dintre cele mai importante evenimente, ajuns la a XVI a ediție este Memorialul ,,Maria Cioncan” care adună sute de copii din mai multe zone ale țării, astfel încât amintirea atletei medaliate cu bronz la Jocurile Olimpice de la Atena în 2004 rămâne vie și este sursă de inspirație.                                                         

Invitați din toată țara se întâlnesc la Maieru într-o permanentă sărbătoare a educației pe tot parcursul anului datorită unor proiecte care deja au devenit tradiție - ,,Inimă lângă inimă de român”, ,,A fi cool înseamnă a fi sănătos”, ,,Reciclează hârtia, salvează pădurea”, ,,Școala – poartă deschisă spre viitoarea mea meserie” și multe altele.

Există o permanentă colaborare cu comunitatea locală astfel încât zeci de absolvenți ai învățământului profesional ajută la dezvoltarea economică a zonei, lucru care demonstrează că educația de la Maieru este unul dintre cei mai importanți factori de progres de pe Valea Someșului.

Proiecte precum „Consiliere profesională și stagii de practică în domeniul turismului și alimentației pentru elevii din regiunea Nord-Vest” finanțat prin POCU și derulat în perioada 2021-2023, precum și „Stagii de practică pentru elevii din județul Bistrița Năsăud”, din cadrul apelului de proiecte „Adaptarea serviciilor educaționale adresate elevilor și personalului didactic din ÎPT – Stagii de practică pentru elevi”, finanțat prin Programul Educație și Ocupare 2021-2027, care urmează să se deruleze în perioada următoare, stau dovadă a implicării școlii  într-o formare profesională cât mai profundă și adaptată nevoilor societății și zonei a absolvenților măiereni și nu numai.

În colaborare cu Primăria, învățământul măierean a devenit unul modern și european, lucru demonstrat de fondurile atrase doar în ultimul an prin proiectele depuse - ROSE – Viitorul meu începe azi!, Dotarea cu un laborator inteligent – Smartlab, Dezvoltarea serviciilor de educație timpurie complementare în comuna Maieru, județul Bistrița-Năsăud, Construire grădiniță cu program normal în localitatea Maieru - Construirea unui local nou cu 4 grupe de grădiniță, cu toate dotările necesare, Construire sală de educație fizică școlară, „Creșterea eficienței energetice și gestionarea inteligentă a energiei în clădirea Liceului Tehnologic „Liviu Rebreanu”, din comuna Maieru”  

Scurta noastră expunere a învățământului din comuna Maieru, jud. Bistrița-Năsăud, se oprește aici. Se cuvine să adresăm un gând de pioșenie și de prețuire tuturor celor care au servit școala măiereană. Misia înaintașilor lor a fost îndeplinită.

Director, prof. Cîrdan Nicu

Director adjunct, prof. Crăciun Marius Adrian

Consilier educativ, prof. Borș Viorica

Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” Maieru