Premiile "Răsunetului cultural": Ancuţa Bora, Colegiul Naţional Liviu Rebreanu Bistriţa

preabuna, preafericita cu tricouri de la h&m

îmi bag capul în apă fiartă.

 de 3 ori pe zi îmi pun nefericirea la fiert

faţa mea e învelită în foiţe mici de egoism

straturi, straturi de foiţe si machiaj.

în faţa vitrinei de la actuelle

 sunt EU- o limbă oranj ce face semn morţilor.

un rictus prins de tricou, de coaste, de coate.

 zâmbesc cu privirea

 şi toată lumea mă crede.

 nu poa’ să fie altfel!

fulare second-hand

ne aşezăm pe podea

şi sprijinim picioarele de uşă

4 fulare ce se încolăcesc.

seara, fularele noastre sunt roşii

 şi miros a mentă.

 mentă adunată-n bătăturile călcâiului

când am călcat în locul acela

care abia s-a deschis

 mai ştii? pe terasă erau doi adolescenţi

ce-şi spuneau vorbe kilometrice de dragoste.

acum, fularele noastre se întind

 dincolo de marginea uşii

până la genunchi.

 zâmbetul nostru-i o scară rulantă

între iubire şi podea.

ca două insomnii

dorm înspre mâinile  tale

care îmi apropie oraşul

la schimb cu dragostea .

sunt liniştită - pot să o refuz,

dar nu o fac .

tuşesc peste chipul acesta

care se reneagă.

şi ca să trişăm , altfel

jocul ăsta nu se mai termină,

tragem cu ochiul peste trupurile noastre.

sunt uşi pe care singură nu le pot deschide în vis.

iau 3 guri de cafea  în care nu adaug zahăr

zahărul si liniştea îmi amintesc de tine.

naufragiaţi la marginea pământului

ne privim urmele de copite dintre valuri

vine frigul de vest, iar eu bufnesc

acasă gâtul îţi stă imobilizat între cei dragi

în jos, spre toamna trecută

eşti abandonat în braţele tatălui.

toată dragostea lumii între umerii tatălui.

vă rog să mă credeţi

 aici mă simt în siguranţă.

dacă mă credeţi e bine,

dacă nu, la fel.

eu nu inventez nimic

etc.

eu alerg. eu stau. eu bufnesc.

tata lipit de spatele meu

îmi ţine de frig.

când stăm câteodată  faţă în faţă

el îmi zâmbeşte înfiorător de blând

şi uit să îl mai cert că nu mi-a dat banii de chirie.

pentru o clipă mă simt singură, nenorocită, nedemnă.

apoi îmi aduc iar aminte

că a uitat să îmi cumpere cola,

că nu m-a dus la bistriţa de crăciun.

el mă priveşte mândru

şi are urechile cusute

ca dumnezeu.