Pr. Vasile Beni: Dumnezeu este cel care ne poartă de grijă

Cerul sfânt de grijă poartă

 Şi la morţi şi la cei vii

Şi la flori şi la copii (Vasile Alexandri). 

Textul evangheliei la duminica a treia de după Rusalii: ,,Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va disprețui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Ev. Matei 6, 22-33).  

Pericopa evanghelică ce s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie face parte din Predica de pe Munte, care cuprinde învăţături pe care le-am putea rezuma într-un singur cuvânt – ,,Fericiţi” – şi care se repetă de nouă ori. În această predică, Mântuitorul a dat o interpretare nouă şi profundă poruncilor Vechiului Testament şi a înfăţişat ascultătorilor condiţiile adevăratei fericiri, subliniind trei lucruri importante: 

 1. Mai întâi, că omul are nevoie de un bun discernământ, de un “ochi” sufletesc sănătos şi curat, care-l va ajuta să stabilească o justă ierarhie a valorilor, să aleagă slujirea lui Dumnezeu şi nu a lui Mamona, să caute Împărăţia lui Dumnezeu şi nu lucrurile trecătoare.                                               

2. Mântuitorul le aduce apoi aminte credincioşilor că au un Tată în ceruri, care le poartă de grijă, că Dumnezeu Creatorul este şi Proniator al lumii şi al oamenilor şi, deci, că este inutil ca ei să se risipească în îngrijorări fără rost.                                                                                                  

3. În ce priveşte viitorul, gândul omului trebuie să fie îndreptat mai ales spre Împărăţia lui Dumnezeu, eforturile sale urmând să fie canalizate în acest sens. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate aceste se vor adăuga vouă” (Mat. 6, 26-33). Aceste cuvinte ne încredinţează despre adevărul purtării de grijă a lui Dumnezeu, care nu părăseşte pe om şi nici chiar atunci când cade în păcate. Dumnezeu îşi dă pe faţă dragostea Lui către noi prin aceea că, pentru noi Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi (Rom. 5, 8). Întruparea şi jertfa Mântuitorului sunt astfel semnele iubirii şi purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru făptura noastră. Spre a înţelege mai bine şi spre a ne convinge de acest adevăr, Iisus ne trimite la crinii câmpului şi la păsările cerului, făpturi aşa de mici în raport cu omul, dar faţă de care, de asemenea, se manifestă purtarea de grijă ale lui Dumnezeu. Punându-ne înainte aceste pilde, Iisus nu vrea să ne îndemne la lene, la dezinteres faţă de problemele materiale. Mântuitorul niciodată n-a îndemnat pe ucenicii săi la lene, la inactivitate. Dimpotrivă, atât învăţătura Sa, cât şi pilda vieţii Sale cuprind un puternic îndemn la muncă. El a zis: “Tatăl Meu lucrează… şi Eu lucrez” (I. 5, 17), din gura Lui s-a auzit parabola talanţilor, în care se osândeşte sluga ,,leneşă” care n-a lucrat cu talantul său şi l-a îngropat în pământ. Din gura Sf. Apostol Pavel au răsunat pentru prima dată în lume cuvintele: “Cine nu voieşte să muncească, nici să nu mănânce” (II Tesal. 3, 10). Cuvintele din Evanghelie: “Nu vă îngrijoraţi!” urmăresc să corecteze greşelile pe care unii oameni le săvârşesc în scopul câştigării bunurilor materiale. Pentru acest scop, oamenii se zbuciumă din zori şi până în noapte, adună, aleargă, se neliniştesc. Zadarnic glasul conştiinţei îi cheamă la Dumnezeu, zadarnic glasul Bisericii le face îndemnul să vină în casa Domnului la rugăciune, ei n-au timp pentru preocupările care se ridică deasupra celor văzute şi privesc doar spre cele materiale.

Dumnezeu este cel care ne poartă de grijă. Cu toţii ar trebui să fim încredinţaţi că Dumnezeu este Făcătorul, Creatorul făpturii şi al omului, dar în acelaşi timp şi purtătorul de grijă. Psalmul Vecerniei, 103, este în întregime un imn minunat închinat proniei lui Dumnezeu, dar îndeosebi cuvintele pe care le ascultăm cu evlavie la lăsatul serii: ,,Toate de la Tine aşteaptă să le dai hrană la vreme: de le-o dai, ele o primesc; de-ţi deschizi Tu mâna Ta, toate se umplu de bucurie. Iar de-ţi întorci Tu faţa Ta se ofilesc şi în ţărână se întorc” (Ps. 103, 27-31). Şi cea mai mare dovadă a iubirii şi purtării de grijă a lui Dumnezeu este trimiterea Fiului pentru mântuirea făpturii căzute. ,,Aşa (de mult) a iubit Dumnezeu lumea încât şi pe Unul Născut Fiul Său L-a dat ca tot ce crede într-Însul să nu piară…” (Ioan 3, 16). În două moduri se revarsă peste lume lucrarea cea purtătoare de grijă a lui Dumnezeu: mai întâi, El conservă, adică păstrează cele create. Nimic din cele create n-ar putea rezista fără pronie. În al doilea rând, El păstrează lumea spre a o mântui din puterea celui rău. Faţă de pronie, oamenii greşesc, de obicei, în două feluri: unii o nesocotesc, fie tăgăduind-o de-a dreptul, fie îngrijorându-se peste măsură de trebuinţele trupului şi uitând de trebuinţele sufletului; alţii, socotind că purtarea de grijă a lui Dumnezeu ne-ar scuti pe noi, oamenii, de a mai munci, fiindcă vom primi totul de la Dumnezeu.

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Este ultimul verset al acestei relatări evanghelice si care ne îndeamnă să căutăm,,Împărăţia lui Dumnezeu’’. Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie înlăuntrul nostru, dar este bine de ştiut că de fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie suntem în împărăția lui Dumnezeu, pentru că la începutul sfintei Liturghii preotul zice: ,,Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, amin". La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii dar și pentru cei morți, pentru cei prezenți dar și pentru cei care nu pot participa, îi mulțumim pentru binefacerile pe care le știm, dar și pe care nu le știm. La Sfânta Liturghie ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului: "cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine și Eu întru el”, dar ne împărtășim și de cuvântul lui Dumnezeu:fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc pe el”. Și tot la Sf.Liturghie ne împărtășim prin miride-care sunt fârimituri mici de pâine care se așează de-a dreapta și de-a stânga sfântului Agneț pe sfântul disc pomenindu-se vii și morții, iar după împărtășanie aceste fârâmituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniți cei vii dar și cei morți să se cuminece și ei cu Trupul și Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumi.  Toate Sfintele Taine sunt de mare folos omului aici pe pământ, dar, în chip deosebit, este Sf. Liturghie, pentru că prin aceasta căpătăm cele mai mari binefaceri şi dobândim nenumărate foloase de la Dumnezeu, de aceea spre încheiere să ne oprim la binecuvântarea pe care o primim în timpul sfintei Liturghii:,,Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți”. Amin !

                                                                                                                                                                                                Pr.Vasile Beni