Pr. Radu Liviu Roșu: Ce ne pregătește Dumnezeu este de o mie de ori mai frumos decât ce ne dorim noi

 „Până acum, oamenii n-au găsit un alt drum spre adevăr decât greșeala.” - Nicolae Iorga

Spuneam în articolul din numărul trecut faptul că acceptându-ne așa cum suntem deschidem calea spre schimbarea minții și a inimii, schimbare care va fi de-a derptul surprizătoare. Vom putea avea surpriza că așa, imperfecți cum suntem, de fapt, suntem mai fericiți când ne mărturisim nouă înșine greșelile decât suntem atunci când aducem 100 de argumente inutile pentru a ne menține într-o stare „asumată” ieri. Sau, mai rău, acum 20 de ani.

Este foarte important să lăsăm trecutul în spate și să iertăm toate persoanele care ne-au rănit, dar și pe care le-am rănit noi. Știu, este dificil să facem asta însă doar așa vom reuși să închidem odată pentru totdeauna ușa trecutului și să mergem mai departe cu viețile noastre. Să nu ne așteptăm ca acest moment să se întâmple peste noapte. Nici vorbă. Avem nevoie de mult efort, de timp, de răbdare și de iubire pentru propria persoana pentru tot ce urmează în viața noastră.

Să facem pace cu trecutul este necesar pentru propria fericire. Mărturisindu-ne nouă trecutul personal, practic, acceptăm tot ce s-a întâmplat, învățăm din greșelile făcute astfel încât să nu le mai repetăm și mergem mai departe cu viața noastră. Este momentul în care ne eliberăm de tot ce ne ține în spate. Prin mărturisirea față de noi înșine ne dăm seama că viața noastră se întâmplă chiar acum. Așadar, singurul moment care contează cu adevărat este momentul prezent. Nu trebuie să ne intereseze ce a fost ieri și nici ce va fi mâine.

Este foarte important să ne concentrăm pe ce se întâmplă acum. Să trăim liber. Să zâmbim, să iubim, să ne bucurăm de fiecare clipă ca și cum aceasta ar fi ultima noastră zi pe acest pământ. Astfel, învățăm să apreciem ceea ce avem, să fim recunoscători pentru tot ce ni se întâmplă, să nu ne mai stresăm din nimicuri și să mergem mai departe orice ar fi.

Mărturisirea personală ne îndeamnă de acum să găsim în fiecare clipă un motiv pentru care să ne simțim bine, să ne simțim fericiți. Este foarte important pentru noi, mai ales când am ajuns să  parcurgem această etapă, să avem încredere totală în Dumnezeu deoarece are un plan măreț pentru noi. Poate că lucrurile nu se vor întâmpla așa cum ne dorim, însă nu trebuie să ne îngrijorăm pentru că ce ne pregătește Dumnezeu este de o mie de ori mai frumos decât ce ne dorim noi. Să avem încrederea că totul va fi bine. Fericirea necesită timp. Oare nu ne simțim mult mai împliniți când obținem ceva pentru care am muncit mult timp, pentru care am stat nopți nedormite și ne-am stresat incredibil de mult?

Dumnezeu are atât de multe planuri incredibile pentru noi. Va veni un moment în care toată suferința pe care a simțit-o inima noastră va fi cu un scop. Iar în momentul în care ne vom descoperi povestea vom înțelege de ce am fost nevoiți să trecem prin atât de multe. Mă accept pe mine însumi ca să încep să mă cunosc, să mă văd mai bine, mai realist, fără exagerări, simplificări, deformări nesincere sau superficialități. Să știu unde mă aflu, cât de împrăștiat, înstrăinat, ascuns sunt de mine însumi; să încep să fac ordine interioară sau să așez lucrurile bine la locul lor. Adică, să mă iau așa cum sunt, să mă aprob, admit, suport, tolerez cu toate ale mele chiar dacă nu-mi plac sau mă enervează... sau...

Cum să mă accept este o altă etapă în acest proces al acceptării condiției noastre umane despre care vom publica în numărul următor.

  Pr. Radu Liviu Roșu

Consiler specializat în tratarea adicțiilor