Poeme de Elena M. Cîmpan
Joi, 08/17/2023 - 15:03
POETUL
Mereu în trecere, paralel cu drumul
Cu întinderea de zare
Cu șirul de munți, de numere
Cu ordinea literelor, a lumii
Cu firul de apă, al Ariadnei
De mână cu Oltul, cu valea
Cu Cartea Oltului, cu Geo Bogza
Cu câmpia și cu veșnicia
Și, poate, chiar cu credința lui de poet
Mai singur
Tot mai singur
Tot
Cugetă
Și, deodată
Prin fața ochilor lui trece o fată
Dulce ca mierea, albă ca laptele
Caldă ca soarele și frumoasă ca luna
Și ca toate fetele ce i-au trecut până atunci
Pe dinainte, la un loc
Tainic și clarobscur...
POEZIA
Privită de sus, de la înălțime
Din vârful muntelui, din Univers
Poezia se vede mică, printre alte lucruri
De seama ei
Ori mai importante
Ori mai neînsemnate
Aproape ca o linie de unire, de despărțire
Dar privită de jos, din vale
Din adâncul mării
Din Universul fiecăruia dintre noi
Poezia este cea care acoperă lumea
Cu vraja ei, cu umbra ei...
FLOAREA DE BIROU
Am adus-o cu mine
În prima zi
Și am așezat-o
De-a dreapta
Floarea de birou avea doar două frunze
Ca un stil în două ape la casă
Acum frunzele ei sunt multe ca foile unei cărți mari
De dicționar, prin care mai caut uneori sensuri neștiute
Floarea aceasta e salcia mea gânditoare
Când plec, o las în locul meu
Să preia vizite, dosare, cărți și alte hârtii
Seamănă cu mine
Tăcută și amabilă
Cel ce sosește o privește pe ea mai întâi
Și începe un dialog în trei
Ce floare frumoasă
Iar eu răspund
Am adus-o cu mine când am venit
Și o luați la plecare, nu?
Nu, nimic nu luăm cu noi
În timp ce floarea tace și crește...
CÂMP DE IDEI
Cum se deschide
Acest câmp de idei
De toate mărimile
Și culorile
Și aromele
Acum e momentul culminant
E ora astrală a ideilor
Din câmp
Printre ierburi înalte
Ce-n curând vor fi puse
La pământ
Să salvăm ideile din câmp
Amestecate în gânduri
Și neliniște
În tot ce seamănă puțin
Cu lumea aceasta...
UN FEL DE RENUNȚARE
Îmi întind brațele pe nisip
În același timp
Pescărușul își întinde aripile pe aer
El nu poate să cadă
Eu nu mă pot ridica
În îmbrățișarea aceea simetrică
De care uneori mi-e dor
Pescărușul începe să cânte
Dar tot nu e hotărât
Dacă să cadă și să-și semneze sfârșitul
Sau să renunțe la
Îmbrățișarea mea pământeană...
SATUL CU FEMEI
O aud repetând
Numai femei au rămas în satul acesta
Bărbații au plecat
Spune ea tânguindu-se
Dacă e bine
Dacă e rău
În fiecare casă locuiește
O singură femeie singură
Casa și femeia
Femeia și casa
De mână
Duminicile la poartă
Se uită să vadă cine mai trece pe drum
Tremurând
Cum stau adunate, ca păsărelele
Se uită precaut una la alta
Și în gândul lor zic
Dă, Doamne, să nu fiu eu
Dă, Doamne, să fie alta
Următoarea
Când s-au măritat spuneau altfel
Dă, Doamne, să fiu eu
Dă, Doamne, să n-o ia pe alta
Satul cu femei
Lumânări ce ard palid ca florile de colț
Știind că undeva, departe, în cer
Există un sat numai din bărbații lor
Ce se usucă de dor, ca bujorii
Numai femei au rămas în satul acesta
Spune ea tânguindu-se
Dacă e bine
Dacă e rău...
GĂINUȘA
Pe cer la Dealul Negru
Se vede Găinușa, ca o promisiune de pace
E greu să ajungi printre stele
Să le cunoști, să le afli ordinea
E vara împăcării
Dintre om bogat și om sărac
E vara uitării de toți și de toate
În miez de noapte
Cu o caleașcă de cleștar
În care Cenușăreasa nu se mai grăbește...
TRĂIM CU PORȚIA
În amintirea porției de pâine
De lapte și de unt
De bomboane de pom și de portocale
Ne luăm acum porția de viață
Pe care o trăim
Ca și cum ar fi prima
Ca și cum ar fi ultima
Ca și cum
În amintirea porției de televizor
De ziare de cărți de reviste
De librării de teatru și de spectacol
Ne luăm acum porția de viață
Pe care o trăim
Ca și cum ar fi prima
Ca și cum ar fi ultima
Ca și cum
În amintirea porției de lumină
De căldură de libertate
De a vorbi și de a scrie
În amintirea porției de plimbare și de visare
De Occident și de nebunie
Trăim cu porția în fiecare zi
Astfel încât să ne mai rămână.
SIMFONIE NETERMINATĂ
Un cântec de leagăn
Un cântec de veselie
Și o rugăciune
De trei ori a bătut
Visătorul cu ochi de cărbune
Ce promitea lumea la picioare
i-am deschis prima dată
i-am deschis și a doua oară
iar a treia oară
în drum spre poartă
timpul a încetinit ireal
încet, tot mai încet
ca într-un vis
în care mergi, mergi
și nu mai ajungi
în care pregătești aripile
și nu mai zbori...
un cântec de leagăn
un cântec de veselie
și o rugăciune
de trei ori a bătut
visătorul cu ochi de cărbune...
Ultimele stiri
Dum, 10:41
Accident la Piatra Fântânele 
Cultura
Biserica Evanghelică din Bistrița a găzduit, în organizarea Primăriei Bistriţa şi a Centrului...
Comentarii
Cornelia Popescu București -
Dumnezeu să vă ocrotească și să vă țină sănătos , alături de familie și de enoriașii pe care...
prof. Radu Băeș -
Dumnezeu să o ierte!
un cetatean -
Ce vocal si moral a devenit PSD-ul de parca sunt intruchiparea moralitatii! Cine incalca legea sa...
Toni -
În 2012,a fost implementat proiectul de investiţii ”Regenerare urbană a centrului istoric al...
prof. Vasile Găurean -
Iată ce înseamnă a judeca în mod corect și responsabil ceea ce se întâmplă în lume. Nu te poți...
Aniversări
La mulți ani profesorului pentru învățământ preșcolar Ana Maria Boca, director la Grădinița cu Program Prelungit Trenulețul Veseliei din Bistrița!
În zi de naştere, îi urăm dlui MARIAN IOAN HANGAN, şef Centru de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi nr.
Sănătate, bucurii şi împliniri, în zi de naştere, îi transmitem dnei SZIDONIA-ERIKA SZAKACS MARTON, din cadrul Comisariatului Judeţean pentru...
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Comentarii
STIMATĂ DOAMNĂ,
Ce infinit este universul pe care îl percepeți și îl descrieți spre a fi cunoscut în toată splendoarea lui !.
Adaugă comentariu nou