O stea din Romania pentru Eurovision 2009 !

Într-o perioadă istorică a muzicii de largă circulaţie din România, când apar peste noapte stele de staniol, care se prăbuşesc în lumina soarelui, iată că numele tău de artist Floryanna – se impune, sau s-a impus deja printr-un travaliu care ţine de creaţia adevărată a marilor artişti. Cu o educaţie pentru cultura şi arta autentică, pe care a primti-o încă din familie, timişoreanca Floriana Pachiua face un pas decisiv în carierea sa muzicală. Să-i urăm suucces şi , daca ne place vocea, versurle şi compoziţia , eu zic s-o VOTAM pentru a ne reoerezenta la Eurovizion 2009.

R.– Cine eşti, dincolo de clipurile publicitare, de luminile scenei ?

F.P.– Sunt un om obişnuit, dar ambiţios şi perfecţionist, sunt o persoană interesată de cultură – literatură, muzică, artele vizuale –, cânt pentru că izvorul se află în sufletul meu, sunt studentă medicinistă pentru că valoarea supremă este viaţa, sunt o prietenă care îşi aduce aminte de zilele de naştere ale tuturor celor dragi, sunt un om care învaţă mereu de la cei mai valoroşi profesori – cărora le mulţumesc pentru verticalitate. De altfel, în confesiunea „Lacrimile Dragonului“, mă portretizam astfel: „Pe trup – panglici de leu, în suflet – scarabeu de zeu“. Zodia: Berbec cu inflexiuni de Leu ; Culoarea preferată : tatuajul roşu al iubirii şi prieteniei ; Cântăreţi favoriţi : Céline Dion, Lara Fabian, Anna Tatangelo până la infinit ; Scriitori preferaţi : Marin Sorescu, John Fowles ; Deviza – sub care am concurat şi la Eurovision 2009 – : „De ce să fii un om obişnuit, când poţi să fii extraordinar ?“ (Peter O’Toole).

R.– Care este drumul parcurs până azi în lumea muzicii ?

F.P.– Simpatic lucru, am cântat pentru prima dată în public la „banchetul“ organizat la absolvirea ciclului primar, deci la 10 ani, alegând o melodie din repertoriul lui Whitney Houston. Apoi m-am format la Palatul Copiilor din Timişoara, în formaţia „Flores“ – predestinat nume ! – sub îndrumarea domnului director, Nicolae Puşcaşu. Aici am abordat genuri diferite, am participat la numeroase festivaluri, încununate cu „Premiul I“, „Trofeul“ Festivalului, am fost în turnee în ţară şi în străinătate, de exemplu la Angoulême, în Franţa, în anul 2007. În perioada liceală, am studiat timp de patru ani şi la Şcoala Populară de Arte din Timişoara, în cadrul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş – secţia canto, sub îndrumarea doamnei profesoare Lucia Mihăescu. Cu siguranţă că marile confirmări au sosit de la oamenii care nu au avut încredere în mine – pe ceilalţi, cu o intuiţia lor care nu se măsoară în arginţi, îi iubesc pentru sinceritate, fidelitate şi ajutor. Privind peste timp, au fost sute de spectacole, câteva CD-uri imprimate cu „Flores“, apariţii la TVR Timişoara, TVR 3, TV Europa Nova, Analog TV, OTV, Favorit TV, postări pe YouTube...

R.– De la visul primului CD... la Eurovision 2009 ? Motivaţii – vis şi realitate

F.P.– Când am împlinit 18 ani, mama mi-a dorit, printre altele : „şi să ajungi la Eurovision !“. Eu n-am uitat. În decembrie 2008, pe măsură ce se apropia data-limită pentru trimiterea pieselor la Bucureşti, versurile se aşterneau pe hârtie – chiar în timpul laboratoarelor –, linia melodică se conturase de mult, înregistrările în studiou au fost efervescente. Apoi a urmat liniştea deliberărilor juriului şi... vestea cea mare : piesa mea a fost nominalizată pe locul 17 din cele 177 de piese validate. Cum să nu te bucuri ?

R.– Cum ar trebui sa fie melodia şi interpretul care va caştiga Eurovisionul în 2009 ?

F.P.– Ar trebui să vă răspund : să semene cu mine ! Este greu să te pronunţi în legătură cu preferinţele muzicale ale unei structuri atât de complexe precum Europa. Totuşi, oamenii aşteaptă să se regăsească într-un cântec, să devină mai puternici şi încrezători. Unii doresc să vadă o ţinută extraordinară, alţii vor efecte scenice spectaculoase, formaţii rock, prelucrări etno... Cert este că melodia mea porneşte din suflet şi se adresează altor suflete, indiferent de culoarea înşelătoare a reflectoarelor. Ştiu că este şansa mea. Norocul – „atent la tot şi la toate“, cum ar fi spus Marin Sorescu – m-a vizitat la vârsta de 20 de ani. „This is the chance I’ve got to take“. Vă invit la spectacol în 27 ianuarie, orele 20:15, la TVR 1 ! „This is the chance you’ve got to take“ !