Năsăudul are un prozator talentat

            Marian Danci s-a născut în 29 aprilie 1957, în localitatea Leșu, din județul Bistrița-Năsăud. Este absolvent al Liceului „George Coșbuc” din Năsăud și al Facultății TCM a Universității din Brașov. În prezent, locuiește în orașul Năsăud. Din 2017, este membru activ al Cercului Literar de la Cluj. A publicat poezie, proză scurtă și fragmente de romane în diferite reviste („Hyperion” de la Sibiu, „Revista Română pentru Literatură și Artă” etc.). A debutat editorial cu romanul „Nefericiților nu le e frică de moarte” (volumul 1, „Vieți paralele”, tipărit în 2015, iar volumul 2, „Păzitoarea Vezuviului”, în 2017) la Editura „Școala Ardeleană” din Cluj-Napoca. În anul 2019, a tipărit la Editura „Colorama”, din Cluj-Napoca, alte trei romane: „Îmblânzitorul de cerbi”, „Casa de piatră” și „Caietul de proză”. În anul următor (2020), i-a apărut volumul de proză scurtă „Holbura și alte povestiri” (texte conectate la realitatea contemporană, cu toate tarele ei), iar în 2022, romanul „Anisa și actorul” (o iubire reactivată între doi foști colegi, Andrei Toma și Anisa, la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului), ambele la Editura „Colorama”. Acțiunea multora din scrierile sale se desfășoară în Țara Năsăudului. Toate cărțile lui Marian Danci s-au bucurat de cronici apreciative, tipărite în diverse reviste, semnate de: Vasile V. Filip, Emilia Poenaru Moldovan, Iulia Anamaria Ghidiu, Mihaela Meravei etc.

            Anul trecut (2022), autorul a publicat  la Editura „Colorama” un nou roman, structurat în 15 capitole inegale, intitulat „Darul curierului”, cu o prefață de Ildico Șerban și coperta de Larisa Danci Matese, care nu este altceva decât o continuare a opului „Casa de piatră”, de aceea, cititorul nu trebuie să pară surprins că va întâlni aici o bună parte din personajele acestuia. De data aceasta accentul cade pe Vlăduț Vasilescu, fiul pictoriței Irina Urcan, „supraviețuitoare a două tentative de sinucidere”, care, în clasa a XI-a, este arestat și judecat pentru consum și trafic de droguri, aici, învățând să ia „decizii majore”, desăvârșindu-și „educația pentru viață”, detenția predându-i și lecții „despre trădare în căsnicie, decădere și revoltă”. După experiența nefastă petrecută în pușcărie (la Gherla), el se întoarce acasă, hotărât să-și finalizeze liceul; de altfel, în închisoare, ajutat de comandantul penitenciarului, reușește să-și revină și să termine clasa a XI-a și primul semestru dintr-a XII-a. La noul liceu, băiatul o va cunoaște pe Maria, premianta clasei, de care se îndrăgostește  și, amândoi, împreună, maturi și cu discernământ, își vor face studenția mai frumoasă, în pofida împotrivirii inițiale a cicălitoarei Claudia, mama Mariei, ajunsă o alcoolică cu mintea suferindă, poate și din cauza faptului că Irina l-a sedus pe David, soțul acesteia. În orașul ardelean, cei doi conviețuiesc în același apartament, împărțind valori comune, poartă dialoguri rafinate, schimbă impresii, se adaptează vieții studențești. Lucrurile par să decurgă normal, într-o stare de bine și de confort, până în momentul când cei doi primesc cartea „Casa de piatră”, „darul otrăvit al curierului”, „o spovedanie infamă”, publicată de Cristian Apostol, „salvatorul lor generos” din punct de vedere financiar, drept datorie morală, în care scrisese adevăruri inconfortabile greu de suportat, cu fapte impardonabile, compromițătoare, prea intime, despre ei și cei apropiați, inclusiv despre Irina Urcan, „iubita de o vară” a autorului, stricând toate socotelile actanților. Astfel, bărbatul „liber și independent”, altruist, înțelept, bolnav de artă, de pictură devine pentru protagonist „un nenorocit, orgolios și închipuit”, „un seducător ieftin și pervers”, un „dictator subtil al sentimentelor”; pentru Maria, maleficul Cristian, controlorul de destine, se prezintă în carte „ca pe un înger, restul (…) sunt niște păcătoși de duzină”. Irina este nevoită să se mute la Cluj, fiind mai aproape de fiul ei, sperând că se va vindeca prin dorința de a picta. Aici, are o expoziție de pictură care se bucură de succes. Din păcate, Vlădoiu, un ziarist fără scrupule, veros, „un șantajist ordinar”, va prelua multe amânunte defăimătoare din cartea lui Cristian și le va publica episodic în periodicul său. El spera că Irina îi va cumpăra tăcerea în schimbul tablourilor vândute lui la un preț redus. Între timp, relațiile dintre tineri se răcesc, mutându-se fiecare la cămine studențești. După absolvirea facultății, Vlăduț este admis la un masterat în Germania, unde își va găsi o altă prietenă, suedeză, iar tatăl său, director al unei fabrici de mobilă, deși divorțat de Irina, îi va cumpăra o mașină, drept recompensă, asigurându-i șederea în țara lui Goethe timp de 4 ani. Autorul, mare specialist în complicarea acțiunii, va rezolva și cumpărarea tablourilor Irinei de către Paul, fostul ei soț, la un preț rezonabil, iar opinia lui Vlăduț despre Cristian se va schimba din nou, după ce va afla că autorul cărții a fost cel care a oprit continuarea publicării articolelor compromițătoare ale lui Vlădoiu. Finalul este așa cum și-l doresc personajele.

            Primele șapte capitole (din cincisprezece) din acest roman te reintroduc în atmosfera emoțională a romanelor „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu (3 volume, apărute pentru prima dată între 1925 și 1927), „Cișmigiu et Comp” de Grigore Bejenaru (1942), „Elevul Dima dintr-a șaptea” de Mihail Drumeș (1946) și, firește, fascinantul roman „Cireșarii” de Constantin Chiriță (5 volume, publicate, inițial, între 1956 și 1968), adevărate fresce ale adolescenței exuberante din literatura română, cu precizarea că stilul lui Marian Danci nu este încărcat, baroc, cum zicea Călinescu, referindu-se la „Metaforelul” Teodoreanu. Aici, nu este vorba de „medelizarea” teodoreană, ci, mai degrabă, de o realitate contemporană dură și crudă, zugrăvită cu har de acest prozator, bun cunoscător al capcanelor vârstei inocente, dificile și problematice și, în general, al relațiilor interumane. Iată de ce consider că scrisorile, deloc melodramatice, prezentate de Vlăduț Vasilescu (una a lui și alta a mamei sale) în fața colegilor săi, liceeni, despre tentația drogurilor, ar fi binevenite și eficace pentru toți adolescenții aceste țări; ele constituie și adevărate surse de dezbatere pentru diriginți în clasele conduse de ei, iar efectul lor se va cunoaște în viitor; asta, dincolo de valoarea intrinsecă a romanului, pe care un cititor mai mult sau mai puțin avizat sunt convins că îl va aprecia.