Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj

Gheorghe Glodeanu: Momentul magic al debutului

Anchetă Răsunetul CulturalCe amintiri aveţi despre momentul când v-aţi văzut, pentru prima oară, numele tipărit într-o publicație?

Ilie Rad

           

         Desigur, momentul magic al debutului nu poate fi uitat. Mai ales dacă acest lucru a avut loc într-o publicație de prestigiu. Ieșirea mea în lume s-a petrecut în iarna anului 1981 în revista Tribuna din Cluj (nr.7, din 12 februarie), condusă la vremea respectivă de reputatul romancier D.R. Popescu. Articolul se intitula Metamorfozele timpului și era dedicat romanului Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade. Bucuria era cu atât mai mare, cu cât era vorba de primul studiu consacrat în țară acestui roman foarte puțin cunoscut la noi la vremea respectivă. În ultimul an de facultate am participat la conferința națională a studenților desfășurată la Universitatea din Sibiu, unde am prezentat o lucrare dedicată romanului Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, creație interzisă în țară. Am avut șansa ca profesorul meu de literatură contemporană, Leon Baconsky, care avea o bibliotecă fabuloasă, să îmi împrumute cartea apărută în limba română la Paris. Juriul condus de Eugen Simion mi-a premiat comunicarea și, având această validare, am considerat că a sosit timpul să ies în lume. Aflând de intenția mea, Leon Baconsky m-a trimis la profesorul Liviu Petrescu, care, la vremea respectivă, coordona rubrica Alpha al revistei Tribuna, o pagină dedicată studenților debutanți. Materialul a apărut și, fiind vorba despre o carte greu accesibilă, a atras atenția. Drept consecință, am propus un întreg serial Mircea Eliade, subiectul lucrării mele de licență. Din păcate, fiind vorba despre un scriitor interzis, al doilea material, consacrat unei alte creații mai puțin cunoscute, nuvela Pe strada Mântuleasa, a apărut abia peste un an. În felul acesta a început colaborarea mea la revista Tribuna, la cârma căreia a ajuns, după plecarea la București a lui D.R. Popescu, un nou redactor-șef, prozatorul Vasile Sălăjan.

Fericit de isprava mea, i-am trimis un exemplar din Tribuna lui Mircea Eliade, la adresa acestuia din Paris. Din păcate, nu am aflat niciodată dacă scrisoarea a ajuns la el. Având în vedere contextul epocii, când corespondența cu Occidentul era puternic cenzurată, nici nu îmi puneam mari speranțe. În plic am mai pus și o scrisoare, în care îi explicam reputatului savant că lucrez la o licență consacrată prozei sale fantastice și că întâmpin mari greutăți în găsirea cărților sale. Într-un fel, cerându-i ajutorul, repetam experiența din tinerețe a lui Mircea Eliade, când acesta a solicitat sprijinul maharajahului Manindra Chandra Nady de Kassimbazar pentru a pleca la studii în India. Chiar dacă scrisoarea mea a rămas ecou, articolul de debut a constituit începutul unei perioade de intense colaborări cu revista Tribuna. În numai câțiva ani, am reușit să devine unul dintre cronicarii revistei, ceea ce nu era ușor deoarece, printre criticii care dețineau rubrici importante în cunoscuta publicație clujeană, se găseau nume grele, precum: Ion Vlad, Petru Poantă, Marian Papahagi, Liviu Petrescu, Mircea Vaida și alții. Vasile Sălăjan avea însă încredere în tinerii care veneau din urmă și i-a încurajat. Apoi am început să trimit materiale și la alte reviste: Familia, Vatra, Contemporanul, Luceafărul etc. Dar am rămas mult timp fidel revistei Tribuna, care a rămas publicația mea de suflet. Din păcate, faptul că nu posedam buletin de Cluj m-a împiedicat în anii  ҆ 80 să devin unul dintre redactorii publicației.

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5