Educație experiențială outdoor. Minți iscusite – activități reușite, la Școala Gimnazială Ilva Mare

Utilizarea timpului liber ridică probleme delicate în societatea actuală din cauza progresului continuu şi transformărilor economice şi tehnologice radicale. Predominanţa activităţilor formale este crescândă datorită schimbărilor efectuate în programa curriculară, sau datorită obsesiei abordării interdisciplinare a curriculumului . Idealul educaţional conturat de Legea Învăţământului nu prefigurează propria identitate educaţională a societăţii noastre, din moment ce ne ghidăm după sistemele educaţionale din Europa.

De curând a crescut interesul cadrelor didactice pentru programe educaţionale alternative în educaţia  nonformală, cum ar fi: educaţia outdoor sau educaţia în aer liber, învăţarea prin aventură sau activităţi extraşcolare cu caracter interdisciplinar. Provocarea pe care o ridică practicarea acestor activităţi şi integrarea lor în programă este dacă, evident, devin realizabile şi pot fi desfăşurate de către toţi elevii, fără să se suprapună cu pregătirea lor pentru examene sau testări naţionale. Este adevărat că programele şcolare au fost actualizate şi există două coloane, competenţe şi conţinuturi, iar cadrul didactic începător poate avea pârghii de care să se sprijine în structurarea proiectării didactice. Dacă programele şcolare îi pregătesc pe aceştia pentru planificarea activităţilor în aer liber, care ar fi competenţele care ar trebui menţionate ca puncte țintă pentru un an şcolar? Ne referim strict la programele şcolare, fără a ne lega de planificarea calendaristică în care, desigur, activităţile specifice educaţiei  nonformale sunt de regulă menţionate.

Dacă ne uităm la problemele şi competenţele pe care le solicită aceste activităţi: spirit explorativ, spirit de iniţiativă, autodeterminare, gândire reflexivă şi spirit de decizie ş.a., acestea presupun demersuri complementare educaţiei formale. Ministerul Educaţiei Naţionale a elaborat o strategie privind dezvoltarea activităţilor educative şcolare şi extraşcolare, recunoscând contribuţia lor în desăvârşirea personalităţii copilului şi integrării lui sociale, accentuându-se valenţele lor pozitive pentru menţinerea unei stări fizice şi psihice optime, contribuind totodată la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Ceea ce nu s-a specificat este dacă obiectivele acestor activităţi sunt realizabile ca timp şi efort. Pentru că, dacă facem o scurtă incursiune a literaturii de specialitate despre activităţile desfăşurate în grădiniţe, vom vedea că programa permite desfăşurarea activităţilor în aer liber, pe când la învățământul primar chiar dacă programa ar permite flexibilizarea conţinuturilor, li se creează prea puţine ocazii în practicarea lor. Ne referim la acele oportunităţi în afară de săptămâna „Şcoala Altfel”.

Educația outdoor poate fi considerată liantul dintre educația formală, informală și non-formală. Prin definiție, educația outdoor se referă de obicei la învățarea organizată într-un cadru natural. Programele de educație în aer liber implică, de obicei, experiențe  bazate pe călătorii, în care elevii participă la o varietate de provocări memorabile. Un alt beneficiu al mediului outdoor, față de mediul sălii de clasă, este oferirea de oportunități de creștere a motivației pentru învățare activă, studiu prin descoperire și investigație a mediului înconjurător, precum și de dezvoltare a mecanismelor inteligenței emoționale. Desigur, apar multe riscuri în spațiul deschis față de mediul sigur al sălii de clasă, dar învățătorii ce organizează un astfel de program, trebuie să conceapă și o procedură de management al riscurilor în care să prevadă toate măsurile de siguranță a participanților la acțiune.

Din perspectiva educației outdoor, centrarea pe competențele-cheie oferă cadrul perfect de abordare interdisciplinară a contextelor de învățare. De asemenea, putem proiecta activități în aer liber dacă dorim promovarea stării de bine în rândul elevilor și al profesorilor. Dacă am face o analiză de nevoi, am constata că educația în aer liber răspunde cu succes nevoilor de a fi inclus social, de a fi respectat, de a fi responsabil și de a fi activ.

Activitățile de tip outdoor sunt un sprijin în plus pentru dezvoltarea competențelor cheie la copiii cu oportunități reduse. Eficiența învățării prin jocuri în natură este aproape garantată pentru orice copil, cu atât mai mult și pentru copiii de etnie romă, elevi cu dizabilități și/sau CES. Acest lucru este în acord cu noul curriculum și adaptarea activităților de învățare la nevoile specifice ale fiecărui elev, inclusiv ale celor aflați în risc de părăsire timpurie a școlii. Se pot proiecta programe relevante în aer liber, bazate pe strategii de reducere a abandonului școlar, prin implementarea de proiecte inovative centrate pe dezvoltarea competențelor cheie a copiilor vulnerabili din mediul rural (de exemplu) în domenii interdisciplinare diverse care să răspundă nevoilor lor de formare.

Dezvoltarea fizică armonioasă, gândirea critică, lucrul în echipă, răbdarea, respectarea regulilor, asumarea responsabilității, spiritul de leadership, curajul – iată doar câteva atuuri pe care le pot oferi copiilor care provin din familii dezavantajate socio-economic – și nu numai lor, experiențele de viață într-un cadru natural. Prin experimentarea activităților outdoor, elevii conștientizează faptul că învățarea și dezvoltarea are loc peste tot, punând bazele educației pe tot parcursul vieții și a responsabilității personale pentru propria formare, fiind în același timp și o modalitate foarte eficientă de a veni în întâmpinarea schimbărilor lumii contemporane. Considerăm că educația de tip outdoor prezintă avantaje evidente, natura ajutându-i pe elevi să se dezvolte echilibrat. Putem spune că acest tip de educație nonformală este astăzi tot mai mult o necesitate și o provocare pentru sistemul de educație românesc, în contextul în care copiii petrec tot mai puțin timp în aer liber din motive diverse.

Pentru a realiza o activitate outdoor de succes, cadrul didactic, în calitate de lider al grupului va trebui să aibă în vedere, aspecte precum:

- planificarea, gestionarea și conducerea activităților outdoor;

- înțelegerea și reflectarea asupra teoriilor despre leadership;

- cunoașterea dinamicii și strategiile de management a grupului;

- dezvoltarea și utilizarea abilităților necesare în organizarea și conducerea activităților

outdoor;

- metode, tehnici, strategii și materiale cu impact asupra atingerii obiectivelor educației

outdoor și evaluare;

- identificarea modurilor în care oamenii experimentează și relaționează în activitățile

outdoor.

„Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.”  C. MIHĂESCU

Matematică şi ştiinţe - După cum știm Matematica oferă oportunităţi care mai de care mai diverse. Prin compunerea sau rezolvarea de probleme, elevii sunt puşi în situaţia de a evalua în cifre exacte anumite aspecte, aceştia dezvoltându-şi totodată creativitatea.

Exemple:

- elevii sunt puşi să adune o gramadă de pietre din care învăţătorul şi fiecare dintre ei îşi vor alege câte una, apoi le compară,  desenând cu creta semnele <, >, = ;

- copiii sunt scoşi în curtea şcolii şi sunt puşi să formeze diferite figuri geometrice, astfel vor învăţa într-un mod interactiv;

- acestora li se poate cere să  măsoare curtea şcolii sau terenul de sport;

- li se solicită elevilor să adune mai multe frunze pe care le găsesc pe jos, să le sorteze pe grămezi diferite (după culoare, formă, etc). Discutăm despre modul cum diferite criterii de clasificare duc la diferite distribuiri de grămezi. Ce criterii folosim pentru a clasifica grupuri de organisme cum ar fi mamiferele, păsările, plantele şi insectele?

Ştiinţe ale naturii - elevul dobândeşte organizat cunoştinţe cu privire la plantele si animalele din natură, informaţii cu privire la mediul înconjurător, la poluare şi consecinţele acesteia. Valenţele educative ale acestor lecţii pot fi puse în valoare prin:

- plantarea şi îngrijirea plantelor din grădina şcolii, din grădina de legume;

- vizite la grădina zoologică, la grădina botanică;

- participarea elevilor la acţiuni de protecţia mediului;

- drumeţii în pădure şi construire de căsuţe pentru păsărele;

- fotografierea  vieţuitoarelor din jur;

-observarea fenomenelor din natură (ploile, ninsorile, tunetul/fulgerul, arderea combustibilului, circuitul apei ş.a.).

Om şi societate

Geografie - Lecţiile despre formele de relief, climă, vegetaţie, soluri, apă sau animale pot fi predate foarte bine în aer liber,  folosindu-ne  de mediul natural în care ne aflăm pentru a le explica şi exemplifica elevilor anumite noţiuni ce ţin de această disciplină – cum s-au format câmpiile, dealurile, munţii, apele, etc. Putem organiza o drumeţie în puncte cheie din zona în care ne aflăm, să obesrvăm împreună cu elevii fenomenele climatice. Pentru a studia vegetaţia sau fauna putem realiza de asemenea o lecţie comună cu profesorul de biologie.  Împreună cu elevii, putem întocmi o hartă a localităţii sau avem posibilitatea să realizăm o galerie foto a orizontului local. Elementul cheie al educaţiei outdoor este acela că oferă şcolarilor posibilitatea de a învăţa prin experimentare, prin observare la faţa locului. Astfel,  aceştia vor fi mult mai motivaţi să înveţe, vor găsi lesne răspunsuri la întrebările care şi le pun sau le sunt adresate.

În sprijinul celor expuse mai sus, precizez că de curând, conform dorinţelor elevilor,  am organizat o excursie pe traseul: Ivăneasa- Poiana Cătunenilor, unde elevii au participat cu mult entuziasm, fiind mândri că au acumulat şi alte cunoştinţe decît cele cuprinse în manuale.

Istorie - Am  vizitat împreună cu elevii un monument istoric din localitate, Muzeul Satului Ilva Mare unde am făcut o călătorie în timp cu mulți ani în urmă și am descoperit ocupațiile, tradițiile, despre strămoșii noștri, despre casele și locurile unde au trăit și au muncit ei, dar și despre porturile populare ale acestora.

Ţinând lecţii de istorie în aer liber, în curtea şcolii, îi încurajăm pe copii să-şi exprime creativitatea prin schimbarea imaginativă a istoriei.

Educaţie civică - Se poate realiza o simulare a modului cum să fii un pieton model,   cum să te comporţi pe stradă,  cum să o traversezi.

Ştiinţele naturii şi educaţia civică sunt discipline ce pot forma elevilor deprinderi legate de ocrotirea mediului ambiant. Regulile de comportare corectă faţă de natură trebuie să fie respectate de toţi. Totul porneşte de la deprinderile simple. Hârtiile, ambalajele alimentelor, sticlele şi alte deşeuri nu se aruncă la întâmplare, pentru a împânzi dezagreabil împrejurimile şcolii, ci se depozitează ordonat în containerele speciale. Grupurile sanitare trebuie păstrate curate şi igienizate permanent. Substanţele chimice din laboratoare nu se aruncă pe sol, pentru a nu se degrada.Loturile agricole şcolare, spaţiile verzi cu flori şi copaci trebuie curăţate.

Fac precizarea că organizăm periodic  acţiuni de ecologizare a împrejurimilor şcolii.

Arte

Educaţia plastică şi abilităţile practice - oferă posibilitatea manifestării depline a creativităţii şi sensibilităţii copilului. Desenele, colajele, afişe cu mesaj ecologic constituie o îmbinare a esteticului cu informaţia ştiinţifică. Prin aceste activităţi capătă valoare artistică unele obiecte realizate din materiale refolosibile. De asemenea, pentru a putea realiza lucrările cu materiale din natură, organizăm plimbări şi drumeţii pentru a strânge şi sorta frunze, flori, seminţe etc.

Muzică și mișcare -  Se pot organiza concursuri muzicale în aer liber sau să mergem împreună cu elevii la un concert. În acest fel, putem descoperi elevii cu talent muzical, ei putând  fi îndrumaţi spre o carieră în acest domeniu.

Menţionez că am participat la diferite activități cu prilejul sărbătorilor de iarnă, ziua Unirii, ziua României precum și spectacole cu ocazia zilei de 8 Martie.

Joc și mișcare - Această disciplina se pliază cel mai bine pe conceptul de educaţie outdoor, deoarece orele de curs specifice acesteia se ţin de obicei în aer liber. Activităţile care ţin de o serie de jocuri sportive contribuie la dezvoltarea fizică şi psihică a elevilor, cei care au probleme cu greutatea vor fi îndemnaţi să adopte un stil de viaţă sănătos.

În concluzie, ar trebui să ne concentrăm pe dezvoltarea  la elevii pe care-i îndrumăm, a unei culturi de petrecere a timpului liber prin educaţia pentru cunoaşterea mediului, pentru conservarea resurselor, pentru aventură, camping şcolar, în detrimentul unor distracţii facile, oferindu-le oportunităţi de petrecere a timpului liber prin parteneriate cu diferite instituţii sau organizaţii. Aşadar, dacă analizăm etimologic outdoor (scoate la aer) înseamnă că fie creăm condiţii şi ocazii de experienţă şi practică a lor, fie renunţăm la a crea curente şi educaţii noi, pe care nu le preluăm conform structurii actuale a învăţământului, fără să fim atenţi la adevărata implicaţie pentru dezvoltarea multiplelor abilităţi  ale viitorilor învăţăcei ai comunităţii din care facem parte.

Profesori învățământ primar:

Rus Florica

Buta Silvia

Zavaschi Alexandra

Gălan Anuța

Pop Florentina

Kobliscka Sanda Laura

Moldovan Gabriela

Școala Gimnazială Ilva Mare