DANSUL INOROGULUI

Apărută în ediţie de lux la Editura «Semne», în primăvara anului 2010, cartea cu poeme domneşti, pe care ne-o dăruieşte poetul Theodor Răpan, este un mirific labirint prin care transcendenţa metaforei scapă din gravitatea a ceea ce am fost învăţaţi să denumim „timp fizic“.

Învrăjbirea vorbelor, domolirea lor, - tot acel fastuos colorit al unui ,,A fost odată ca niciodată" - basm dublat de pojghiţa tot mai subţire de realitate, - cartea poartă colb de aur pe file. Povestea personalizată, mitul şi ridicarea textului la rangul de Artă, - toate sunt doar detalii ale unui întreg prin care talentatul Poet umblă fără clintire, ca şi cum cotidianul nici nu mai există.

Într-o perioadă în care literatura din colţuri diferite de lume se globalizează, se toacă şi se realcătuieşte într-un fel de „puzzle“ metaforic, din ce în ce mai rar întâlneşti poeţi născuţi, nu făcuţi în paginile revistelor. Theodor Răpan ne demonstrează că a fi original este egal cu acea simplitate celebrată de cei aleşi.

Poemele, în pereche, stratificate pe falii şi în stiluri evident, voit diferite, stau ca domniţele din dedemulturi, în oglindă.

Dansul Inorogului nu este o carte care se cere citită pe peronul gării, nici în tramvai , nici când nu ai răgaz pentru clipa de taină. Este Cartea care are locul ei pe noptieră, de acolo unde o ridici şi… în lumina difuză te laşi dus cu mintea şi inima într-o lume dispărută în spuma sidefurilor unui Răsărit prin care însuşi Cantemir umblă pe vârful botinelor.

,,Cântul lui Teleor“ (Teleorman/Deliorman/Pădurea Nebună) - text prefirat cu solzi smulşi de pe cuvintele vechilor hrisoave - este un imn pentru Libertate, un exerciţiu repetat dinaintea zilei în care autorul aşază şi Inorogul şi Arlechinul în faţa viitorului cărţii sale. Povestea poate să înceapă!

Bine, rău, intrigă şi frumuseţe diafană, - paginile următoare mustesc de magie şi mierea vorbelor se decantează în sintagme pe care, pentru a le prinde înţelesul, trebuie să le citeşti o dată, de două ori, de câte ori simţi că ţi-e foame şi sete de neînţelesuri. Eroii sunt ca şi vii în codrul cel de frasini, sunt entităţi distincte, dar care îşi duc dansul laolaltă în hieroglife şi arabescuri fantastice. Doar valorile umane, intangibile, rămân la locul lor, cum Soarele şi Luna stau pe firmamentul Cerului fără teama de nimicnicie.

Prin Yggdrasil, codrul poematic, lupta pentru bine, frumos şi pentru inima Arunei se dă pe viaţă şi pe moarte, cavalereşte.

Un rătăcitor atemporal, un cheltuitor de frumuseţi demult apuse - , autorul cărţii de faţă a plonjat în poveste, devine el însuşi personaj, după cum glăsuieşte: „Pun 10 cărţi din 22 toate! Porunca lor în mine mă străbate! Arcana mare sufletul cunoaşte şi doar lumina minţii o împarte!“

Vina de a simţi plăcerea lumii este un capitol de carte de o dulce durere umană, zbaterea bărbatului îndrăgostit, între lumea reală şi cea de dincolo de ceaţa imaginaţiei devine o geografie a sufletului, chiar dacă uneori, Theodor Răpan ne plimbă pe sub un cer de stele reci.

Cu mască sau fără mască, iubirea îşi face jocul până la capăt! Într-un dans, ca şi ritualic, prin poeme separate - sau unite între ele de ilustraţia fabuloasă a Aurorei-Speranţa Cernitu, - Theodor Răpan duce firul basmului său până la capăt. Asistăm fără voie la o iniţiere masculină la care participă martori, personaje mai mult sau mai puţin mitice.

Senzualitatea clipei, în care dragostea pare aproape lumească, este redată cu fineţe, eleganţă şi în culori voievodale.

O carte de duminică la amiază! O carte de artă şi pentru care autorul, dar şi ilustratorul merită toată admiraţia noastră!

Aruna - zeiţa cu degete trandafirii, Arlechinul şi cărţile de tarot, cele câteva măşti ale zeiţei (femeii iubite), mirajul şi cavalerul puternic… tot zeităţi şi tristeţi, Melanholia cu Daimonul care veghează creaţia însăşi, - sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărţi unice să ardă pe rugul primordial, să-şi mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creaţiei.

Lucrarea, ca un remember al Epocii Luminilor, un soi de dans al lebedei pe luciul părelnic de apă - aşa mi se arată cartea cu poemele îngemănate peste pasta vopselurilor - carte pe care Theodor Răpan a adus-o ca pe un omagiu al cavalerismului vechi, într-o lume modernă, adică… bezmetică şi totuşi, frumoasă !