Colonel (Rtg.) Ioan GAFTONE: Este o eroare, o lipsă de responsabilitate să extinzi spațiul intravilan până în poarta depozitului de muniții de la Slătinița!

Dezvoltarea în plan teritorial a unei comunități este o problemă complexă și cu un orizont temporal și spațial care rezultă din  planurile europene, naționale și locale. Războiul din Ucraina a reliefat lipsa de viziune a clasei politice în acest sens. Ne-am trezit că mobilitatea forțelor NATO pe teritoriul național are restricții și limitări serioase în ce privește capacitatea căilor ferate de a asigura transportul rapid, capacitatea portuară subdimensionată, transportul fluvial aproape abandonat, drumurile și podurile fătă forță de suport a tehnicii grele etc.

În ceea ce privește amplasarea forțelor armate la pace, ea rezultă din necesitățtile strategice ale Alianței și din cele naționale. De la nivel de batalion în sus, amplasarea forțelor se face numai cu aprobarea Președintelui României, pentru că este responsabil de dispozitivul strategic la pace. Amplasarea elementelor dispozitivului strategic în afara cerințelor operaționale are în vedere și cerințele dreptului  internațional privitor la conflictele armate.

Se știe că obiectivele militare nu sunt protejate de dreptul conflictelor și ca atare devin ținte pentru loviturile aviației, rachetelor  artileriei cu bătaie lungă sau mai nou a dronelor. Există și erori umane sau de natură tehnică ce pot declanșa  explozia unui depozit de munișii. O simplă defecțiune la sistemul rezistenței la împământare poate face posibil un trăznet într-o magazie  de muniție.

Este  o eroare, o lipsă de responsabilitate sau lipsa capacității de întelegere a riscurilor ca să extinzi spațiul intravilan până în poarta unui depozit de muniții, cum e cazul Depozitului de la Slătinița. Și mai grav este să aprobi autorizații de construire sub spațiul de siguranță impus de regulile gestionării muniției. Înseamnă că împingi oamenii la moarte sigură în caz de conflict, să sporești numărul persoanelor evacuate și deplasate în plan național și să distrugi agoniseala de o viață a unor oameni.

Depozitul de muniție  de la Slătinița este altceva decât cazarma din Bistrița. Cazarma rămâne goală în caz de conflict și nu are rost să o lovești. Depozitul a fost mutat din zona limitrofă a Zonei industriale a Bistriței ca urmare a gestionării corecte a riscurilor la nivel județean în  perioada anilor 70.

Primul secretar de atunci a înțeles consecințele unei explozii  asupra oamenilor din zona industrială. În țară s-a produs o eroare umanăa la o capacitate industriala și incendiul a cuprins depozitul de muniție din proximitate.

S-a procedat la mutarea depozitului într-un loc fără riscuri în caz de catastrofă. Prețul mutării și construcției noului depozit a fost suportat de consiliul județean de atunci.

În Consiliul Local Bistrița este o dezbatere și o presiune pentru nerespectarea limitelor de siguranță față de depozitul de la Slătinița cu scopul de a extinde zonele de locuințe până sub limitele la care se pot produce pierderi colaterale.

Exemplific faptul că raza de împraștiere a schijelor provenite din bombele de 82mm și 120 mm este de 800 m respectiv 1200 m. În plin război să nu înțelegi aceste riscuri este atentat la viețile oamenilor. Poate avem nevoie de oameni numai pentru a ne alege și după asta pot muri sau pot părăsi țara.

Casa noastră europeană este cuprinsa de flăcările războiului. Avem un incendiu nepotolit în camera dinainte (Kosovo), unul la grajd în plină dezvoltare (Ucraina )  și unul recent izbucnit la depozitul de furaje (Israel).

 Somnambulii din Primul Război care nu au evitat sinuciderea continentului și-au făcut aparitia în clasa politică europeană actuală și se manifestă eludând primul obiectiv al Uniunii Europene –PACEA. Somnambulismul  a cuprins și Primăria Bistrița.

S-a ajuns până acolo unde un consilier, de altfel întreg la minte, a propus relocarea depozitului. Dacă ideea este provenită de la un consilier echipat intelectual, atunci consilierii utili vor vota în spiritul mecanicii newtoniene. Ne încurcă dispozitivul strategic de apărare.

Alianța nord –atlantică se chinuie să operaționalizeze conceptul de forță rapidă de intervenție, și noi ne chinuim să zădărnicim obiectivarea acestuia. Mărind distanțele, mărim timpii de intervenție.  Noi nu avem nevoie de inamici și de teroriști. Prin acțiunile și actele noastre administrative, îi suplinim.

În munții Rodnei nu mai putem trage cu artileria ușoară pe motiv că găinușa de mesteacăn nu se poate împerechea. Mergem la trageri în Polonia. Este subliniată viețuirea găinușei pe site-ul poligonului. Vânătorii de munte de la Vatra Dornei trag cu artileria la Brașov într-un poligon ce necesită timp și resurse  și mărește cheltuielile instrucției. Toate acestea pe baza unei decizii în justiție.

Avea dreptate fostul ministru al justiției  Valeriu Stoica afirmând că judecătorii au nevoie de multe lecturi și de o experiență de viață bogată. altfel probele pe care se administreaza justiția nu au semnificațiile cerute de viața societății. Ipocrizia se subliniază de la sine când legislativul local se trezește, trăncănește  toata ziua, adoarme cu formula ”situăm în centrul politicilor noastre publice CETĂȚEANUL” și interesul național.

Noaptea, legislativul  local are coșmaruri cu cetățeanul sforar care le formulează agenda,  deciziile și clișeele verbale. Eu sesizez prefectul județului care în fiecare an, până la declanșarea procedurii de întocmire a bugetului pentru urmatorul an, analizează potrivit legii riscurile și amenințările ce pot genera situații de urgență, pierderi de vieți omenești și pagube materiale.

Sesizez pe președintele Consiliului Județean care primește de la prefect lista riscurilor și amenințărilor și o supune aprobarii Consiliului Județean și apoi bugetează și coordonează acțiunile unităților administrative  pentru a evita pierderile de vieți omenești și pagubele material.

Chiar și parchetul militar ar avea de lucru pe aceste cauze.  Există un sistem armonios, închegat de legi cu privire la conviețuirea dintre armată și comunitatea locală, doar că trebuie aplicat cu rigoare și de oameni cu instinct național.

Colonel (Rtg.) Ioan GAFTONE