La Steaua

Nu-s pe lume nebuni doar întru Hristos,

mai rămăseseră şi câţiva întru Carte...

Ai fost dintre ei ca un Manole evlavios,

i-ai ridicat Rebreanului mănăstire

zidindu-te-n ea de sus până jos,

înălţându-l, înălţându-te peste viaţă şi moarte...

Nu ţi-au trebuit Ane, ci ani,

ce s-a dărâmat noaptea, ziua ai refăcut

cu sfânta râvnă a gloriei neplătite în bani;

ai jucat în vremuri de quintă spartă

şi te-ai recunoscut senin –
Păgubos, dar cu Artă!

De-ai scris cu-ncrâncenare ca un nebun,

ţi-a dat Dumnezeu condeiul cel bun,

cu har, trudnică-nţelepciune, catifele şi zgură...

Dar zadarnic… Ți s-a răspuns cu nepăsare și ură!

…………………………………………………

Fie să ai măcar în Rai cititori pe măsură!
Fie să-ți cânte-n Oborul din Ceea Lume,
Gică Petrescu, să te bucuri de glume,
iar mai Marii de pe alte planete
să te prețuiască și să te regrete,
să nu fie acriți de invidie și răi
ca mulții pământeni ce-au fost ai tăi,
„gheranjați” de spiritul și de verva ta…

De-acum ai să-i saluți pe toți dintr-o stea,
foarte departe de viață,
un pulsar de văpaie și gheață,
aflat undeva la sud de Aldebaran,
steaua „Niculae Gheran”…