De ziua mea

Sunt un pic mai tristă, că nu mai are cine să mă felicite precum o făcea şi mama mea.

Anul trecut, pe astă vreme, cu vocea-i stinsă, şi-o boală grea, ce o ducea pe picioare, mi-a zis:

-Ştii că azi e ziua ta? „LA MULŢI ANI!”

Acum ea nu mai este că s-a dus, acolo sus la tata, rămânând în sufletul meu cei mai buni părinţi şi singurii care mi-au vrut binele. Tot ei mi-au lăsat un testament, acela de a nu mă lăsa de cântat.

Cu drag le voi păstra mesajul, aducându-mi aminte să le cinstesc memoria, prin micile daruri oferite şi praznice aduse-n biserică. Pentru sufletul lor.

De ziua mea îmi voi petrece singură, trăind vremurile de altădată, când masa era plină de cofeturi, cucuruz fiert, pere de vară, ardei cu păsat şi zeamă dulce.

De ziua mea, ce-mi rămâne decât să mai aştept urările nepoţilor mei din străinătate sau a celor rămaşi acasă.

Până atunci, îmi zic eu „LA MULŢI ANI!” şi să-mi dea Dumnezeu un pic de sănătate.

IOANA HANGAN