Amintiri din Trenul Foamea

Vineri m-am decis să revin în satul cu nume de oraş (Bistriţa) cu Foamea (pentru necunoscători Cluj-Bistriţa). Călătoria cu trenul îţi deschide ,în general, pofta de plictiseală. Mă bucur tare mult că alegerile mi-au oferit ocazia de a avea buzunarul plin de chibrituri, pliante, fluturaşe şi alte etc-uri colorate. În lipsă de ocupaţie cauţi lucruri noi – nestudiate. În toată mizeria asta electorală am descoperit o carte de vizită cu mesajul: “Sunaţi-mă cu încredere” (nu fac reclamă, nu candidează pentru nici un colegiu din Bistriţa, deci de ce-l bârfesc ?). Pasez numărul de telefon colegului şi-l văd cum tastează calm. Evident că nu a răspuns subsemnatul ci secretara – un fel de consilier de imagine. În calitate de student întreabă ce proiecte are în agendă. La prima întrebare nu a fost prinsă cu tema nepregătită. Încerca să ne explice, fără succes, că vrea să fie de partea noastră, să votăm cu flotant în viitorul apropiat (peste patru ani). Următoarea era legată de soarta CFR-ului (poveste veche, lume multă, amalgam de parfumuri, mizerie, vagoane moştenire de la Burebista). Am aflat că vina se află în curtea lor, proasta administrare şi nu lipsa proiectele date mai departe spre aprobare. Păcat că nu a adus în discuţie nesimţirea noastră, trenul pentru noi e ceva care vine şi pleacă, uităm petul pe motivul că trebuie să fie activ gunoierul.

Cazul prezentat mai sus demonstrează că votăm ambalaje şi mai puţin oameni. Totul se reduce la curaj. Ce tupeu electoral trebuie să ai în dotare să te afişezi, public, în haina salvatorului. România ,în anul 2008, nu are nevoie de eroi. Au apus vremurile când Super Ili cu FSN-ul lui a(g)dresa vorbe frumoase stundenţilor pe spinare (păcat că mulţi socialişti văd acţiunea ca pe un lucru normal).

În perioada asta bacoviană România a fost vopsită în toate culorile posibile şi imposibile. Totul se reduce la speranţă. Ale(r)gătorul afectat de rutină vrea în continuare o renumeraţie proastă şi un job stabil. Politicianul de vineri aşteaptă la poartă. Locurile puţine de hibernat din Parcul Naţional Parlament îl face din simplu om – ales.

Eu propun, până la viitoarele alegeri, găsirea unui loc comod. Trenul foamea va staţiona şi peste patru ani în aceeaşi gară prăfuită. Casa Poporului te aşteaptă doar în vizită că eşti ca micul electoral.

Capul sus. Duminică se votează mult visata schimbare. Luni e zi de gustat vinul iar

marţi, după mahmureală, înjurăm criza economică aflată pe alte fronturi, mai puţin româneşti.

P.S: Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte…

Victor Perdevara