100 de cafele la Cafeneaua literarã…

„100 de cafele la Cafeneaua literarã” – aşa îşi intitulează Virgil Diaconu, directorul revistei, editorialul numărului pe mai al revistei „Cafeneaua literară”, care apare din 2003 la Piteşti, cu sprijinul Consiliului Local şi al Primăriei municipiului. Editorialul marchează cea de-a 100 ediţie a revistei. După cum mărturiseşte directorul revistei, aceasta a fost gândită ca o publicaţie care „pe de o parte sã nu fie îndatoratã cu nimic epocii totalitare, iar pe de altã parte sã nu fie închisã în clipa generaţiei literare aflate în vogã”. De la primul număr al revistei, din ianuarie 2003, redacţia a fãcut tot posibilul sã asculte toate vocile, sã dea atenţie tuturor generaţiilor şi direcţiilor literare contemporane. „Cafeneaua – după cum mărturiseşte realizatorul ei - nu a ignorat nici viaţa literarã, cu tot spectaculosul, ridicolul sau tragismul ei. Ea luptã pentru coloana vertebralã a scriitorului şi a literaturii române, având o poziţie criticã faţã de literatura clipei în care trãim şi pierim, faţã de canonizãrile goale, întemeiate pe cumetrii şi tãmâieri generaţioniste reciproce”, sperându-se ca şi în continuare redactorii şi colaboratorii ei să nu adoarmă pe literatura română. Cu acest prilej, revista a primit saluturi din partea lui Adrian Dinu Rachieru, Luca Piţu, Gheorghe Mocuţa, Valeria Manta Tăicuţu, Olimpiu Nuşfelean, Cassian Maria Spiridon, Gellu Dorian, George Vulturesxu, Liviu Ioan Stoiciu, Simona-Grazia Dima, Gabriel Petric, Ion Beldeanu, Florentin Popescu, Petruţ Pârvescu, Iordan Datcu, Paul Aretzu, Florin Dochia, Ştefan Al.-Saşa, Clara Mărgineanu. Sumarul beneficiază de colaborări substanţiale senate de Gheorghe Grigurcu, Daniel Corbu, Şt. Ion Ghilimescu, de o scrisoare polemică adresată de Nicolae Breban lui Nicolae Manolescu. În salutul său adresate revistei omagiate, Olimpiu Nuşfelean spune: „Prin forţa şi impetuozitatea de a rezista chiar ş într-un timp de aşa-zisã crizã, o revistã literarã se constituie într-un model, o dovadã a construirii de constante într-un domeniu pe care Timpul de Azi nu dã mare lucru, dar de care Omul de Azi are totuşi nevoie. Dar revista Cafeneaua literarã nu este doar o dovadã a rezistenţei culturii la intemperiile epocii, prin truda câtorva oameni şi a directorului ei, Virgil Diaconu, ci şi o expresie a faptului cã provincia literarã este vie, cã provocãrile literaturii sunt asumate aici ca în orice parte a ţãrii, ca de orice scriitor care ia condeiul în mânã cu înfrigurare, cã rãsfoirea unei reviste literare poate fi şi un exerciţiu repetat de admiraţie pentru actualitatea şi valoarea conţinuturilor, pentru eleganţa şi sobrietatea paginii tipãrite, pentru cãldura momentelor de lecturã prilejuite. La multe ediţii şi mulţi ani, Cafeneaua literarã!” O asemenea urare îi face revistei piteştene şi cotidianul „Răsunetul”.