Ziua Imnului Naţional. Oaspeţi de peste mări şi ţări în oraşul autorului Imnului României

În Piaţa Centrală a municipiului Bistriţa, a fost sărbătorită Ziua Imnului Naţional al României. Alături de Drapelul Naţional, Imnul Naţional este simbolul suveranităţii poporului, al independenţei ţării, al unităţii şi entităţii naţionale.
Cu acest prilej, Instituţia Prefectului Judeţului Bistriţa-Năsăud, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Primăria Municipiului Bistriţa, în colaborare cu Brigada 81 Mecanizată „General GRIGORE BĂLAN” au organizat ceremonia publică prilejuită de sărbătorirea acestui eveniment.
Ambasadorul României în Republica Socialistă Vietnam, Excelenţa Sa, domnul Valeriu Arteni ne-a onorat cu prezenţa, dând astfel curs invitaţiei autorităţilor publice locale.
La activitate au participat prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud - domnul Ovidiu - Victor Frenţ, vicepreşedintele Cosiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, domnul Vasile Puica, primarul municipiului Bistriţa, domnul Ovidiu Teodor Creţu, comandantul Brigăzii 81 Mecanizată „General GRIGORE BĂLAN”, colonel Iulian Berdilă, parlamentari, conducătorii instituţiilor judeţene ale Sistemului Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, militari din garnizoana Bistriţa, directorul Centrului Cultural Municipal Bistriţa, domnul profesor dr. Dorel Cosma, alături de reprezentanţii ansamblurilor folclorice participante la Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei” şi locuitori ai municipiului Bistriţa.
Evenimentul a debutat la ora 09.00 cu acordarea onorului militar persoanlor oficiale, oficierea serviciului religios, prezentarea semnificaţiei versurilor Imnului Naţional al României, ulterior, prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud adresâdu-se celor prezenţi printr-o alocuţiune care a marcat însemnătatea acestei zile.
A fost interpretat vocal Imnul Naţional al României, activtatea încheindu-se cu defilarea gărzii de onoare în aplauzele celor prezenţi.
***
„Deşteaptă-te, române!” este din 1990 Imnul Naţional al României. Muzica are autor necunoscut, iar versurile şi aranjamentul îi aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pantru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei, şi nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, aşa cum este îndeobşte cunoscut (deşi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenţi, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).
Anton Pann sau George Ucenescu sunt uneori eronat creditaţi cu muzica imnului, în fapt melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale avea o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. Era o melodie cântată de obicei pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele. George Ucenescu a fost cel care i-a intonat-o, printre altele, la cererea poetului care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale.
Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în toate momentele cruciale ale istoriei neamului.
Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti, reunită cu fanfara Regimentului „Ştefan cel Mare” din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală, iar în acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată, dar fără versurile originale.
În ziua revoltei de la Braşov din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la Uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulţi dintre ei nemaiştiind versurile. Cu toate acestea, melodia a continuat fără întrerupere.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei Anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a manifestanţilor, înlocuind imnul comunist „Trei culori”.
Mesajul imnului „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional. Social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă, iar naţional, întrucât alătură această deşteptare tradiţiei istorice.
Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, ce concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum invocaţia destinului naţional, fiind culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, doar patru dintre ele fiind cântate la ocazii festive.

Text: Locotenent colonel Cristian MARIŞ
Foto: Caporal Robert POP

Comentarii

31/07/17 09:55
Vizitator

Titlul corect al poeziei lui Andrei Muresanu, este "UN RASUNET", asa cum apare pentru prima data în Revista „ Foaie pentru Minte, Inimă şi Literatură”, nr. 25 din 21 Iunie 1848. De fiecare data se comite o eroare atunci cand se afirma ca „Deşteaptă-te, române!” este Imnul Naţional al României. Ba mai mult , aceasta eroare, creaza si o confuzie cu poezia "DESTEPTAREA ROMANIEI" de Vasile Alecsandri, aparuta in aceeasi publicatie „Foaia pentru minte, inima si literatura", nr. 21, din 24 mai 1848, cu 4 numere inaintea poeziei lui Andrei Muresanu.
Pana si mesajul poeziei "Un Rasunet", de Andrei Muresanu, este asemanator cu cel al poeziei "Deşteptarea României" a lui Vasile Alecsandri:

Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lungă salutare
Cătr-un falnic viitor?

Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce pătrunde şi răzbate
Orice suflet omenesc?

Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!
Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.
Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!
Sculaţi toţi cu bărbăţie,
Ziua vieţii a sosit!

Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare,
Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca să zboare
Către soarele ceresc!

Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire,
La obşteasca fericire,
La obştescul viitor?

Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de trufie
Să ne-njuge ea pe noi?

Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?
Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească
Pe câmpia românească
Cete mândre de români!

Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mâinile vă daţi!

Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastră să jertfim!

Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire moştenind.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5